Au trecut destule luni de cand sunt la facultate. 

            Nu pot spune ca sunt acomodata 100 % dar nici ca o duc foarte rau. Am multe momente in care mi-e dor de liceu. De perioada aia, de anii ce au trecut parca prea repede, Uneori chiar si de anumite persoane. De colectiv. De profesori.. de tot.

           Da, facultatea e altceva. Dar nu foarte diferita fata de liceu. Daca ai avut impresia ca o sa scapi de oameni perfizi, rai si pe care ii venea sa-i dai cu capu’ de tabla, ei bine, da, doar ai avut impresia. Gandeste-te ca la facultate au mai crescut un an, deci sunt si mai insuportabili.

         Stiti moda aia din liceu cand fiecare pustan se lauda ca vai el nu invata nimic pentru ca nu are chef, ca el nu e tocilar sa invete, ca invatatul e pentru prosti si ca el are o viata de trait? Ei, din cate vad se aplica si la nivelul facultatii. Incepe sa ma dispere persoanele alea care declara in lung si in lat ca ele nu invata ori doar au trecut „la misto” prin materie. De ce? Pentru ca hello oameni buni suntem la facultate, suntem studenti si invatatul e pentru prosti si tocilari si noi avem o viata de trait si de luat toate cluburile la rand, ok? Invatat, ce-i ala?

        Chiar nu-i inteleg. Invatatul nu e o rusine. Inveti pentru tine. Nu pentru maica-ta, nu pentru tac-tu. Pentru viitorul tau. De aia se numeste facultate, ca-i facultativa breee ! Si tocmai cei care afirma ca nu invata, aia rup cartea. Dar o rup la modul grav. Au parte de nopti nedormite, litri de cafea, cearcane si pungi sub ochi cat Casa Poporului. Si printre acestia se mai numara si aia care desi afirma ca nu invata ori ca au invatat, asa cat pentru un 5, mai citesc inca vreo 400 de pagini in plus. Si la teste, examene ii vezi scriind si te intrebi de unde le mai vin idei, daca ce ai citit tu acasa e corect, daca nu ai citit alt curs si te ia putin panica.

       Am avut parte de prima sesiune din viata mea de studenta. A fost bunisoara, se putea putin mai bine rumenita. Se puteau lua si note putin mai frumusele. Ma amuza cand cineva ma intreaba ” nu ai restante? ” Nu, chiar nu. Macar in primul semestru sa nu am de a face. Dar, ce pot spune, condoleante celorlalti. Nu prea aveam emotii inainte de examene. Aveam dar nu foarte tare. Daca e sa arunc o privire in trecutul meu glorios, inainte, reactionam destul de urat la examene, teste. Tremurat, voce pitigaiata, stare de voma, gol in stomac. Unele dintre ele au mai ramas dar, in doze foarte mici.

        In schimb, pot spune ca nu suport dramele inainte de examen. Momentele alea de tensiune cand astepti sa intri, te gandesti la materie, ai schitele in cap, incerci sa-ti formulezi posibile raspunsuri astfel incat sa nu zici ca un robotel din curs si sa pari ca ai tocit ce scrie acolo si daca te intrerupe sau te intreaba ceva pe langa, s-o dai in bara. Ei, in momentele de genu’ vine cate una sau unul, dar mai des cate una, care se simte la Hollywood, punand in scena o adevarata drama. Ca ea/el nu a invatat, ca nu mai stie nimic, mai curge si o lacrima, o stare de lesin venita din senin… Oh, mirobolant !

        Accept faptul ca fiecare om reactioneaza la stres diferit dar nu-mi plac oamenii falsi, oamenii care vor sa iasa in evidenta. Macar de-ar iesi cu ceva bun, constructiv. Cum se face ca inainte de examen mai ai un pic si-ti dai duhul si cand intri la examen nu te mai poate opri nimeni din vorbit si explicat si te porti de parca vorbesti c-o prietena? Da, oameni si oameni.

       Si ca sa nu uit, cand ma intreaba lumea la ce facultate sunt si le raspund ” Oh, vai, Drept ! E foarte greu acolo. Ai mult de invatat. ” Uau, iti multumesc. Mi-ai luminat viata. STIU CU CE SE MANANCA DREPTUL SI DESPRE CE E VORBA. Cand te inscrii la o facultate, o faci pentru ca vrei, iti place, stii despre ce e vorba, esti constient de toate si de tot. Of.

      Competivitate? Exista peste tot. Inca din scoala primara. Din cauza orgoliului, premiilor oferite si sentimentului de mandrie. Mereu am fost o fire competitiva. Mi-a placut intotdeauna sa fiu printre primii, sa dau tot ce am mai bun pentru a ajunge la rezultatul dorit. Imi amintesc si acum in clasa a7a cum am plans o zi intreaga doar pentru ca o alta colega a avut media mai mare ca mine si nu am mai fost prima pe clasa. Amuzant moment acum. M-am chinuit 4 ani in liceu sa termin cu 10, am facut-o in clasa a12a . Nici nu va imaginati cat de bucuroasa eram. Dar mama, nici nu-si mai incapea in piele.. 

     Imi plac oamenii competitivi. Arata ca lupta pentru ceea ce-si doresc, ca nu se complac in mediocritate si vor sa se afirme. Evident, vorbim aici de o competivitate corecta. Sa lamurim acest aspect. Daca o persoana doreste sa fie printre primele, sa ia note mari la examene s-o faca, n-am nimic impotriva. Dar ma intriga si ma dezgusta cand acea persoana doreste sa ajunga undeva sus dorind raul altora. Prin ” raul altora” a se intelege note proaste pentru ceilalti. De ce? De ce nu poti sa-ti vezi de parcursul tau fara sa ai ganduri negative asupra altora? Adica exista o karma, totusi..  

    Sunt multe, poate prea multe de zis si deja m-am intins destul de mult cu subiectul asta. Nu va asteptati la caini cu covrigi in coada la facultate. Sau poate aveti noroc. Okay, exagerez. Sunt si oameni foarte frumosi la facultate. Pe interior, dom’le ! Persoane cu care poti sta la discutii ore-n sir, oameni care te ajute indiferent de ora chiar daca poate prin ajutorul oferit tie obtii 0,50 de puncte in plus fata de el. Persoane de care te poti indragosti ori pe care va trebui sa le suporti mult, mult timp de acum pentru ca asa ti-a fost sortit.

     Bucurati-va de liceu cat mai este. Serios. Stiu suna cam babesc dar asa e. Saptamana trecuta am dat de niste poze de la absolvire plus  si va imaginati ce a iesit. Oh, m-am si emotionat un pic doar auzind inceputul melodiei. Bucurati-va de anii pe care ii aveti, fiecare an are farmecul lui. Sa nu aveti regrete dupa. Oh, se vede ca schimb prefixul. MA BABEEEEEEEEEEEESC. 

     Cei care veti pleca la facultate in alt oras, stiu va fi greu. Si mie mi-a fost. Recunosc, in primele zile eram trista, am si plans si mereu sunt indispusa cand plec de acasa. Nicaieri nu e ca acasa. Ca-n patul tau, camera ta, langa ai tai. In linistea ce-ti mangaie sufletul. Inca ma mira persoanele alea care abia astept sa ajunga la camin, sa iasa in oras, sa se imbete ca ultimii oameni. Trebuie sa mergi cativa km de casa ca sa fii rebel? Ce pot spune, se vede ca te tin parintii din scurt si e doar o frustrare ce iese la suprafata. Dar, luati asta si ca un avantaj. Incercati sa va acomodati fara parinti, nu va mai este atat de greu sa plecati de acasa, pe viitor, in cazul in care veti locui in alt oras, va fi mult mai bine. Normal ca mi-as dori ca sa pot locui in orasul in care invat. Sunt multe avantaje. NUMEROASE.

    Seara faina ! Revin.

el