Tag Archive: adolescenta


Părţi din suflet..

                      Cum să pierzi două părţi din suflet în aceeaşi zi? Simplu, complicat.. am făcut-o şi pe asta. Nu era pe lista mea de „lucruri de făcut” în vara asta. Nici măcar nu am o listă de asta. Ori ele m-au pierdut pe mine?

                     Am tot încercat să scriu despre asta pe blog, dar nu mă simţeam în totalitate pregătită. Şi voiam să mai amân. Nu pentru că s-ar fi putut schimba ceva, m-aş fi minţit singură ci pentru că ar fi însemnat că… Bine, speram în adâncul sufletului ce mi-a mai rămas că poate ceva se va schimba.. Greşit !

                    Despre prima parte pierdută nu o să vorbesc. Nu că n-ar fi importantă doar că am mai trecut prin asta şi consider că aşa a fost să fie. Ce începe brusc şi cu prea mulţi fluturi la bord, se termină la fel de repede. Scânteia s-a stins. De la vânt, îndepărtare.. cine ştie? 

                   A doua parte este sau.. era, vreau să mă conving acum, mult mai importantă. Mereu am considerat-o parte din mine, mă simţeam cu ea ca şi cu o siameză. Vorba cântecului ăla ” simţiiiim la fel ” . Ne dădeam seama de ce vrea cealaltă dintr-o simplă privire, un surâs.. 

                  Încercând să mă încurajez singură, îmi spun că această experienţă neplăcută, din păcate, îmi prinde bine, ce paradox, şi-mi va fi de folos pe viitor. Nu toţi oamenii au aceeaşi inimă ca a ta. Nu încerc să par aici eu aia bună şi ea aia rea, ci această întâmplare mi-a arătat că noi.. nu mai suntem la fel. Şi nu, se pare că opuşii, opusele nu se mai atrag. Nu în cazul nostru.

                   Poate ne-am învăţat ca prietenia noastră să fie la distanţă iar revederea noastră să fie după mult, mult timp şi în acel scurt timp să recuperăm tot. Ori sa încercăm să o facem. Ne-am dezobişnuit, poate, de a sta atât de mult timp împreună. În ultimii 6 ani lucrurile s-au schimbat. Noi ne-am schimbat. Nu mai suntem puştoaicele de atunci, ce visau la pletoşi şi chitarişti. Bine, încă visăm. Şi puţină bărbiţăă . 

                  De multe ori te-am simţit trăind prin mine, prin poveştile mele. M-am obişnuit să fii prima care află orice, în secunda doi să te sun ori să-ţi dau mesaj. Iar acum? Acum poate am încercat să trăiesc prin tine, să mă agăţ de tine mai mult de cât era necesar iar tu, te-ai dezlipit de mine. Poate am fost sufocantă, protectivă.. încercând să recuperez, să fie bine deşi nu era.

                Când laşi lumea să plece din viaţa ta ori pleacă ei, înseamnă că va trebui să o iei de la început cu altcineva. În toţi ăştia şase ani aş fi putut. Ai fi putut. N-am făcut-o. Acum când suntem atât de aproape, este necesar. 

                Mereu m-au intrigat începuturile. Nu întotdeauna am răbdare pentru ele, alteori sunt atât de încântată de ele şi uitam de mine. De tot.

               Între noi s-a ridicat un zid enorm alimentat de orgoliu şi multe schimbări. Eu nu mai pot trece peste anumite lucruri, iar tu treci peste mine, peste lipsa mea cu altcineva. Niciodată o persoană nu o va înlocui în totalitate, dar va reuşi să o ajute pe o altă să depăşească un moment crud ca ăsta. 

              Şi chiar de-am reveni, într-o zi.. va fi diferit. Ne vom privi rece, distant şi vom schimba prea puţine cuvinte. 

              Scriind toate acestea am rememorat atâtea momente frumoase şi mai puţin frumoase. Tot ce mai avem ori mai am, sunt amintirile. Nimeni nu ni le poate lua. Sunt acolo. Vor fi acoperite, peste zile, luni, ani de altele şi le vei aduce la suprafaţă întâmplător.. zâmbind. Poate vei lăcrima amintindu-ţi de copilărie şi adolescenţă. Vei închide cutiuţa de amintiri şi-ţi vei vedea în continuare de viaţă. 

              Va mai trebui să mă lupt cu mine însămi să pot trece peste această etapă. Ori va rămâne o cicatrice. O cicatrice plăcută..

Reclame

The Notebook

         Da, filmul e pur si simplu genial. Nu am dormit toata noaptea. Nu-mi pasa ca am ochii umflati ..

         Intr-adevar e un film foarte lacrimogen , mai ales pentru adolescente. Nu stiu de ce am refuzat sa-l vad pana acum . Ca de obicei, sunt eu mai capoasa..

         Cine nu si-ar dori o poveste de dragoste ca a lor ? Orice adolescenta viseaza la asa ceva.. Chiar si timpul in care nu si-au vorbit , 7 ani .. ca apoi .. sa fie totul minunat ?! 

         Daca e sa ne raportam la situatia zilelor noastre multe s-ar fi dus cu Lon si nu cu Noah .. pentru ca partea financiara primeaza. Sa lupti chiar imposibilului pentru a vedea persoana iubita bine ? Cat de mirific poate fi ?

       Sau sa moara amandoi imbratisati ?! Dumnezeule..

      Am vazut acum cateva saptamana si ” A walk to remember ” . Si ala-i trist , lacrimogen .. dar nu ca asta. E pur si simplu din alta lume . Trebuie sa nu mai fiu asa incapatanata  cand aud de un film bun pai sa-l vad..

     Stiu ca unele scene se pot intampla doar in filme , carti… dar mi-a hranit sufletul . Impacari in ciuda situatiei financiare.. in ciuda tuturor. Iubire adevarata este cea care ne raneste sufletul dar totusi vrem mai mult. Iubirea poate sa ne aduca la autodistrugere. Dar ce mai conteaza… atunci cand traiesti acest sentiment ?! 

notebook

     Da.. recunosc. Pe tot parcursul filmului m-am gandit doar la o persoana. De ce naiba urmaresc filme de dragoste la starea pe care o am? Habar n-am . Nu se potriveste zicala de mai sus ? Autodistrugere , ha ? Probabil . As vrea poate nu sa ajung fix ca ei.. dar o poveste asemanatoare oricine ar vrea sa traiasca.. 

notebook2

     Dupa ” Nu ma lasa sa-mi fie dor ” a lui Cargo.. am dat de o alta melodie. Se muleaza perfect ! Desi acum .. tot Cargo ascult. Putin cam tare, pentru orele 7 dimineata.. intr-o vineri mult prea tulbure. 

„Do you still believe?
In you and me? 
Are we all we could be?

Is it meant to be?”

   

 

Babutaa !

   Daca tot suntem in perioada 1-8 martie e si perioada babutelor de primavarrrra ! 

   Iti poti alege baba si cele mai multe fete isi aleg ziua de 8 , evident .. sau se ia dupa ziua de nastere . Spre exemplu daca esti pe 31.06.1976 , se va calcula 3+1 = 4 , deci babuta ta va fi in ziua de 4.

   Cum va fi in ziua aia , cica asa iti va fi tot anul .. 

  Ieri a fost babuta mea . A fost soare.. si un pic a batut vantul . Probabil asa sunt si eu . O persoana calda dar uneori reticenta .. rece , inchisa in mine , am nevoie uneori de singuratate. Sa fiu doar eu , egoism? Ei pe naiba .

   Ziua de ieri .. nu a fost una extrem de stralucita. M-a prins stand pe ganduri . De fapt , eu sunt asa mereu . Ma gandesc la orice lucru marunt . Il intorc si o pe o fata si pe alta .. mai ales gandesc in mod negativist . Si-mi fac si milioane de griji pentru lucruri/persoane/situatii infime . 

   M-a prins babuta de ieri lucrand de zor la istorie . Da , asta-i si motivul pentru care am absentat pe blog.. pentru ca sambata e judeteana.. dar parca cum se aproprie cum sansele mele scad . E totusi judeteana. Sansele sa ma clasez prima si sa merg la nationala sunt mult , mult prea mici . 

  De ce sa nu recunosc ? Da, la faza  locala am avut un super noroc ! Mi-a picat o varianta pe care o facusem cu o saptamana inainte .. dar acum ? Mult , mult prea greu . Si totusi imi doresc enorm.. dar asa-s eu negativista. Si am si o stare nasoala rau .  Asa a fost si cu locala. Stresam lumea ca am mult de invatat si vai de mine nu o sa ma calific si totusi eram fericita caci imi mergea bine pe celalalte planuri .. apoi deodata cu o zi inainte de locala a venit si lovitura ..S-ar putea zice ca m-a impulsionat , dar nu , nu prea a fost asa. M-am dus acolo cu un sictir .. nici eu nu ma recunosteam. Procopiu e naspa si-mi venea sa le zic ceva de dulce la orice secunda . Stateam cu capul pe banca si scriam asa plictisita eram . Plictisita, enervata, dezamagita.. 

   Acum ?! Se repeta povestea. Uau , cine naiba-i regizorul vietii mele ? Ma cam enerveaza sincer. Ma foieste cum vrea el. Eu vreau un singur rol , cu final fericit. Parca asa vorbisem in noiembrie , nu ? Acum ma da peste cap .. Nu se poate face film doar cu-n singur personaj , nu ? Ce naiba , nu-s asa narcisista ! 

   Ce sa mai , ieri a fost o zi groaznica. M-am simtit dezamagita si abandonata de persoane la care nu m-as fi asteptat. Bine nu persoane , ca nu-s multe , doar una .  E extraordinar cand ai nevoie de sprijin , o vorba buna , un zambet si nu-l primesti , nu ? E si mai dragut cand iti pasa prea mult si te implici peste masura. Da, asa-s fetele , asa sunt eu . Ne implicam unde nu ar trebui . Sa ne doara la basca . Cam asa ar trebui . Sau cel putin sa nu ne implicam niciodata mai mult decat celalalt. Sa fim pe linia de plutire . Da , usoara-i teoria..

   Dar eu nu pot purta pica . Probabil e un ” defect ” . Iert usor .. doar pentru ca nu pot vedea persoanele din juru-mi triste. Cum zice tata , uit mereu de mine , pentru altii . Uit sa-mi iau calciul , sa ma tratez de raceala , sa-mi fac timp pentru mine ca sa le fie altora bine . Sunt o naiva la faza asta .. si e dureros cand nu e reciproc. Si-ti spui ca nu-ti mai pasa , ca o lasi balta , ca incerci sa eviti orice contact dar nu poti .. De ce ? Pentru ca ai un suflet , esti umana. Ai sentimente .

   Imi bubuie capul . M-am saturat de istorieeeeeee . Cel putin nu merg la scoala saptamana asta ca nu stiu cum as fi facut fata . De fapt , vreau o vacanta. Macar de vreo 4-5 luni . Sa nu aud de nimeni si nimic . Sa fiu doar eu si muzicaa ! DA, SUNT O EGOISTA !

   Nici macar nu dorm ca omul . Ma culc pe la 12 si ma trezesc la 8 de parca nu m-ar lasa cineva sa dorm. Da, stres stres stres. Mi-e dor sa-mi zica ” Calmeaza-te ! ” .  Am o placere cinica sa ascult scuze cand de fapt stiu adevarul . Unele persoane sunt atat de.. atat de … Dezamagitoare ! 

   Stau intre 4 pereti cu niste foi in fata sperand ca ele imi vor aduce fericirea . Pe naiba . Cuvintele trec pe langa mine .. iar gandurile mi-s prea departe.. 

   Am deviat total de la subiect.. Vreau sa va urez totusi fetelor , un 8 martie fericit , alaturi de cei dragi . Si .. nu uitati ca nu se face primavara cu o floare . Acum .. prefer un zambet si o imbratisare decat o floare . 

  Acum .. prefer linistea . Zbuciumul interior ma distruge . Mesaj.. orice legatura cu acea persoana , gandurile ce se indreapta spre ea ma fac sa lacrimez . Nu ma recunosc . Sunt atat de inchisa in mine incat rabufnesc la orice .  Cum e sa-ti vina pur si simplu sa plangi ? Sa te descarci . Sa nu stii de fapt de la ce plangi . Sa citesti cateva randuri si parca tot raul din tine sa iasa la suprafata . 

  Nu mai stiu cine sunt . Ma schimb total de la zi la zi . Dar nu-n bine . Sunt atat de introvertita , sensibila si nervoasa. Si mi-e o ciuda ca nu-mi ies anumite lucruri cum as vrea.  Vreau la concert la Alternosfera , vreau vara , vreau la Rammstein , vreau la nationala ..vreau liniste . Nu e bine niciodata sa vrei prea multe ca s-ar putea sa nu te alegi cu nimic. Dar totusi mi-e ciuda , da , recunosc, pentru ca altora le merge mult prea bine si altii ? 

  Ma arde totusi o vina ca-mi pare viata straina . Nu , poate locul meu nu e aici . Poate istoria nu e materia la care sa-mi toc creierii atat.. desi tata mi-a propus sa ma fac profesoara de istorie si pentru o zi , am cugetat asupra problemei . Poate ar trebui sa-mi purific sufletul . Sa ma desprind de toti si de toate . Nici tragere sa stau pe net nu mai am . Doar sa stau intinsa in pat si sa visez cu ochii deschisi .. dar nu am curajul necesar sa pun totul in aplicare. Nu , nu am . Sunt doar..  un copil neputincios mult prea lipsit de increderea in sine . 

  Da , sunt un copil ! Si ce daca fac 18 ani ? Parca e si mai greu sa ma obisnuiesc cu asta. Ma simt ca la 15-16 ani cu perioadele alea nasoale ale adolescentei . Ar trebui sa fiu sigura pe mine . Eu nici nu stiu la ce sa dau BAC-ul .. ori ce facultate sa urmez. De ce sunt asa nehotarata? Unde mi-s gandurile ? Probabil din cauza faptului ca anumite persoane-mi lipsesc nu-mi face bine . Dar mama m-a invatat sa nu cedez niciodata. Doar lasii cedeaza si totusi ma simt atat de slabita. Imi doresc doar sa-mi descarc sufletul . Incerc de prea mult timp si nu reusesc. 

  Postarea asta e mult prea emo , negativista, vorba Denisei .. doar ca indiferent de ce as vrea sa scriu gandurile mi-s tot la probleme . E aiurea sa vezi persoane in jurul tau triste, debusolate si sa nu le poti ajuta . Primavara ? Nu , nu ai dus soare in sufletul meu ci doar incerci sa-mi scoti intunericul mult prea bine inlantuit in sufletu-mi ravasit.


Stau langa pat privirea-n fum
De-o vreme nu mai dorm sa nu ma scol nebun
Ce leac sa iau un strigat stins
Pan-la dementa jur mi-a mai ramas un vis

Sa ma sufoc in ape-adanci
Sa obosesc de somn si-n pieptul meu s-adun
Tot de la ce sa ma trezesc
Complet nebun

Arunca-mi din minte
Lanturi din mii de cuvinte
Ma arde o vina
Ca-mi pare viata straina
Frante ganduri imi taie capul fierbinte
Arunca-mi din mïnte