”  Pereti albi goi .. imi inunda privirea si o obosesc. Pleoapele sunt asemeni plumbului..

       Corpul ma doare.. abia imi pot misca bratele .  

      Bluza alba observ  ca mi-e mult prea mica si-mi strange incheieturile .. 

       Incerc sa ii desfac nasturii mult prea lipiti de piele . Chiar si aceasta operatie ma oboseste.. iar ceea ce descopar ma uimeste. Zgarieturi si rani cicatrizate. Ce mi-am facut ? Si unde ma aflu ? 

       Persoane in paturi alaturate vorbesc dar nu-mi pot da seama ce..  mult prea mult zgomot . Se agita in paturi . Au priviri inspaimantatoare.. De ce nu-i supravegheaza nimeni ? 

        Nu mai vreau sa mai stau aici .. 

        O femeie e langa geam si il loveste cu pumnii . E intr-o stare degradata . Parul valvoi si ochii rosii te fac sa te simti ca intr-un film de groaza. Urla si se zgarie in incercarea ei de a se elibera.. Geamul nu se deschide. Gratii peste tot . 

        Simt cum peretii se apropie si cum vor sa-mi inghita sufletul . Desculta pe gresia rece , patata de cuvinte nespuse incep sa fug .. dar unde ? 

       Incercari zadarnice. Obosesc dupa primele secunde. Simt cum trupul mi-e ravasit de dureri ..  sange . Picaturi mici , fierbinti cad pe gresia infecta . Observ cu stupoare ca de la mine e . Asa zisul fluturas de la mana a cedat. Siroaie curg.. iar eu nu stiu ce sa fac. Incerc sa gasesc ajutor . O persoana. Nici tipenie de om . 

      Intunericul incearca sa puna stapanire pe holul nesfarsit .. cateva neoane incearca sa faca lumina . Sa ma indrepte.. spre niciunde. 

       Nu inteleg de unde atatea zgarieturi . Rani. Ce-i cu mine ? Nici macar o oglinda . 

     Simt ceva .. un sentiment . E dor  , am nevoie de o persoana. De fapt, asta caut. O anumita persoana. Nu ma uit dupa o iesire . Dupa cineva.. dupa cine ? De ce-mi plang ochii ? De ce nu ma pot opri din plans ? Unde ma aflu ?

     Un gol ma cuprinde. Ma simt incompleta.. pierduta .  Ma prabusesc intr-un plans zgomotos. Sangele nu mai conteneste. Ce naiba se intampla ? Vreau sa scap de aici . Inca nu-mi pot da seama dupa cine ravnesc. Am uitat tot . Nu stiu nici cine mai sunt . De ce sunt toti imbracati in alb.. de ce-am rani ?

      Ma intind pe gresia rece .. lacrimile nu inceteaza. Voi astepta aici . Incerc sa-mi aduc aminte .. 

      Pasi . Imi invadeaza mintea. Se apropie. Si mai aproape . Oameni ce nu-mi transmit nimic , reci .. ma ridica de jos cu o forta inexplicabila . Trag de mine si ma imbraca cu o camasa. Ce ? Nu . Opriti-va. Nu sunt nebuna !!

       Degeaba plang si incerc sa le explic ca e o greseala..  Mi-e teama . Ce o sa-mi faca ? Urasc injectiile . Ma simt atat de slabita.. Brate puternice ma imobilizeaza . Ii implor sa ma lase sa plec .. mi-e teama . Unde e toata lumea ? Unde e EL ?

       Cred ca acum sunt sedata .. dar mintea mi-e mai lucida ca la inceput . Oamenii din jurul meu incearca sa-i linisteasca pe ceilalti .. Ceata totala. 

       Imi amintesc totul .. imi amintesc cat te mult te iubeam .. stai , de ce folosesc trecutul ? A trecut mult prea mult timp. Iar tu nu ai mai venit .. eu te-am asteptat. 

       Asteptarea e radacina tuturor durerilor de inima . Dar eu nu ma simt bine deloc . Ma simt pierduta.. singura. Incompleta. Am nevoie de tine . Aici . Acum . 

       Zeci de ani au trecut iar eu .. am ramas doar cu nebunia. 

      Am innebunit dragule .. probabil maine te vei trezi fericit iar eu … te voi astepta. Sa vii . Sa-mi aduci fericirea.  Sa ma iei de aici. Vei veni , nu-i asa ? Vom fi fericiti .. stiu asta. Imi place sa visez.. nimeni nu-mi poate pune granite la vise.

       Maine vei fi aici .. chiar daca au trecut zeci de ani iar peste chipul meu boala si-a pus amprentele .. 

       Te astept.. sa ma readuci la viata . ” 

” You look so tired and unhappy

No alarms and no surprises (let me out of here) ”