Timpul trece pe lângă noi fără a sesiza.. pe moment. Rememoram ori sarbatorim cate un lucru important din viata noastra si ne dam seama ca timpul ne-a jucat, iar, pe degete.

Ne lăsăm duși de val, trăim momentul ori calculăm orice pas?

Au trecut 7 ani. Stai. Câți? Ș-A-P-T-E.

Nu-mi vine sa cred.. M-am maturizat, am experimentat, am fost dezamagita, am dezamagit, am crezut ca voi birui si m-am trezit in genunchi.

Am 24 de ani, dar sufletul mi-a ramas ancorat in perioada adolescenței.

Am terminat un liceu, am luat Bacalaureatul ăla greu de care se plang mulți, sunt chiar si licențiată. In drept. Wew. Aplauze… si totuși, sunt defectă. Incompletă.

Încă am nevoie de el, de degetele lui lungi, de ochii lui mari si albaștri.. rămân pironita cu ochii pe tavan si ma gândesc, oare m-am complacut? M-am subestimat? Oare cum va fi? Ce se va alege de sufletul meu? Care imi va fi contribuția?

Mulțumesc. Mulțumesc tuturor. Atât celor pozitivi, cât si celor negativi. Striviti-mi sufletul in picioare, mangaiati-l si va renaște ca pasarea Phoenix din cenușă.

Mulți ani, blogusor! Sa ne citim cu bine!

Reclame