A fost o saptamana… a naibii de grea . Multe teste. Nu foarte grele. Dar stresul ala te ucide. Si apoi suspansul cu notele. Urasc sa fiu tinuta pe jar.

            Inainte nu asteptam sfarsitul de saptamana… cu atata ardoare.. dar acum e parca o minune cereasca . La prima vedere. Dar.. ajung acasa, vinerea dupa ore .. si ma paleste o plictiseala de toata frumusetea. Si un somn incredibil. Si uite asa-ti trece ziua de vineri. Sambata inveti si scrii ca robotul , ca deh , esti a12a si nu-ti permiti sa te duci nepregatit, fiind in defavoarea ta iar duminica iti tragi si tu sufletul iesind  sa incerci sa-i zambesti soarelui care se pare ca e mai indulgent anul asta . 

          Ideea e ca vreau sa se termine tot stresul asta cat mai repede.. dar apoi vin lucruri cat mai complicate. E un intreg zbucium in mine. De cateva zile ascult asta intr-una. 

         Ma stiti. Il ador pe Kurt. Pe Nirvana. Ideea e ca .. desi versurile transmit o anumita chestie..mie total altceva. Ma uit la videoclip , desi il stiu pe de rost. Ma obsedeaza privirea si gesturile lui Kurt. Felul cum e imbracat.Acel pulover , verde, blugii.. totul . Pare atat de serios , concentrat… trist . Ador cum e imbracat. Daca as putea doar asa m-as imbraca. O bluza cat mai larga , sa tina si de cald si niste blugi . E si ultimul lor spectacol.. Mi-as fi dorit sa fiu acolo.Nu pot sa zic ca e idolul meu nici ca-l ador doar din compasiune. Ma atrage pur si simplu. Prin tot ce a fost. 

        Are ….avea in el un soi de tristete in care ma regasesc. Nu mereu o arata. La fel si eu. Ascultandu-i melodiile saptamana asta am incercat sa inteleg , de fapt , de ce am starea asta atat de apatica. Nu cred ca e doar din cauza scolii.Mi-am amintit numeroase lucruri.Si am constientizat alte sute. Ca pot trai si fara anumite persoane, pe care , pana ieri , mi-erau poate printre cele mai dragi persoane. Ca oamenii se schimba si te pot surprinde chiar daca ai 15,18,30,45 de ani. Omul intotdeauna va fi imprevizibil. O fiinta atat de parsiva. 

      Descoperi lucruri la care nu te-ai fi asteptat niciodata. Realizezi ca o persoana la care  nu te-ai fi gandit vreodata , stie , ca pentru tine Oli , Kurt e ” your love ” . Lucru ce cu siguranta-ti schimba seara. Ca un plan important al vietii tale se poate schimba , doar sa-ti doresti asta, sa oferi sansa inceputurilor.

     Iti dai seama ca parti din sufletul tau au ramas… in urma , odata cu trecutul. Atunci cand vorbeai in spital pana la 3-4 dimineata la telefon cu P.. si adormeai asemeni unui copil cu telefonul la ureche iar el iti asculta somnul dulce. Cand A. iti lasa comentarii din cele mai traznite si te numea ” diva ” . Atunci cand ii puteai spune totul , fara nicio retinere , simtind ca e printre singurele persoane care te poate intelege.  Toate astea au trecut incetul cu incetul. Nu fara a cere ceva in schimb.. 

     Nu poti sa-ti recastigi sufletul. Nu ar mai fi acelasi. El e obligat sa ramana in urma , cu acele amintiri pentru a nu afecta prezentul.. viitorul . Poti insa sa-ti reconstruiesti unul nou. Luand-o de la zero. Cu noi amintiri , noi persoane. Caci daca o persoana a plecat din viata ta, nu a facut-o decat sa faca loc alteia,nefiind apta pentru a-l ocupa.

     Am deviat stiu… doar ca nu-mi poate scoate din cap melodia asta. Butonul de „replay” e la pamant…

     Oare ce ne mai rezerva noiembrie ? Abia a inceput si e incredibil…