Tag Archive: ardoare


5-Zbucium..

              E greu sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine.  In adevaratul sens al cuvantului. Nu cum fac toti acum… nu acea manifestare in care spui vorbe mari, dupa foarte putin timp ori faci promisiuni desarte. 

             Mi se pare dificil sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine. Nu fortat. Ci sa fie sincer. Sa-i placa absolut tot. Sa te accepte asa cum esti. Sa mergi alaturi de acea persoana si sa simti cum corpul iti vibreaza de bucurie. Sa vezi in zambetul ei mereu o alinare. Sa-ti fie mereu alaturi.

             Nu mi-a placut niciodata sa ma lupt cu morile de vant. Nu pot spune ca sunt o invinsa.. doar ca uneori, ai impresia c-ai prins fericirea de un picior, ca mai apoi sa fii surprins cu o palma dura peste fata, trezindu-te la realitate. Iti rascoleste intreaga fiinta, toata lumea… tot ce ai realizat pana atunci pare in van. 

            Noi doi suntem asemeni poeziilor a caror comentarii le citesc pana la doua dimineata..  Suntem aidoma” Luceafarului”. Nu sunt  fata de imparat, nici cum e luna intre stele. Eu sunt eu. Mica si cu ochii mari. Si o vointa de fier. Aspiratie spre absolut? Poate e faptul ca vreau sa te fac sa te indragostesti. Dar nu intotdeauna lucrurile ies asa cum iti doresti. Te-as putea asemana, uneori, cu Luceafarul.. Mereu mi-a placut sufletul tau rece ori ochii tai..  E prea mult sa spun ” Un mort frumos ce scanteie-n afara” . 

          Dar tu.. nu esti ca el. Poate de asta nu ne regasim totalmente in Luceafarul. Avem roluri inversate. Tu …  nu esti capabil de sacrificiu. Desi incerci sa ma faci sa ma simt bine.. toate sunt parca oprite la jumatatea drumului. Desi in Luceafarul fata nu-si depaseste conditia, nedorind sa-l urmeze pe Luceafar… eu as fi facut-o. De ce la trecut? Pentru ca nu mai sunt sigura pe mine. Pentru ca simt ca totul ma depaseste. Ma copleseste asemeni unor lanturi mult prea grele pe care sufletul meu nu le poate duce. E doar un suflet, la urma urmei, nu? Un suflet care trebuie sa supravietuiasca in doua trupuri.. 

         Uneori m-ar duce gandurile la „Riga Crypto si lapona Enigel”. Acel ” luceafar intors” . Exact ca noi. Roluri inversate… Tu esti Enigel. Nu te abati de la drumul tau, de la principiile tale fixe.. Eu.. poate voi sfarsi exact ca  si Crypto.. Nu voi deveni o ciuperca otravitoare .. probabil, ma voi prabusi in propria singuratate, amaraciune. 

         O persoana te poate face sa simti sentimente contradictorii. Mereu te-am numit un ” rau necesar”. Nu pot renunta la tine. Nu stiu daca din orgoliu ori … pentru ca-mi esti necesar. 

        Oricine isi doreste un lucru cu ardoare iar atunci cand il obtine rezultatul nu poate fi cel dorit. Nu stiu de ce am scris asta.  Stiu ca va fi foarte interpretabil. Am avut un impuls..  Pe care nu-l mai pot stapani. Prefer sa revars mii de cuvinte decat sa recunosc…. Ce sa recunosc?

        Chiar daca ma gandesc la viitor.. el pare tot mai indepartat. Mai intunecat. Ma intristeaza pentru ca nu-l pot atinge. Sunt captiva intr-un prezent ambiguu. Imi displace. Nu stiu daca ma complac dar dorinta mea de a-l schimba scade treptat. 

         Desi afirmasem c-am o vointa de fier acum vin si spun ca ma complac intr-un prezent ce-mi displace. Poate nu e un lucru nou, dar pe viitor voi incerca sa nu mai am anumite aspiratii, pretentii, asteptari de la anumite persoane. Doar ele te-ntristeaza. Te fac sa te gandesti la o gramada de variante, supozitii.. Iti afecteaza prezentul si viziunea asupra persoanei de langa tine.. pe care nu o poti schimba oricat ti-ai dori. De ce sa o faci? Nu ai acceptat-o tu asa cum e? 

       Imi arde crestetul. Am scris prea multe lucruri dupa pauza insemnata. Poate voi sterge postarea. Cand imi voi da seama ca totul a fost in van… pana si faptul ca m-am consumat acum, lasandu-ma dusa de val de un impuls. 

        Voua.. cat va ia sa va indragostiti?

Reclame

The Man Who Sold The World

               A fost o saptamana… a naibii de grea . Multe teste. Nu foarte grele. Dar stresul ala te ucide. Si apoi suspansul cu notele. Urasc sa fiu tinuta pe jar.

            Inainte nu asteptam sfarsitul de saptamana… cu atata ardoare.. dar acum e parca o minune cereasca . La prima vedere. Dar.. ajung acasa, vinerea dupa ore .. si ma paleste o plictiseala de toata frumusetea. Si un somn incredibil. Si uite asa-ti trece ziua de vineri. Sambata inveti si scrii ca robotul , ca deh , esti a12a si nu-ti permiti sa te duci nepregatit, fiind in defavoarea ta iar duminica iti tragi si tu sufletul iesind  sa incerci sa-i zambesti soarelui care se pare ca e mai indulgent anul asta . 

          Ideea e ca vreau sa se termine tot stresul asta cat mai repede.. dar apoi vin lucruri cat mai complicate. E un intreg zbucium in mine. De cateva zile ascult asta intr-una. 

         Ma stiti. Il ador pe Kurt. Pe Nirvana. Ideea e ca .. desi versurile transmit o anumita chestie..mie total altceva. Ma uit la videoclip , desi il stiu pe de rost. Ma obsedeaza privirea si gesturile lui Kurt. Felul cum e imbracat.Acel pulover , verde, blugii.. totul . Pare atat de serios , concentrat… trist . Ador cum e imbracat. Daca as putea doar asa m-as imbraca. O bluza cat mai larga , sa tina si de cald si niste blugi . E si ultimul lor spectacol.. Mi-as fi dorit sa fiu acolo.Nu pot sa zic ca e idolul meu nici ca-l ador doar din compasiune. Ma atrage pur si simplu. Prin tot ce a fost. 

        Are ….avea in el un soi de tristete in care ma regasesc. Nu mereu o arata. La fel si eu. Ascultandu-i melodiile saptamana asta am incercat sa inteleg , de fapt , de ce am starea asta atat de apatica. Nu cred ca e doar din cauza scolii.Mi-am amintit numeroase lucruri.Si am constientizat alte sute. Ca pot trai si fara anumite persoane, pe care , pana ieri , mi-erau poate printre cele mai dragi persoane. Ca oamenii se schimba si te pot surprinde chiar daca ai 15,18,30,45 de ani. Omul intotdeauna va fi imprevizibil. O fiinta atat de parsiva. 

      Descoperi lucruri la care nu te-ai fi asteptat niciodata. Realizezi ca o persoana la care  nu te-ai fi gandit vreodata , stie , ca pentru tine Oli , Kurt e ” your love ” . Lucru ce cu siguranta-ti schimba seara. Ca un plan important al vietii tale se poate schimba , doar sa-ti doresti asta, sa oferi sansa inceputurilor.

     Iti dai seama ca parti din sufletul tau au ramas… in urma , odata cu trecutul. Atunci cand vorbeai in spital pana la 3-4 dimineata la telefon cu P.. si adormeai asemeni unui copil cu telefonul la ureche iar el iti asculta somnul dulce. Cand A. iti lasa comentarii din cele mai traznite si te numea ” diva ” . Atunci cand ii puteai spune totul , fara nicio retinere , simtind ca e printre singurele persoane care te poate intelege.  Toate astea au trecut incetul cu incetul. Nu fara a cere ceva in schimb.. 

     Nu poti sa-ti recastigi sufletul. Nu ar mai fi acelasi. El e obligat sa ramana in urma , cu acele amintiri pentru a nu afecta prezentul.. viitorul . Poti insa sa-ti reconstruiesti unul nou. Luand-o de la zero. Cu noi amintiri , noi persoane. Caci daca o persoana a plecat din viata ta, nu a facut-o decat sa faca loc alteia,nefiind apta pentru a-l ocupa.

     Am deviat stiu… doar ca nu-mi poate scoate din cap melodia asta. Butonul de „replay” e la pamant…

     Oare ce ne mai rezerva noiembrie ? Abia a inceput si e incredibil… 

Victima ..

                 Tu, eu … noi. Cine ar fi crezut ? Am asteptat clipa asta de cand te-am cunoscut… Te priveam cu jind. Te doream,visam,speram …. iluzii . 

                  Iar acum.. nici nu stiu cum as putea reactiona. E acel moment cand vrei cu ardoare ceva.. iar cand il obtii.. te pierzi.

                Sunt pierduta. Esti ciudat.. dar in sensul bun. Esti printre singurii care ma fac sa ma simt inferioara,intr-un fel.Imi cuprinzi gandurile iar orice melodie ma duce cu gandul la tine.Astept parca orice ocazie de a-ti auzi numele.. pentru a te simti mai aproape.

               Dar… sunt neputincioasa. Nu pot ajunge la inima ta. Nu inca. Sunt o victima… iar tu calaul. Incerc din rasputeri sa ma apropii chiar daca asta inseamna … autodistrugere. Cine esti ? Si ce mi-ai facut ? 

              Am uitat.. am uitat acest sentiment. L-am ascuns intr-un colt de suflet. Am uitat cum e sa fii indragostita. Sa te gandesti doar la o anumita persoana. Si cat m-am chinuit sa neg.. de ce oare? De ce sa negi ceva firesc? 

            Sunt o victima.. dar cu voia mea . Imi place postura. Iubesc sa-ti vorbesc , sa-mi povestesti .. sa ne tachinam ( 😛 )  Zi-mi tu .. cine si-ar da sufletul ? Cine s-ar duce in fata calaului de bunavoie? Si totusi de ce o fac ? Ce ma determina? Tu.. 

            Nu vreau sa te pierd in lumea de afara…. nu vreau sa te schimbi pentru mine. Nu vreau sa crezi niciodata asta. Vreau sa fii tu . Vreau sa fii tu , cel bun , amuzant , plin de viata, talentat si care face piese bune . Vreau sa zambesti mai mult. Sa-mi zambesti. Ce frumos ar fi sa fiu unul din motivele tale,nu ? 

           Crezi in telepatie? Dupa aseara.. inclin sa cred ca da. Sa ma visezi plangand? Sunt o victima.. plang . Uneori ma gandesc la tine si lacrimez. De dor . De faptul ca-s neputincioasa. Ca nu pot fi acolo cand ti-e greu.. Ca sunt doar o victima. Ca nu te pot ajuta.. 

           Sunt o victima fericita.. inca-s surprinsa ca esti in viata mea. Ce vorbe mari , nu ? Cat de romantica sunt,nu ? Am uitat .. cum e sa fii asa . 

           Si totusi te vreau . Maine, poimaine si pentru mult timp.. vreau sa te cunosc . Vreau sa-ti cuprind sufletul in palme   si sa-ti arat de fapt cine esti . Sa nu te mai subestimezi.. vreau sa-mi vorbesti intr-una. 

        Acum.. nu-ti cer prea multe. Nu vreau sa ma iubesti degraba.. nu vreau texte pompoase.. doar sa-mi fii alaturi. Doar lasa-ma langa tine .. 

           Victima.. sunt doar o victima a propriei mele minti . A inimii tale . Sunt…. o victima fericita..

           Si poate intr-o zi vom schimba rolurile.. voi fi eu calaul inimii tale..

           Poate intr-o zi , ea-mi va apartine si eu voi decide soarta ei .. 

           20. Abia astept..