Tag Archive: brate


2.12

2.12. Dacă le aduni, rezultatul este 5. Îți spune ceva această dată? Mie atât de multe. Una dintre cele mai fericite zile, încheiate cu un plâns apocaliptic.

”  Îi spunea că nu poate adormi de emoție, din cauza gândului că în acea dimineață avea să o îmbrățișeze și că avea să-i simtă respirația caldă alunecând pe gât.

Era frig. Vântul îi ținea companie în așteptarea autobuzului ce avea să o aducă mai aproape de el. Știa că va întârzia și ura gândul că va trebui să o aștepte într-o gară  necunoscută, străină, plină de oameni goi, triști și înfrigurați.

Norocul ei a fost că a ajuns fix cu 60 de secunde înaintea trenului. Îi bătea inima iepurește și încerca să-și calmeze trupul, să stăpânească acel tremurat incontrolabil. Credea că e de la frig, dar nu, nu îi era frig, ci era cuprinsă de teamă, nerăbdare.. și emoție pură. Își amintește clar, cobora și mergea cum o făcea el, de obicei, repede, grăbindu-se. Geacă descheiată, putând să se ivească hanoracul de un albastru închis, asemeni cerului în acea dimineață. Îl îmbrățișă, cuibărându-se la pieptul lui. Nările îi fuseseră cuprinse în mod abuziv de cel mai plăcut parfum. Îl simțea tremurând în brațele ei și cum zâmbetul nu-i mai dispărea de pe față. Ar fi vrut să oprească timpul, oamenii din acea gară și să le spună că el e acolo, e acolo pentru ea și că e atât de fericită încât ar putea alimenta un sat din Somalia cu energia electrică.

Își ridică privirea. Era roșie în obraji. Dar nu de la frigul năprasnic de decembrie, ci pentru că ceva se petrecea în interiorul ei. Ceva de care avea habar, nu-l putea stăpâni dar nici nu avea de gând. Era împăcată cu gândul că în sfârșit poate simți acel ceva și că avea siguranța că, în sfârșit, era reciproc. Își lipi buzele de ale lui și putu să jure, că pentru câteva secunde, inima se oprise. Acea  conexiune avusese loc. Îl privea zâmbind, încercând să-l calmeze. El îi șopti cu ajutorul unor cuvinte tremurânde cele două cuvinte, iar inima-i zâmbea.

Mergea pe stradă cu el, ținându-i mâna strâns și îngrijindu-se ca frigul să nu-i atingă fața perfectă de copil iar ochii ăia mari să poate zâmbi în continuare și să strălucească. Să emane căldura care, din păcate, nu-i înconjura.

O sorbea din priviri și voia ca orice secundă să o petreacă cu ea, să nu treacă nici măcar o clipă fără a nu fi cu ea, fără a o privi și a o cuprinde în brațele lui puternice. Îl vedea cum stătea pe acea canapea, în direcția geamului și cum era atât de confortabil, de parcă era de-al locului. Unde fusese atâta timp? Unde rătăcise atâția ani, luni, minute, clipe? Cum de se încadra perfect în peisaj acum și nu s-a putut mai devreme?

Se purtau ca doi adolescenți ce încercau să-și ascundă sentimentele puternice ce-i cuprinseseră. Își amintește cu atâta exactitate, de parcă ar fi fost ieri, cum îl prindea privind-o și sorbind-o din priviri, pe ascuns. Își mușca buza inferioară, dorindu-le cu ardoare pe ale ei. Erau ca un drog, iar el, tocmai ce intrase in sevraj. Inima-i bătea cu putere, gândindu-se că în curând își va putea lua doza și că nu au importanță consecintele, că sângele i-ar curge haotic prin vene ori că buzele îi vor sângera și învineți după ce-l va mușca cuprinsă de dorul acelor buze.

Îi cuprinse mâna pe sub masă și ea, nefiind surprinsă de acest gest, se simțea mai în siguranță. Îl simțea și mai aproape și nu mai conta ce avea să urmeze. Era acolo și nu avea să plece prea curând.

Ore întregi după a fost doar al ei. Putea să stea lipită de el și să-i audă bătăile inimii cum erau în concordanță cu ale ei. Îi putea îmbrățișa întregul trup ostenit și cuprins de sentimente diverse. Se bucura de moment, dar în același timp, știa că ele vor avea un final mult mai rapid decât își imaginaseră.

Fulgi mari îi acopereau și totul parcă era de poveste. Dar una cu un final nefericit, din păcate. Căci se îndreptau spre locul în care fiecare o lua pe un alt drum și ei trebuiau să-și spună durerosul „adio”. Dar nu pentru veșnicie. Ei se îndepărtau unul de altul pentru moment, urmând să se aștepte pentru mai târziu, într-un alt loc. Îl simțea având lacrimile în colțurile ochilor cei mari și sclipitori, dar îi promisese că nu o va face, doar în prezența ei.

Îl privi plecând și făcându-i cu mâna, dar atunci nu era deloc tristă. Tocmai avusese parte de una dintre cele mai frumoase zile. Anul se putea încheia pentru ea, nu i-ar fi păsat. Era cu totul adâncită într-o altă lume, departe de aceste ținuturi, unde era fericită și iubită, iar totul din jurul ei era neînsuflețit și neinteresant. Tot ce conta era el. Prezența, acel râs de copil, ochii mari și luminoși, brațele puternice, parfumul inconfundabil și acele buze roșii aidoma cireșelor de mai și calde ca o zi de iulie.

Plecă spre casă, cuprinsă de mii de fulgi, ce o acompaniau în drumul spre casă și cu un zâmbet pe chip. Un zâmbet ce-i lipsese atâtea luni, care nu se mai lăsa pleca.

Iubea și era iubită. Era de ajuns, nu? „

Anunțuri

T.B.S..

                ” 10 minute . O gara aglomerata . 

                 Chipuri ce nu-mi transmit nimic. Dintre toate.. il caut pe al tau . Inima-mi bate ca o zvapaiata…

                De ce atata lume ? Unde esti ? E atat de cald .. si sunt atat de nerabdatoare sa te vad.. 

                Inclin sa cred ca poate ca nu esti aici .. poate totul e in van . Nu as vrea sa ma las batuta .. Ma indrept catre niste scaune care ar trebui sa fie rosii . Roase de vreme .  Dar .. pe umar simt deodata o atingere parca mult prea firava..  cred c-as  recunoaste degetele tale de pianist oriunde.

                Ma intorc si vad doi ochi mari caprui. Poate cei mai frumosi ochi caprui vazuti . Sinceri . Si cat de usor ii pot citi. Genele lor lungi ..asemeni unor evantaie de epoca. Parul tau , buclat , negru .. zambeste soarelui plapand de dimineata. Imi musc buza inferioara si te imbratisez tacut . Incerci sa-mi spui bun-venit. Imi ridici chipul din pieptul tau si ma privesti . Nici macar nu aud ce spui . Complimente, planuri pentru ziua ce va urma .. Te privesc muta. Iti mangai obrazul brazdat de soare si-ti zambesc. 

              Urasc aglomeratiile.. dar acum cand sunt cu tine de mana nimic nu mai conteaza. Refuz sa-ti vorbesc. Doar te privesc. Imi place sa te ascult.. Ce voce frumoasa ai . Ti-am mai spus asta?  Ma opresc in mijlocul drumului si ca o zanatica te imbratisez si-ti sarut buzele . Acele buze rosii ca merele coapte. Ai dori sa ma intrebi multe dar nu-ti raspund  te iau de mana si-ti zambesc . Sunt asa de fericita . As dansa in mijlocul trotuarului .. si ti-as canta. 

            Nu ma pot opri din zambit . Nu vreau sa ma opresc din a-ti saruta buzele , chipul tau frumos . Nu vreau sa-ti dau drumul niciodata.  

          Contrar starii mele .. nori negri se aduna .. si picuri reci ne ochesc. Radem ca doi nebuni si fugim prin ploaie . Desi uzi , ma opresc si ma uit la tine . Esti un pitic intrat la apa.  Tricoul tau larg.. s-a lipit de piept. Nici n-as vrea sa stiu cum arat. Nu-mi pasa ca mi s-a intins tusul . Alerg spre tine si te sarut.  Un stranut strica atmosfera si ne grabim spre un loc cald , plin de armonie .

         Intotdeauna mi-am dorit sa vad camera unui poet. Da, pentru mine esti un poet. Pe birou mii de foi zac mazgalite , mii de cuvinte sunt transpuse.. cuprinzand milioane de sentimente.  Imi vad numele pe multe dintre ele.. si raman uimita. Apari in usa fara tricou iar buclele tale.. acum sunt doar linii lungi transpuse pe umerii de culoarea laptelui . 

        Ce frumos iti miros hainele .. stiai cat de mult iubesc tricourile largi . Unul cu cranii. Larg, negru. Il ador. Si tot ma intrebi de ce nu-ti vorbesc. .. Nu-ti pot explica. Desi as putea. Nu mai vreau sa-ti vorbesc. Am obosit sa folosesc cuvinte. Atatea am folosit .. iar acum , tu esti aici . Noi suntem aici . Noi doi si doua cani mari de ciocolata calda. Eu si zambetul tau. Eu si-un poet. 

       Nu mai vreau sa-ti spun cat de mult ma bucur ca sunt aici.. vreau doar sa-ti arat. Vreau sa ma bucur de prezenta ta. Te imbratisez tacut iar lacrimi curg. De bucurie ? Tristete ? Ca stiu ca voi pleca ? Ca te voi lasa aici cu poeziile tale ? Imi spui ca va fi bine si cat de mult ma iubesti .. Si ce voce suava ai . Ce frumos mirosi .. Mirosi a fericire, a eternitate . N-as mai pleca de aici .. 

      Adorm in bratele unui poet . Adorm in bratele fericirii mele .. ” 

      Nici nu stiu ce simt acum..

            De fapt poate stiu .. dar.. azi ma pasioneaza doar melodia de la Cargo.

           Geniala. Superba+ alte adjective care sa o descrieeeeee .

           Merge la fix cu starea meaaaaaa .. 

           Multumesc Cargoooooooo ! 

„Sa te revad asa, cum te stiam cindva

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Sa te iubesc asa cum stiu eu..  „

Jeleu …

       ”   Intalnesti o anumita persoana .

          Inca din primele discutii ti se pare atat de draga..  incat ai vorbi cu ea non-stop fara sa te plictisesti.

          Orice ti-ar spune , te face sa te simti bine , sa zambesti , uneori doar de la niste prostii .  Si totusi ajungi sa tii la persoana aia. Mai mult decat ti-ai fi putut imagina . Intr-un timp extrem de scurt. Mai scurt ca niciodata. Si te miri . De fapt tu te atasezi repede de persoane.. dar ea.. 

        Pierdeti ore-n sir vorbindu-va . De orice. Ce e timpul ? Nimic.. nu stiti de ore , de prieteni , doar simtiti nevoia sa va vorbiti non stop. E ca o conditie de supravietuire.. 

       Fara sa vrei te-ai indragostit.. sau ai dorit ?! Conversatiile cu acea persoana iti fac placere. Te fac sa zambesti fara a fi poate ceva amuzant in ele. Iubesti faptul ca te cauta, ca-i pasa .. ca e naturala persoana , ca poti sa-i spui orice, fara ocolisuri.. ca te-ntelege.  Ca in sfarsit poti fii tu .

       Ca-n orice prietenie.. pentru ca asa vrei s-o numesti , prietenie , exista si discutii contradictorii . Si te dor. Iti consuma fiinta, sufletul. Te consuma pe interior si realizezi de fapt, cat de mult tii la acea persoana. Si ai vrea sa nu va impacati in mediul online , sa te duci la ea , sa o imbratisezi si sa-i spui totul .. tot ceea ce simti . Un ” totul va fi bine ” nu e de ajuns . 

      Timpul trece pe langa voi .. fara sa va dati seama .. si ajungi sa o cunosti mai bine decat propria-ti persoana . Din primele cuvinte tastate sa simti daca ceva o deranjeaza , sa-i cunosti problemele ..  si totusi ..

     Ajungi sa o vezi . Mai greu , mai cu polemici . Nervi tocati . Incercari de a va demonstra reciproc cat de mult va pasa .. si parca nu esti tu . Uiti sa o imbratisezi . Te simti ca si cum ai avea prima intalnire din viata ta. Corpul iti tremura iar fluturasii din stomac te enerveaza. O privesti .. nuanta ochilor persoanei ti se pare mai frumoasa decat oricare alta. Si parul ei atat de negru si atat de moale.. degetele tale, asemeni unor copii nazdravani , isi fac loc si incepi sa-l ” chinui „. O pisti , o gadili ..  ii saruti obrajii . 

    Ai vrea sa te uiti in ochii ei sa-i spui totul. Sa afle cat de mult iti lipseste , cat de mult o placi si cat ti-e de draga. Dar nu poti . Ceva te opreste .. alegeti sa faceti glume . Dar va priviti si va inrositi . Mainile tremurande incearca sa se apropie si va sarutati . Ti s-a parut cel mai frumos sarut . Atat de incarcat de sentimente , de dor ..  de cuvinte nespuse.

    Simti cum ii tremura corpul si zambesti . Cat de frumos e sa vezi reciprocitate. Iti vine sa o strangi in brate si sa nu-i mai dai drumul niciodata.  

    Te simti asemeni unei adolescente .. de parca ai avea prima idila. Momentul cand trece o mana dupa bazinul tau , inima-ti accelereaza. Inima .. de fapt , ce a mai ramas din ea . Ii este devotata persoanei . Tii atat de mult la ea incat ai ramane acolo. Pentru eternitate. 

    Zambetul ei ..  te readuce la viata . Te face sa te gandesti ca poate , desi uneori nu exista motive , trebuie sa zambesti cat poti . Pentru ca ai ajuns sa cunosti persoane minunate ; poate ca fericirea exista. Chiar si pret de o ora. 

  Ai tine-o in brate pana ai ramane fara puteri . E sursa ta de binefacere , de fericire .. ti-e ca un drog . E acea persoana care ti-a spus ” soulmeitz ” in stilul ei copilaros .. e acea persoana cu care nu te-ai plictisi niciodata. Cu care ai hoinari strazi pustii fara a-ti fi teama .. sau e doar o senzatie de moment ?

   Si ajungi in momentul in care trebuie sa pleci . Si sufletul ti se rupe . O parte din tine va ramane aici .. 

   Te oftici si-n acelasi timp te bucuri ca-ti poate citi starile. Te vede ca te-ai intristat dar tu negi . Nu ai vrea sa te vada atat de vulnerabila . . 

   In inima ta e o intreaga furtuna si ajungi sa-i spui doar cateva cuvinte.. uiti sa o imbratisezi de parca ti-a luat cineva mintile .. si te uiti in urma si o vezi , cum merge agale .. te-ai reintoarce si i-ai sari in brate si i-ai spune cat de mult iti doresti sa ramai , sa nu fie nevoie sa pleci niciodata.. sa nu fie nevoie sa o parasesti .. 

   Starea ti se schimba considerabil.. tot ce ti-a ramas e camasa de la ea . Pe care o imbraci fara sa eziti . Parfumul ei iti invaluie simturile . Ii simti parca imbratisarile pline de afectiune . Tot drumul te gandesti la cate ai fi putut face .. poate ai fost prea rece . Poate nu o vei mai vedea niciodata..  si deja ti-e dor de acea persoana . Te certi pentru c-ai fost asa. Cui ii pasa de 5 minute in plus ? De ce ai plecat ? De ce n-ai mai ramas macar 10 secunde? Trebuia s-o imbratisezi .. sa lasi in imbratisarea aia tot ceea ce simti .

   Dorul te macina .. dar nu vrei s-o arati. Vorbiti iar . Camasa inca iti tine de cald . Nu-ti pasa ca ti-e prea mare. E de la ea. O iubesti . E tot ce ti-a ramas .. 

    Simti ca ai putea sta cu ea o vesnicie .. ca ai putea astepta si o eternitate doar sa fii cu ea. Sa astepti ziua in care va veti plimba tinandu-va de mana pe alei singuratice. Sa te poti uita in ochii ei sa-i spui cat ti-e de draga, cat de fericit/a esti..

   Sa ajungi ziua in care nimic si nimeni sa nu va desparta..  sa fie acea zi in care acel lucru ce va desparte sa fie doar un numar nesemnificativ .. 

   Dar nu-i poti spune ceea ce simti . De ce sa va amagiti reciproc ? Si totusi va este atat de dor. Aveti atata nevoie unul de altul .. dar refuzati categoric . E mai bine asa . Dar indragiti momentele de gelozie reciproca si micile polemici. Va face sa fiti atat de apropiati . ..

  Si ai dori ca atunci cand citeste tot ce-ai scris sa nu-i inspiri mila ori vreo parere de rau ..  ci sa se bucure ca cineva se gandeste la ea , oricat de departe ar fi si oricare ar fi relatiile dintre ei doi . Ca oricat de greu ar fi sa treci peste , e placut sa stii ca cineva , undeva , se gandeste la tine cand poate nimeni altcineva nu o face. 

  Recitesti tot ce-ai scris si in fata se deruleaza putinele amintiri impreuna .. un zambet iti apare pe chip. Ziua ta e mai frumoasa.. 

  Si poate unii considera ca e ceva de moment.. dar ce-ti pasa ?  Acum ai fi capabil/a sa astepti extrem de mult pentru a o revedea.. poate si cu riscul sa nu se intample sau sa se schimbe circumstantele.. ce-ti pasa ? Inima-ti zambeste acum . Maine .. maine nu stii ce va fi .  ” 

 

„And I know things never feel the way that’s right

inside ” 

 

Ploua..

  Uite cum ploua..

 Stropi mari , mici .. toti imi cuprind trupul imbratisandu-l asemeni unui lant mult prea greoi ..

  Ma plimb.. singura. Tu nu ai venit. Ai ales sa privesti ploaia dincolo de geamul rece.

 Ador ploaia.. sper ca stropii sa-mi curete trupul de pacate,de durere.. sa ma ajute sa uit .

 As vrea sa-mi purifice sufletul .. iar apoi sa ma privesc in oglinda , fericita. Sa nu-mi mai pese atat de mult.

 Si totusi.. ploaia nu are puterea de a mi te scoate din minte, suflet. Orice loc imi aminteste de tine , de noi. De felul cum eram.

  Unde-s zilele de atunci? Unde-i soarele din sufletul nostru? Nesiguranta , incertitudinea sunt oare tot ce mai avem ?

  Strazile-s pustii .. nici o tipenie de om . Iubesc linistea asta. Dansul ploii pe asfaltul fierbinte. Totusi ploaia se inteteste .. corpu-mi firav mi-e si mai incercat. Dar nu ma pot retrage. Simt ca asta trebuie sa fac.. 

  Intuneric,incertitudine,ploaie.Toate ma inconjoara iar eu .. ma simt pierduta.

  Te strig in speranta ca vei veni.. degeaba ! Niciun semnal de-al meu nu te poate clinti.. nu te poate face sa-mi vii in ajutor.

  Monstrii singuratatii imi rad malefic si-mi trag bratele pline de smoala singuratatii . M-am impotmolit.Drumul nu-l pot parcurge singura..

  Incerc sa lupt din rasputeri.. invocandu-te ! Imaginea ta-mi apare in fata ochilor incetosati de oboseala. Sa fie vis ori realitate?! Imi dau silinta s-ajung spre tine.. ma simt de parca as merge pe loc , in zadar. Te strig si lacrimi curg nestingherite.. 

   Dar tu.. ma privesti diferit. Esti mult prea serios. Nu pot citi nimic.. esti.. inuman. Ura , indiferenta te-nconjoara.Ochii tai mari , lucesc adanc himeric , plini de intuneric. Strigatul meu desi din ce in ce mai puternic pare a fi neinteles de tine. 

   Te apropii si-mi zambesti ciudat. Asta nu e zambetul de care m-am indragostit. Ma sperii.Mana ta, altadata protectoare,imi cuprinde obrazul stang. Corpu-mi tremura nervos sub atingerea ta. Obrazu-mi arde. Cine si ce esti mai exact? Demon nepasator.. te rog opreste-te ! Adu-l inapoi ! Da-mi-l inapoi ! Nici lacrimile mele nu-ti afecteaza sufletul hain..

   Te-ntorci si te indepartezi. Ma zbat in lanturile mult prea puternice provocandu-mi rani . Te rog mai ramai .. te rog revino-ti . Tu , tu nu esti asa . Incerc sa te cuprind in brate . Ramai nemiscat si incerc sa-ti ascult bataile inimii asa cum o faceam intotdeauna. Nu le aud .. esti doar un mort frumos cu ochi vii.Tu esti altcineva. Ai murit odata cu pierderea sperantelor . Sa fie vina mea ? Oare am gresit ca nu am crezut in tine , in noi ? 

  Si totusi .. zambeste-mi. Spune-mi tot ce te apasa. Nu zici nimic .. de parca nu m-ai auzi. Totusi , mirosi atat de frumos. Incerc prin toate puterile , incerc sa-ti transmit tot ceea ce simt pentru tine pentru a te readuce la viata .. pentru a-ti readuce vapaia din ochi . 

  Dar pleci .. timpul tau s-a scurs. Esti doar un demon al noptii acum . Puterile mi-au fost surpate iar monstrii mi-au castigat sufletul .. Cazuta pe asfaltul rece rememorez ultimele clipe petrecute alaturi de tine . Poate , intr-o zi iti vei reaminti.

  Si ploua .. ploua peste trupul meu ravasit cuprins de singuratate.. 

De ce?

  ” De ce te minti singura ? De ce nu incerci sa te bucuri de EL ? De voi ? De timpul petrecut impreuna ? 

       De ce te plangi ? Nu ai motive . De ce esti atat de pesimista? De ce nu incerci sa ai incredere in tine? De ce nu cresc procentele ? 

      De ce nu ai inca curajul de a-l privi in ochi mai mult ? Sa vezi stralucirea din ei , sa vezi modul in care te privesc ?  De ce ? 

      De ce ti se pare ca totul nu e bine cand e mai bine decat ti-ai fi putut imagina ? De ce ai inca emotii cand iti vorbeste desi il cunosti de ceva timp ? De ce atunci cand te ia de mana simti mii de fluturasi ? 

     De ce totusi te simti atat de bine in preajma lui ? De ce vrei sa-l vezi atat de mult ? De ce dupa 5 minute dupa ce pleaca ti-e dor de el ? De ce-l imbratisezi cu atat drag ? De ce ti se par zilele ore iar orele secunde ? 

     De ce te-ai atasat atat de mult ? De ce el ? De ce tu ? De ce-l vrei atat de mult ? De ce zambetul lui ? De ce atunci cand te ia in brate nu mai stii de tine ? Deveniti unul.. De ce astepti cu sufletul la gura sa-l vezi ? De ce-ti vine sa stai doar in bratele lui ? De ce ti se pare orice gest pe care-l face nu-l meriti ? De ce te desconsideri ?

     De ce toti il plac ? Ce are asa special ? De ce te sustine ? De ce e langa tine mereu ? De ce e vocea lui atat de draguta?

    De ce ? ” 

Prea multe intrebari ..

   Raspunsuri probabil alcatuite diferite dar cu aceeasi radacina..

 

Lupte interioare ..

 Ma cuprinde iar corpul meu e neputincios sub mrejmele lui ..

 Sunt doar o marioneta in bataia vantului ..

  Nu pot face nimic decat sa astept . 

 Mi-e ciuda ca nu pot face nimic iar stari negativiste imi cuprind sufletul greu incercat .. 

Tu , Dorule , vii in viata noastra si nu ne intrebi nimic niciodata. Doar iti intinzi infinitele tentaculele si ne posedezi . Ne faci sa ne schimbam complet . Suntem sub dominatia ta. De ce ? 

 Am incercat sa nu mai scriu despre tine . Da , o ambitie prosteasca ar spune unii . De ce sa nu scrii despre cineva la care tii ? Dar simteam ca spun aceleasi lucruri mereu , pe care tu , le stii foarte bine .. doar ca , e perioada aia sensibila si tu esti omniprezent in gandurile mele . 

Dorul si distanta asta m-au facut sa te pretuiesc mult mai mult . Sunt o fire rece deseori si nu arat ceea ce simt iar cand o fac.. vine totul ca o avalansa de sentimente . Desi lumea ar putea spune ca sunt o indragostita incurabila si ca probabil iti arat asta des .. nu este asa si-mi pare rau . Stii cum se spune ” Daca nu te iubeste asa cum vrei tu , nu inseamna ca nu o face ” . Dar nu o zic ca un repros , nici pe departe.. doar ca imi este un dor de tine de nici nu-ti imaginezi . 

Gandurile mele sunt setate pe tine , Grumpy 😆 . 

Dar Dorul , vezi tu .. ne-a prins in lanturi si nu pot sa lupt cu el . Am nevoie de tine . De prezenta ta, de zambetul tau , de tot ce tine de tine . Nu-mi pot scoate din minte zambetul tau cand ne-am vazut ultima data. De ce e atat de perfect ? De ce sunt atat de atasata de tine ? De ce tu ? De ce eu ? De ce noi ? 

Desi sunt cicalitoare iar tu enervant .. esti o parte importanta din viata mea . Inca nu-mi vine sa cred,  realizezi ? 

Doar o zi ne mai desparte. Atat . Mult a fost … putin a ramas . 

Ma crezi ca am emotii ? De parca ar fi prima intalnire . Si nu , nu vreau sa plang ! Nu o sa fac , ok ? Nu ! Sunt mare ! Doua saptamani ? Parca a trecut o vesnicie . Ma gandesc cu emotii la ochii aia , mari care ma vor privi cu atata caldura simtindu-ma in siguranta in bratele tale . Mi-e dor de tine . 

Ma atingi.. si ma cuprinzi . 

Si imi pare rau ca mereu sunt egoista .. si nu , nu e vina ta . Nu e vina ta ca a trebuit sa pleci si ca dorul ne-a cuprins . 

Desi ma simt moale si fara de vlaga .. gandul ca maine o sa te vad imi aduce cateva zambete. 

O sa fim impreuna . Eu voi tu . Tu vei fi eu . O singura persoana . 

Randuri rupte scrise-n foaie .. 

Si-mi amintesc de atatea momente frumoase,emotionante…

Am dat de frig nebun sub piele .. De cate ori nu am tremurat in bratele tale ? Nu sunt o fire puternica dar erai tu acolo mereu sa ai grija , sa ma incalzesti si sa-mi spui va fi bine . 

Atunci cand esti cu mine .. nu mai stiu cand sunt eu sau cand sunt tu . Pur si simplu ma pierd . Nu m-ai lasat niciodata la greu si mereu esti acolo . Nu am crezut ca vei fi o parte atat de importanta iar ca vocea ta va fi unul dintre cele mai frumoase sunete din viata mea .. 

As fi putut filosofa randuri intregi despre cum e sa fii indragostit .. dar nu pot . Pur si simplu . Ma faci sa ma simt speciala..  sa vad totul cu alti ochi . 

Ma iei de mana si mergem amandoi . Unde ? Oriunde . De ce nu am vazut pana acum cat de minunat esti ? Cat tin la tine ? De ce nu stiu sa ma bucur cu adevarat de tine ? Te rog , invata-ma . 

Tu Micutule . . Te-astept ca din cer.Te-astept sa imi aduci continente de palid mister .. Te-astept ca si cand numai dragostea noastra ar fi pe pamant Mai presus ..mai presus de mariri, de caderi, de mariri …de cuvant.

Si o sa lupt cu Dorul , mereu ..caci stiu ca voi invinge iar premiul va fi unul unic , vei fi TU. 

Fjkajghghahga

 N-ai cum sa nu-l adori cand vine la tine cu ochii aia mari si iti intinde labuta sa-l iubesti . Cand iti mana cu labuta si te implora sa-l mangai …

Cand vine langa tine jos si te ia pur si simplu in brate..

Te iubesc ” Micutule ” ! 

Mokkunchan

Stiuu că am mai scris despre tine .  [ aici unul dintre ele.. ]

Nu are rost să-ți spun cât te iubesc .

Nu aș avea cum să măsor asta.

Știi că ești că și sora mea mai micuță. [ De fapt sunt șefa ta dar nu contează 😀 ]

Și faptul că mereu mă surprinzi mă face să mă simt super specială.. și să cred că nu sunt destul de bună pentru tine.

Îți mulțumesc că exiști . Serios și fără s-o dau în drame sau în sensibilități patetice.. viața mea ar fi plictisitoare..fără tine

Te iubesc … și te voi iubi mereu , indiferent de distanță , vârstă , statut social ..

Aștept vara să te văd . Te voi strânge atât de tare în brațe ..

Îți mulțumesc pentru desen . E minunat.. Mă cunoști atât de bine .. încât știi că pleoapele mele au o culoare mai închisă fără să mă machiez[vezi desen mai jos]. Îmi cunoști fiecare părticică din corp..

Și vom face multe , multe , multe poze.. chiar dacă nu-ți va conveni , te voi obliga . Mi-e dor de tine.. Mi-e dor să mă rogi să ne uităm la filme de groază. Vara viitoare îți va fi dedicată ! 

Mi-e dor să mâncăm corcodușe de pe geamul tău .. sau bombonele până ni se face rău..
Sau mai ții minte ? Jocurile cu Radio…
Sau când dădeam din cap ca nebunele ? ..
Cum să nu te iubesc.. ?
Când ai obrăjorii aia care strigă spre a fi ciupiti ?
Ochii tăi de chinezoaică :o3 de-un verde întocmai ca un smarald…
Buzele tale cărnoase.. și mari care ție nu-ți plac : o3..
Dar mai ales.. sufletul tău .. figurativ vorbind :)) 😀
Meriți multe . Ce este mai bun .
Ești o persoană de milioane..
Și știu că te va deranja că am pus poze cu noi.. dar sunt mai vechi 😀 Așa că sper că nu vei face crize 😀

Cum să nu te iubesc ? Când ești mereu alături de mine , chiar dacă nu putem ieși și să ne vedem zilnic .. mereu ești on să mă ajuți cu-n sfat.. să-mi asculți poveștile.. Să pierzi timpul cu mine..

Mulți consideră că dacă sunt 3000 de km între o prietenie aceasta din urmă se va destrăma.. dar nu va fi așa ! Îți promit . Știu că sunt o fire dificilă și că uneori am stări și stări dar promit că nu te voi abandonă niciodată.. NICIODATĂ !

Te ador  Mokkunchan !

 Și-mi amintesc cât am râs în ziua aia și cum îl chinuiam pe Mario să ne facă poza.. Oh GOD :o3  

 Și ziua când te-am văzut în sarafan.. Oh Doamne. Generală.. :o3 . Atâtea amintiri ..  

Știu că pozele sunt vechi .. vara anului 2010 , parca.. și că ne-am maturizat. Dar e tot ce am . Știi care e faza?
Știi tu vorba aia.. Că pozele/amintirile rămân , oamenii se schimbă.. Noi am rămas la fel .
Mulțumesc pentru tot .
Și pentru acest minunat desen..

Melodia noastră..