Hellău. Cinci?

Da, astăzi acest minunat blog face șinși anișori. Cine ar fi crezut? Eu una nu.

Am avut urcușuri și coborâșuri, ce-i drept. Unde mă aflu acum?  În cădere lină. Lipsă de inspirație, de chef, de toate. Vreau doar să stau cu fundul în nisip și apa călâie să-mi încânte tălpile. Nici nu mă mai deranjează atât de tare chestiunea asta, mă simt plutind pe o saltea pe ape line. Parcă nici nu-s eu. Nu pot să-mi găsesc cuvintele nici să mă prezint? Cum mă cheamă? Dă-mi ce nume vrei, nu are importanță. Eu sunt cine vrei tu, eu sunt nimeni, dacă ți-e mai comod. O să revin, asta e clar. Poate atunci va fi momentul meu. Sau a trecut? O licărire de speranță cred că există.

La mulți ani blogușor drag. Mulțumesc că ai fost aici să-mi îmbrățișezi gândurile, stările. Că ai fost aici să-mi oferi un cuib unde să mă pot adăposti de realitatea crudă.

Mulțumesc tuturor care vă mai pierdeți timpul citindu-mă și mai aruncați cu un pic de încredere în mine.

Melodia asta și, mai ales, vocalistul, îmi amintește de un puști de liceu admirat zilele ăstea.. E trist să ai 20 de crush-uri pe zi și că viața e crudă.

pwp.

Anunțuri