Am in fata mea o foaie alba. Multi mi-au zis sa scriu despre tine si am ezitat. Nu ca nu as vrea sa o fac doar ca… nu pot. Ma blochez. Nu mi s-a intamplat asta niciodata.  

                   Crede-ma ca as scrie atatea despre tine , despre noi.. dar nu stiu de unde as putea incepe. Cu inceputul nu? 

                   Cine esti si ce ai facut ? Ce metode ai folosit sa ma tii atat de aproape ? Sa ma atasez atat de repede? Eu sunt genul care pune suflet imediat dar acum a fost atat de rapid.. Ma simt de parca ar fi trecut ani, ca te cunosc de o viata si ca nu mi-as mai putea dori pe altcineva .  

                   Iti ador vocea, felul cum ma strigi , ochii tai mari si albastri.. acele valuri albastre .. cum te porti , totul. Dar.. mi-e teama.

                  Mi-e teama pentru ca sunt o egoista. Iti absorb fiecare cuvant in adancul sufletului pentru eternitate. Mi-e teama ca am deveni unul, ceea ce nu e de rau dar …  n-as vrea sa te pierd , pentru nimic . 

                As repeta ziua de ieri la nesfarsit . Cu bune si cu rele. Sa te imbratisez tacut, sa nu mai aud / vad nimic in jurul meu.. sa fim doar noi doi. Suntem la fel. Imi dau seama acum cat de dificila sunt .. si ce greu e ca cineva sa te accepte asa cum esti . 

               Stii.. persoanele dragi ar trebui sa-ti fie mereu alaturi. Crezi in chestia asta iar cand o fac.. ramai uimit. Nu-ti vine sa crezi cat de mult incearca sa ajute si sa te calmeze si sa-ti spuna ca totul va fi bine. Sa te imbratiseze  si cu adevarat sa te simti in siguranta.. Sa-ti vina sa plangi de fericire. 

               Mi-e dor si doare. Dar e un rau absolut necesar. Imi macina sufletul dar nu-mi pasa. Autodistrugere? Nu mai conteaza. Mi-a fost teama sa ma las purtata de val dar cred ca inevitabilul s-a produs. Sunt mai indragostita decat as fi crezut. 

               Poate nu pot sa scriu despre tine,noi pentru ca vreau sa pastrez totul pentru mine , mi-e teama ca s-ar risipi totul..  ca acea chimie ciudata dintre noi n-ar mai avea acel mister.. 

               As vrea sa fiu acum acolo.. sa-ti promit ca va fi bine .. dar macar pot incerca.

              M-am pierdut.. nu stiu ce sa mai zic. Ma opresc aici. Oboseala fizica nu-mi da pace iar gandurile-mi-s confuze.

      Pup pe nas.