Iată-mă din nou. Aici.  Printre litere amețite care încearcă să se așeze frumos, regulamentar pe o foaie albă și neprihănită de gânduri diverse.

Ieri mă tot gândeam că e septembrie deja. Oare prind cămin? Oare ce colege o să am? Cât de greu va fi anul acesta? Câți litri de lacrimi voi vărsa sesiunea ce va veni? Câte ness-uri vor sta la baza inimii mele?

Astăzi mă gândesc că iar mă voi trezi la 6, iar voi merge dis-de-dimineață printre corpuri adormite și lipsite de speranțe, visuri. Că mă voi lovi de aceiași oameni, aceleași fețe și voi pleca spre casă cu același suflet trist singuratic și ținut în pioneze.

Ieri te țineam de mână și încercam să mă încălzesc ținându-mi mare parte din lume în brațe, astăzi mă las în suflarea vântului ușor și rece de septembrie. Toamna își intră-n drepturi timidă. Astăzi, doar câteva flash-uri ce-mi țin de urât.

Ieri așteptam toamna cu sufletul la gură. Sufletul din mine vibra. Știam că e anotimpul fluturilor, a sentimentelor diferite, a palpitațiilor, a diverselor experiențe. Ăsta să fi fost unul dintre motivele pentru care am iubit si iubesc toamna?

Ieri eram plina de visuri și speranțe, aveam un drum de parcurs, știam că trebuie să-l termin. Aveam siguranța drumului. Eram atât de sigură pe el încât nu mi-am făcut griji de ce mă va aștepta la finalul lui.

Astăzi drumul s-a sfârșit și m-a luat pe nepregătite. Am fost atât de naivă și am avut un surplus de încredere în mine. Toate la momentul nepotrivit. Ieri am crezut că e o decizie bună, că o mică pauză nu strică nimănui.

Astăzi am urme de regrete pe suflet. Am momente în care mă simt pierdută și, în clipa următoare realizez că totuși, nu e ăla atât de negru.

Ieri, îți admiram degetele lungi alunecând pe clapele pianului ori cum ochii tăi mari, verzi și timizi se ascundeau sub bretonul cu terminație în niște cârlionți rebeli. Ieri te priveam cântând diverse piese, timid și îngrijorat de faptul că ești la început și că n-o să sune atât de plăcut.. astăzi..

Astăzi totul e doar o altă parte din memorie. Ieri pierdeam ore-ntregi visând la clipa întâlnirii și la tot ceea ce reprezinți tu. Astăzi sunt doar o altă amintire, o altă necunoscută, o altă experiență..

Ieri eram plină de energie, dornică de nou, cu vara-n suflet și cu inima plină de dorințe și idei noi.

Astăzi am obosit. M-am complăcut și m-am adâncit până la sufocare în smoala sufletului meu. Mă scufund în același timp cu orice parte bună ce mi-a rămas. Ieri credeam în oameni, în noi începuturi.

Ieri eram îndrăgostită.

Astăzi sunt doar o bucățică de suflet aidoma unei lipitori, ce așteaptă oportunitatea de a se lipi de un altul pentru a se reface ori pentru a mima binele. Nu așa face majoritatea?

Ieri ne doream să fim adulți. Astăzi tânjim după momente fără griji, responsabilități și după anii prea puțin apreciați.

Ieri îmi făceam griji de examene, sesiuni, note, profesori, cursuri și seminarii în creierii dimineților.

Astăzi sunt proaspăt absolventă, un mic jurist.

Sună frumos, nu?

Astăzi suntem absolvenți. De mâine, șomeri cu diplomă.

Trăim în România.

And all the „we”s and promises captured in a kiss
We hide and we seek what we squander, like there’s more
Something more than this

Reclame