” 10 minute . O gara aglomerata . 

                 Chipuri ce nu-mi transmit nimic. Dintre toate.. il caut pe al tau . Inima-mi bate ca o zvapaiata…

                De ce atata lume ? Unde esti ? E atat de cald .. si sunt atat de nerabdatoare sa te vad.. 

                Inclin sa cred ca poate ca nu esti aici .. poate totul e in van . Nu as vrea sa ma las batuta .. Ma indrept catre niste scaune care ar trebui sa fie rosii . Roase de vreme .  Dar .. pe umar simt deodata o atingere parca mult prea firava..  cred c-as  recunoaste degetele tale de pianist oriunde.

                Ma intorc si vad doi ochi mari caprui. Poate cei mai frumosi ochi caprui vazuti . Sinceri . Si cat de usor ii pot citi. Genele lor lungi ..asemeni unor evantaie de epoca. Parul tau , buclat , negru .. zambeste soarelui plapand de dimineata. Imi musc buza inferioara si te imbratisez tacut . Incerci sa-mi spui bun-venit. Imi ridici chipul din pieptul tau si ma privesti . Nici macar nu aud ce spui . Complimente, planuri pentru ziua ce va urma .. Te privesc muta. Iti mangai obrazul brazdat de soare si-ti zambesc. 

              Urasc aglomeratiile.. dar acum cand sunt cu tine de mana nimic nu mai conteaza. Refuz sa-ti vorbesc. Doar te privesc. Imi place sa te ascult.. Ce voce frumoasa ai . Ti-am mai spus asta?  Ma opresc in mijlocul drumului si ca o zanatica te imbratisez si-ti sarut buzele . Acele buze rosii ca merele coapte. Ai dori sa ma intrebi multe dar nu-ti raspund  te iau de mana si-ti zambesc . Sunt asa de fericita . As dansa in mijlocul trotuarului .. si ti-as canta. 

            Nu ma pot opri din zambit . Nu vreau sa ma opresc din a-ti saruta buzele , chipul tau frumos . Nu vreau sa-ti dau drumul niciodata.  

          Contrar starii mele .. nori negri se aduna .. si picuri reci ne ochesc. Radem ca doi nebuni si fugim prin ploaie . Desi uzi , ma opresc si ma uit la tine . Esti un pitic intrat la apa.  Tricoul tau larg.. s-a lipit de piept. Nici n-as vrea sa stiu cum arat. Nu-mi pasa ca mi s-a intins tusul . Alerg spre tine si te sarut.  Un stranut strica atmosfera si ne grabim spre un loc cald , plin de armonie .

         Intotdeauna mi-am dorit sa vad camera unui poet. Da, pentru mine esti un poet. Pe birou mii de foi zac mazgalite , mii de cuvinte sunt transpuse.. cuprinzand milioane de sentimente.  Imi vad numele pe multe dintre ele.. si raman uimita. Apari in usa fara tricou iar buclele tale.. acum sunt doar linii lungi transpuse pe umerii de culoarea laptelui . 

        Ce frumos iti miros hainele .. stiai cat de mult iubesc tricourile largi . Unul cu cranii. Larg, negru. Il ador. Si tot ma intrebi de ce nu-ti vorbesc. .. Nu-ti pot explica. Desi as putea. Nu mai vreau sa-ti vorbesc. Am obosit sa folosesc cuvinte. Atatea am folosit .. iar acum , tu esti aici . Noi suntem aici . Noi doi si doua cani mari de ciocolata calda. Eu si zambetul tau. Eu si-un poet. 

       Nu mai vreau sa-ti spun cat de mult ma bucur ca sunt aici.. vreau doar sa-ti arat. Vreau sa ma bucur de prezenta ta. Te imbratisez tacut iar lacrimi curg. De bucurie ? Tristete ? Ca stiu ca voi pleca ? Ca te voi lasa aici cu poeziile tale ? Imi spui ca va fi bine si cat de mult ma iubesti .. Si ce voce suava ai . Ce frumos mirosi .. Mirosi a fericire, a eternitate . N-as mai pleca de aici .. 

      Adorm in bratele unui poet . Adorm in bratele fericirii mele .. ”