Și iată că a venit și ultimul an.

Teoretic, căci practic mai este de așteptat. Cine ar fi crezut? Eu una, nu.

Nici nu mă imaginam la vârsta asta, măcar. Darămite să mai am doar un an de facultate. Mă gândesc la ce e în mintea celor de fac medicina, unde sunt șase ani. Tot așa numără anii și se miră la final că au ajuns acolo?

S-au dus trei. Mai este doar unul. Deși toată lumea spune că e cel mai ușor, mi se pare doar un balon uriaș, plin de stres, deasupra capului. De ce? În primul rând, licența. Aș vrea să o încep din vara asta, dar nu am curaj nici să-mi fac planul. Sau mai degrabă destulă motivație. Am zis că lenevesc până la jumătatea lui iulie, merit asta. Toți anii de facultate au fost grei, dar ca ăsta parcă, niciunul.  Materii dintre cele mai grele, stres, ideea ce-ți acaparează leaca aia de creier pe care o ai, că materiile respective sunt importante, deși grele, și se vor regăsi în lucrarea de licență. Dar, hei! A trecut. Asta-i cel mai important.

În al doilea rând, testul scris la licență. Ce implică asta? Recapitulare. Multă. Din plin. Și mai ai și alte materii. Ok, toată lumea spune că profesorii o lasă mai moale, că toți știu că e licența dar, toată lumea știe că nu e așa în totalitate.

Pare că mă plâng, dar nu e așa. Doar îmi reamintesc singură ce urmează. Să nu uit cumva. Să nu-mi relaxez mintea prea tare, chit că e vacanță.

În al treilea rând, ce urmează după facultate? Toată lumea.. normală își pune întrebarea asta. Sau ar trebui. Masterul ar spune mulți. Și după? Nu cred că sunt pregătită să fiu un adult în adevăratul sens al cuvântului. Mă mulțumesc, deocamdată, doar teoretic. Job? Responsabilități? Fără măcar o zi în care să stai și să privești tavanul fără griji? Da, cred că ultima parte nu o mai fac de multișor. Doar că așa sunt eu, mi-e dor de tinerețe. E trist că mă consider bătrână de pe acum, dar mi-aș mai dori să am 16-17 ani. Să am veșnic vârsta asta. Sunt genul care plânge mult când  sunt stresată și mă stresez din orice lucru mărunțel. Îmi place să gândesc în profunzime. Felicitări Iso!

Habar nu am ce să fie. Dar sper să fie bine. Îmi doresc să scap de facultatea asta, de mulți oameni, de aceleași fețe, de aceeași rutină, dar pe de altă parte, îmi mai doresc încă 10 ani să fiu studentă și să beneficiez de toate avantajele.

Încă un pic..

Anunțuri