Mi-e frica de viitor .

De vreo saptamana ma obsedeaza acest gand : copii .

Cand eram mai mica .. imi doream copii. Serios . Baieti , oricum ! Imi doream macar 2 baieti. Si daca se putea si gemeni. Bruneti , ochi verzi, albastrui sau albastrui-verzui. Hehehehe !

Dar acum .. m-am razgandit. Intr-un fel e normal . Am doar 17 ani si un pic . Nu ar fi cazul sa ma gandesc la copii. Dar.. totusi ma gandesc.

Imi plac copii serios. Am doi nepoti , de 8 ani respectiv un an jumatate. Am crescut cu ei. Mai ales cu Mario. Stiu cu ce se mananca.. doar ca , mi-e teama atata tot. Nu ma cred in stare sa fac un asemenea sacrificiu . Sa-l port 9 luni de zile in pantece. Nu ma vad mama .

Si totusi mi-as dori un baiat.. brunet, cu ochii mari .. negrii sau albastrii . De fapt , nu conteaza culoarea ochilor. Baiat sa fie !

Nu am nimic cu fetele.. sunt frumoase si ele doar ca.. trec prin multe chinuri si stiu cum e . Menstruatie , nastere.. . Mi-ar fi mila de copilul meu .

Oricum , ajungi si te maturizezi si nu mai conteaza sexul bebelusului.. important e sa fie sanatos .

I-am facut capul mare lui M. ca nu vreau copii si rade mereu , spunandu-mi ca-mi voi schimba parerea..

Eram azi in parc.. si am vazut un ingeras de fetita. Micuta, blonduta , ochii mari si inocenti . A adus-o bunicuta ei  si-a pus-o in leagan .. avea privirea pierduta si incerca sa acapareze tot parcul in ochii ei mari ..

Ma uitam si la ea si m-am intristat deodata.. M-am pus cu capul pe umarul lui M. si am oftat.

„- Uita-te ce micuta e..

– Asa ca tine ..

-Eii .. e inocenta , pura .. frumoasa. Micuta. Fericita..

-Parca nu-ti placeau copii .

-Ba-mi plac maaaaaaaa.. dar nu sa-i am eu . Adica , copii altora ii ador.

-Ce chestie.. „

Ai mei spun ca o sa ma schimb . Ca o sa ma maturizez mai mult si o sa-mi doresc un copil . Imi pare rau nespus de rau pentru cei ce nu pot avea copii .. si ca unii au sansa , poate chiar eu , sa faca si nu vor . Mi-e teama doar.

Am 17 ani , mai am un an de liceu , apoi facultatea . Multe responsabilitati , o sa ma marit si gata viataaaa !

Adica serios .. trec anii astia atat de repede.. parca ieri eram boboaca si-mi era frica sa nu ma asculte la fizica si acum vad copii pe strada si ma intristez. Oricum la chestia asta contribuie si dorul de Mario si Maria , evident.

Si mai e o solutie , adoptiile . Daca nu vreau sa fac. Dar nu stiu ce sa zic despre astea. Nu as face-o sincer. Adica.. nu vreau un copil facut de mine , sange din sangele meu dar parca nici unul adoptat. Imi pare rau pentru viata lor cruda .. dar nu  >.< !

Ma mai gandesc. Am timp pana pe la 30 de ani . 

Va tin la curent !

Buna rau piesa ! :D