Tag Archive: caldura


Suntem iar în perioada aia din an în care simți că nu te mai suporți. În care ai impresia că orașul tău s-a mutat în deșert și nu ai nici măcar o resursă prin care să te poți răcori, măcar cu un grad.

Urăsc vara, dar nu în totalitate. Urăsc faptul că mi-e foarte cald, că obosesc și transpir ca o scrofiță doar pentru că merg 100 de metri, că simt nevoia să scap de piele și parcă nici asta nu ar fi util, că tot o să mori de cald. Nu-mi place să-mi fie cald, să mă simt incomod din cauza asta și să aștept cât mai repede să treacă ziua, să vină seara și răcoarea. Dar, totuși.. e vară. Nu vreau să se ducă atât de repede.

Nu înțeleg toate femeile de o vârstă înaintată care ies în oraș fix când sunt 67 de grade la umbră. Femeie, serios? Înțeleg că vrei să faci economii, să consumi mai puțină apă, lumină, mâncare.. dar chiar bătrânii nu înțeleg că nu e sănătos pentru ei să stea în soarele ăla. Nu pot sta eu și am 22 de ani, darămite la peste 60 de ani. Nu îți vei face viața mai ușoară, ci vei ajunge la răcoare, dar la doi metri sub pământ. De ce nu încearcă oamenii ăștia să își rezolve treburile până în 11 dimineața? Și așa se trezesc foarte devreme și nu au ce face cu viața lor. Nu fac asta pentru că au de urmărit douăj de mii de seriale și telenovele și de urmărit vecinii pentru a fi la curent cu toate noutățile.

O altă problemă este cu cele ce se machiază mult, mult prea puternic. Cum poți să îți încarci fața în halul ăsta pe căldura asta? Eu abia mă suport. Îți vine permanent pe căldura asta să te ștergi pe frunte și cu atâta fond de ten și toate celelalte chestii…….. De ce? De ce faceți asta? De ce nu încercați măcar vara când soarele e atât de puternic nu încercați să fiți mai naturale? Probabil, în viziunea lor, nici nu există ideea de a ieși nemachiate din casă ori de a folosi doar un simplu tuș și atât. Băieții care vă plac atât de fardate, trebuie să vă accepte și naturale, nu? De ce să fie surprinși după? De ce peste 10 ani să arătați de 2 ori mai bătrâne? Aș vrea ca cineva să dea o lege ca vara să se poarte naturalețea…

Nu-mi place vara pentru că unii oameni nu înțeleg conceptul de a te îmbrăca sumar. Nu, ele, căci despre fete e în cele mai multe cazuri vorba, înțeleg din chestia asta total altceva.

Da. Am întâlnit persoane care poartă așa ceva.  Chestiile ăstea nu te scapă de căldură, te fac doar penibilă. De ce ai purta așa ceva? Pe lângă că e o imagine neplăcută, e și mai dizgrațioasă atunci când ai probleme cu celulita. Asta nu va crea o imagine bună în ochii băieților, să știi.

Image result for pantaloni foarte scurti

Iubesc vremea care e acum. Iubesc faptul că de două zile adorm în sunetul suav al ploii, care, mai apoi se transformă într-o frumoasă furtună ce te trezește dimineața la patru. Dar ce contează? E răcoare, e o vreme perfectă de băut ciocolată caldă și de privit seriale chit că te mustră conștiința.

Probabil că-n altă viață am fost englezoaică, deși nu-mi place accentul lor foarte mult și m-aș plictisi de atâta ploaie, dar o iubesc.

Îmi place anotimpul ăsta. E penultima mea vacanță de vară sau poate, chiar ultima, în care  mă pot relaxa. După va veni tăvălucul de responsabilități care nu vor fi doar teoretice, din păcate.

Poate fi mai multe luni așa, vă rog?

Aș asculta melodia asta la nesfârșit.

Image result for ploaie

 

 

Mort

Soarele meu e mort.

S-a dus în adâncuri. În adâncurile memoriei mele şi nici cea mai performantă cheie nu-l poate descuia de acolo. Se va descompune. Cât mai repede, posibil. În chinuri sau cât mai pe nesimţite? Merg pe prima variantă.

Îmi urăsc Soarele. E doar o stea. Poate, nici măcar atât. E o chestie din milioanele de chestii.

Îmi părea atât de rău de faptul că razele lui nu vor mai reuşi să mă încălzească niciodată la fel. Că nu puteam face nimic să schimb asta. Mă pedepseam pentru greşeala cruntă pe care o făcusem de a îndepărta cea mai importantă stea din lumea mea. Nu-mi imaginam lumea fără lumina ei. Aş fi făcut orice ca să-mi readucă la viaţă trupul firav cu căldură, cu prezenţa ei.  Înainte mă copleşea cu mii de raze fierbinţi şi mi se părea ireal că am o stea doar pentru mine. Doar a mea.

Steaua mea a început să pălească. Inexplicabil, credeam. Încercam să-mi readuc steaua pe calea cea bună. Mă frământam.Furtuni, fenomene naturale neobişnuite pe biata planetă..Asupra-mi. Credeam că e doar vina mea. Că sunt o biată planetă, pe cale de dispariţie. Că Soarele va dispărea din galaxie iar eu voi fi supusă pieirii. Am făcut mii de ritualuri către Zeul Soare, doar ca să-mi ierte greşelile. Ca să-l păstrez în preajma mea.

Toate până când … Soarele a dispărut. Subit. Zile întregi. Săptămâni de întuneric. De deznădejde, întrebări. Dar a apărut. Era atât de aproape şi, totuşi, nu-i simţeam căldura. Îmi zicea detaşat că a simţit nevoia să cutreiere. Că planeta mea i se pare străină, un loc ursuz, unde razele lui ar emana energie, căldură în van.

Mă simţeam în derivă. Parcă totul fusese uitat. Tot chinul meu. Tot timpul alături de acele raze. Soarele nu mă mai privea la fel. Nu-l recunoşteam. Razele lui păreau afectate. Oricât le-aş fi atins, mă respingeau..căci atingerea mea le era străină. Cine s-a bucurat ori cine le-a chinuit?  De ce păreau atât de reci, de indiferente? Întrebări peste întrebări. Şi totuşi.. de ce toate ăstea?

De ce m-aş complace? Să-mi fac mustrări de conştiinţă? Soarele nu mai este al meu, de prea mult timp. Nu mai este devotat planetei mele. Nu mai rezonează cu nimic din ceea ce-mi aparţine. E respingător. Motivul e uimitor. Stelele nu strălucesc pentru totdeauna. Ele pier.Se fac negre şi urâte, respingătoare.. nu-ţi doreşti să le admiri, nici măcar să le fi cunoscut.. le negi existenţa !  Iar tu poţi doar să le priveşti moartea. Cu zâmbetul pe buze, bucurându-te de această pieire ori cu ochii sclipind de ură, gândindu-te la motivele ce au dus aici.

Îmi urăsc steaua, fostul Soare.. Abandonul pentru un motiv pueril va duce la ghinionul altor planete de a nu se bucura în totalitate de acea stea.

Şi cortina cade. Întuneric.

Mă duc să caut. O altă stea. O altă sursă de lumină.  Sau poate mă va găsi ea.

 

Negare …

„O minune nu ţine mai mult de trei zile. La ce mă aşteptam ?

Probabil, uneori încă am gândirea aia de 15 ani cu ajutorul căreia cred în finaluri fericite. Că va fi bine. Cineva trebuie să se trezească la realitate.

Ce simt pentru tine? Ori faţă de tine? În fiecare zi, altceva. Unii ar spune că lucrul ăsta e de bine, că descoperi ceva nou. Nu tot ce e nou e şi bun. Rezistent. De calitate.

Suntem atât de diferiţi şi, totuşi extrem de asemănători. Uneori mă simt de parcă aş vorbi cu mine. Poate am ajuns la „ blestemele” altora de a vedea cum e să mă suport  zi de zi.

E un chin să te suport? Câteodată.  Alteori, un bine atât de mult aşteptat. Ori, cum te-am mai numit, un rău necesar.

 Îmi place să te analizez, deşi ar trebui să fac asta în mod obiectiv. Să nu mă apropii prea mult pentru a nu deveni.. parte din tine. Ori ca tine. De fapt, sunt. Căci, am spus, uneori suntem atât de asemănători. Îmi neg propria existenţă ? Te-am numit  în glumă „pacientul meu”. Nu trebuia să te tratez de vreo ceva ci trebuia să mă tratez eu de tine. Ori mă minţeam că încerc.

Nu sunt îndrăgostită de tine. Te doresc. În multe moduri pe care, prefer să nu le dezvălui. Poate nici tu nu le vei afla.

Nu faci prea multe pentru a ţine omul lângă tine. Niciodată nu am fost atrasă de tipii răi ori indiferenţi. Dar, cum ţi-am spus şi când ne-am cunoscut, ai ceva pe care nu-l pot desluşi. Eşti înconjurat de mister. Eşti făcut din mister. TU.. dragul meu, eşti un mister. Fiind un rău necesar, provoci dependenţă. Un viciu? Instigi lumea să te cunoască deşi, în aparenţe,  refuzi asta.

Vrei ca lumea să te descopere, să aibă răbdare să te cunoască. Să te joci cu ea şi când par a fi mai aproape să negi totul. Să pari un altul.

Am mai spus, eşti un bun jucător. Poate prea experimentat. De aia îţi doreşti să devii un antrenor. Te-ai săturat să joci după alţii. Vrei propriul tău joc, propriile reguli. Oh.. păpuşare.

Te joci cu timpul şi răbdarea oamenilor. Sunt mici jucării care-ţi aduc mult mai multă satisfacţie decât orice pe lumea asta. Te simţi întreg făcând asta.

Şi, totuşi .. eu conştientizez ceea ce eşti , ceea ce faci. De ce încă sunt aici ? Scriind despre tine? Analizându-te în continuare ? Dorindu-mi mai mult.. ?

Am discutat de multe ori pe tema asta. Am ajuns la concluzia că tot ce se întâmplă nu e o pierdere de timp. Şi care e rezultatul ? Are unul ? De cine depinde ?

De multe ori, am crezut că de tine. De ce? Pentru că te-am văzut … inuman. Nedemn de toată umanitatea mea, de tot ce e bun în mine. Că oricât aş fi încercat, era în zadar.

Dar nu m-am dat aşa uşor bătută. Limita-i cerul! Cât de poetic a sunat. Oribil !

Am văzut destule părţi din tine încât să alcătuiesc un întreg şi să nu ştiu cum să-l definesc. Încă-l analizez.

Inuman şi totuşi încerci să dai semne de umanitate. Ori poate sunt doar aparenţe. Sunt sigură că ai făcut-o doar pentru a mă atrage tot mai mult în jocul ăsta. Am căzut asemenea unei muşte aiurite în plasa unui păianjen prea flămând şi experimentat.

Îţi place să primeşti atenţie. Negi, dar îţi place. Ne asemănăm. Şi mie-mi place. Şi poate, am crezut, că oferindu-ţi ceea ce-ţi place, voi câştiga. Că vei fi tu „musca”.

Mi-ai dat de multe ori senzaţia asta, dar a fost doar o aparenţă. Ai vrut să vezi până unde merg, ce-mi poate mintea.

Mintea.. cred că e lucrul cel mai de preţ pe care-l ador la tine. Ai o minte strălucită. Ştiu, îţi va creşte o altă inimă mică citind asta. Nu te complimentez pentru a te linguşi. Urăsc asta. O fac pentru că eşti printre singurii care ştie să o şi folosească. Poate prea bine. Prea ca la carte. De parcă tu ai fi primul care face asta şi, poate chiar ultimul luând experienţa celor de înaintea ta.

O vreau. O vreau cucerită. Aproape toată. Vreau să mă pot juca cu ea. Să fie doar a mea. Să o pot modela cum vreau. Să nu-mi fie teamă de vreo parte nevăzută, întunecată.

Mintea ta are nevoie de mintea mea. Sunt strălucite împreună. Construiesc jocuri la care nu te-ai fi aşteptat. Nu se eclipsează una pe cealaltă. Dimpotrivă, se completează. Se unesc şi produc satisfacţie.

Ne deosebim, din păcate la un singur lucru. Orgoliul. Am renunţat de multe ori la el. Poate de prea multe ori. Şi nu doar la tine. Tu.. oh, tu! O consider cea mai puternică armă pe care o deţii. E atât de preţuită. E pe un piedestal la care ar dura ani să ajungi. Ori o tehnică aparte. Evident, nu-mi voi pierde ani încercând să o dobor ci voi încerca să descopăr tehnica. Probabil că e apropierea ta de umanitate. De real. De căldură.

Ştii ce e amuzant? Că m-ai avertizat că e cea mai puternică armă. Nu am fost luată prin surprindere, ci atenţionată. M-am jucat cu focul. Uneori m-am ars, iar alteori am trecut prin el.

Acum.. mă lupt din nou cu cea mai puternică armă a ta. Şi am părut că mă dau bătută, că renunţ dar… nu vreau. Ceva mă ţine aici. Curiozitatea. Dorinţa. Tu. Nu mi-o spui direct.. dar simt. Paranoia? N-ar fi ceva nou.

Ură ? Nu te urăsc. Ori, nu încă. Nu cred că te-aş urî pe tine ci părţi din tine. Nu te pot urî pe tine întreg. Pentru că, fără să vrei a descoperi, ai şi părţi bune. Pe care le analizez de atât de mult timp şi în ciuda faptului că eşti inuman, ele există. Încătuşate şi suferinde.

Am avut ocazia de atâtea ori să renunţăm la ce este. Ce este? Nu e ceva palpabil, n-a fost şi nici nu se va ştie dacă va fi. De multe ori ai dat semne că mă laşi în urmă şi apoi m-ai tras de mână şi am ajuns aici. Pentru a primi atenţie? Pentru ceea ce sunt eu ?

Deseori am vrut să-mi ştiu rolul. Dar din perspectiva ta. Să mă văd prin ochii tăi. Ăstea-s semne de fată ataşată?

Mi-aş fi dorit de multe ori să schimbăm rolurile, dar au fost doar iluzii. Nu poţi schimba rolurile în mijlocul jocului doar pentru că simţi că nu-l poţi duce la capăt.

Am scris ce e mai sus cu atâta înverşunare şi ură. Nu frustrare. Ură pentru că am ajuns iar aici, într-un punct mort unde eu mă simt .. neputincioasă.

M-am întristat subit şi nu mai am ordine prin gânduri..

Am încercat să fiu tu. Pentru câteva ore, să gândesc ca tine. Despre ce tot vorbesc.. suntem, deseori, cum am spus, asemănători. Şi poate de aia m-am apropiat de tine, să-mi descopăr partea pe care o neg şi o ascund prin tine. Să aflu cum să o distrug. Dar .. am ieşit şifonată cu şi mai multe părţi distruse.

Nu pot spune că mi-e dor de tine. Îmi place compania ta. O vreau. O vreau iar şi iar .. acum şi mâine. Şi cât mai mult.

Obişnuinţa. Păcatul celor slabi. Am fost slabă şi m-am lăsat cuprinsă de acest păcat. De a mă obişnui cu ceva la care mi-e atât de greu să ajung. M-ai numi din nou pesimistă.. şi mi-ai spune, probabil zâmbind, că mai e puţin până la pensie.

Simt lucruri diferite. Trec prin stări diverse. În mod firesc, aş plânge. Dar ţi-am spus de multe ori, nu meriţi anumite lucruri. Nu meriţi umanitatea mea. Şi totuşi, iată-mă aici, vorbind despre tine. Nu plâng. Am păreri de rău că uneori lucrurile o iau la vale mai rapid decât am putea să realizăm.

Cred în momentul ăsta atât de puţin în mine.. Nimic nou…

Negare. Neagă. Neg. Vreau să neg. Voi nega. Trebuie să neg. O să încerc..”

Te sper 
Plecand 
Venind?
 Dar ce-ai vrea s-auzi,
 Ce-ai vrea si eu nu spun?
 Ce-ai vrea sa fim, 
 Ce-ai vrea si eu nu sunt? 
 Poate chiar nu-i vis din care sa nu ne trezim
 Poate nu-I nici vis de care sa fugim

Inuman…

                 ” Te priveam . Respiram usor nu care cumva sa-ti stric somnul. Genele tale, intoarse si galbene aidoma soarelui plapand de primavara ascund doi ochi, imensi . Doua perle, unice, albastre. 

                Mereu ma intreb ce taine ascund.. incerc sa-i citesc, sa vad dincolo de ei. As vrea sa ma vad prin ei. Oare tu, cum ma vezi ? Pui oare calitatile in fata ori defectele ? 

               Ti-as atinge usor, cu varfurile degetelor pielea-ti incredibil de alba, ca spuma laptelui. Dar mi-e teama. N-as vrea sa ma vezi, in starea in care sunt..  atat de vulnerabila .  Totusi, indraznesc. Raman uimita de cat de fina ti-e pielea, de cat de perfect poti fi . Inima imi bate atat de tare, ca niciodata. Mi-e teama ca bataile inimii mele, frenetice, sa nu te trezeasca. Imi place sa te admir. Oare…ce visezi? Ce-ar fi daca as patrunde in mintea si visele tale? Ce mistere as intalni in calea mea ? 

           Nu e tocmai un sentiment placut cel care ma incearca. Prefer tacerea, prefer sa te admir in starea asta. Nu te pot privi in ochi. M-as pierde de la primele cuvinte.. 

           Ma cuiburesc usor la pieptu-ti dezgolit. Incerc sa-ti aud bataile inimii.Zambesc usor .. bataile inimii tale nu sunt nazdravane ca in alte dati .. e linistita, frumoasa. Oare daca ar simti-o pe a mea, atat de agitata, ar batea dandu-ti semne c-ar vrea sa iasa ? Sa vina la mine ? Te-ar putea face inima sa iei decizii ? 

         Imi musc buza inferioara iar cateva lacrimi mi se preling pe obraz… Tu nu-mi stii gandurile. Sau nu le vei descoperi niciodata. Vor ramane ascunse, timide .. nefiind explorate. Mii de dorinte se enumera in fata ochilor mei dar… ma complac in situatia data. Intotdeauna voi fi cea care ofera mult mai mult, poate totul . Imi place sa te vad zambind. Fericirea ta nu ma deprima ca a altora pentru ca stiu ca am contribuit la ea .. 

          Pielea ta, rece ma face sa tremur .. Incerc sa te strang cat mai tare in brate. Nu ma mai intereseaza daca te vei trezi.. as vrea sa-ti transmit caldura. Sentimente. Sa te fac uman. Sa-ti poti deschide ochii, sa nu ma mai priveasca himeric.. ci asa cum o fac ai mei.

         As vrea ca macar pentru o zi sa schimbam rolurile..  sa ai tu sentimente diverse implementate-n suflet ; teama, deznadejde, entuziasm, bucurie. Dar…  poate nu ai suflet. Esti precum am presupus, inuman . As rupe din sufletu-mi gingas, de copil … doar ca sa te vad bine. 

        Mi-as dori ca, maine, trezindu-ma totul sa revina la normal… dar .. eu nu fac parte din lumea ta. Poate-s doar o fiinta obisnuita care niciodata nu va putea sa te cunoasca intru totul. Facem parte din lumi diferite si totusi… eu aspir.

      Am sperante… ca intr-o zi vei veni si-mi spune tot ceea ce eu nu pot. „

„But I’m a creep

I’m a weirdo

What the hell am I doing here?

I don’t belong here”

         

Concert Rammstein..

Cand spui Rammstein spui tot. Corect ?

Cert e ca aveam trenul la 7 dimineata. Era 1 deja si eu nu dormeam. Am zis ca nu voi dormi pentru ca mi-era teama ca nu ma voi putea trezi. Desteptarea era la 5 jumate. N-aveai o treaba. La 2 jumatate nu mai stiam de mine.

A fost dragut cand in gara am dat de un tip pe care-l stiam din generala si care , ce credeti? Mergea la Rammstein.Prin urmare aveam cu cine sta la concert.

In tren.. a fost super aglomerat. MULTA LUME CU O GRAMADA DE BAGAJE. Nici n-aveai pe unde sa treci. Si nu stiu cum sa va spun dar din multe puncte de vedere preferam personalul. In primul rand am stat pe locuri fata-n fata, cate 2. Si.. n-aveai loc nici sa ridici un pic piciorul . Groaznic. In personal e altfel. Prea multe locuri intr-un spatiu atat de mic. In fata noastra,a mea si a Denisei,caci cu ea am mers au stat o doamna in varsta si un tip. Cred c-avea pana in 25 de ani. Probabil student. Imbracat la camasa,pantaloni frumosi ce sa zic. Doar ca era ciudat. Foarte ciudat. Se uita prea mult.. prima data la picioare apoi la fetele noastre. Dubios. Incerca sa doarma apoi il vedeai cu-n ochi deschis uitandu-se. Ce naiba?!

Avea si monospranceana.Dumnyezoo! Cred ca de fapt se plictisea foarte tare pentru ca era atent la orice conversatie din jur si zambea ciudat.. chiar o intrebasem pe Denisa unde suntem si el ” In apropiere de Ploiesti.. ” . Okay mersi de informatie , dar tot a fost ciudat. Ah si ne-am dus la baie.Si s-a uitat dupa noi. Cam mult.. Oricum a coborat la Ploiesti si o ora a fost linisteeeeeeee..

In al doilea rand , de ce prefer iar personalul ? Chit ca ” baile” desi nu se pot numi bai sunt infecte si miros ingrozitor macar au usi care se inchid pentru Dumnezeu ! Nuuuu. Asta nu se inchidea. Nici vorba ! Se deschidea cand ti-era lumea mai draga. Ce naibaaaaaaaa ?!?!!? Romania. Da.

Plus ca intr-un spatiu atat de mic sa fie atatea mirosuri.. Erau oameni cu paine,oua fierte chiar si sare la ei. CE E CU VOI?!?!?!?!?!

N-a fost prima oara in Bucuresti dar sper ca ultima. E foarte cald acolo. Exact, ei sunt si-n sud.. si transpirai stand.Si  sa nu mai vorbesc de aglomeratie… Eu una, o urasc. E enervant sa schimbi 4857 de autobuze . Mai ales cu raul meu de masina. Imi doream sa ma intorc inapoi la Vasluiul meu mic cu o singura strada principala, unde nu e nevoie sa mergi atat cu mijloacele de transport. Si am vazut si 2 femei in varsta care din prietenie,pentru ca una ii daduse celeilalte un ghiveci cu flori s-au pupat pe buze.

Oricum pe la 4 am plecat spre Romexpo. Partea buna e ca vedeam multi rockeri deja prin oras si ochii mei au fost extrem de fericiti. Yey .Ador sa vad rockeri pe strada. Mai ales pletosi. Desi afara erau cred 40 de grade si noi,da,caci si eu,aveam tricouri negre pe noi. Dar nu.. nu accept bocancii. Oricat de rocker ai fi , nu , nene. LA 40 de grade nu porti asa ceva.

Am ajuns pe la 5 pe acolo. O caldura de-ti venea sa-ti iei lumea-n cap. Prea mult soare. Nici un pic de umbra. Inacceptabil! A fost si extrem de aiurea sa nu aiba apa minerala.. doar plata. Ce efect poate sa aiba aia? Cand am venit canta o formatie.. nu o stiu. Dar fost bine. Apoi au urmat Trivium. Sincera sa fiu n-am ascultat pana acum. Dar au rupt scena. Au facut o atmosfera superba. Si vocalistul e unul destul de dragut.

a

Aveau ceva fani. Au urmat Bullet for my valentine .  Imi plac doua piese de la ei . Your betrayal , la care am urlat efectiv cand am recunoscut primele acorduri 😆 . au cantat-o printre primele si Tears don’t fall pe care au cantat-o ultima. Dar… nu stiu. N-au fost atat de buni . Si nu inteleg de ce . Lumea nu era atat de entuziasmata. DE CEEEE ? Daca incepeai sa sari sau sa dai din cap ceilalti se uitau la tine ciudat , ca si cum ai fi dansat pe manele,populara. Oricum le-au cerut sa cante Hand of Blood si n-au vrut. Eu nu-s o mare fana dar au fost bunisori. Pacat ca vocalistul s-a tuns. Dar tot arata bine ! 😆

2013-07-28 19.59.12 2013-07-28 19.37.10 2013-07-28 19.37.20

 

Oricum toata lumea  astepta Rammstein. Au fost capul de afis totusi. In schimb.. era o coada la bere si la baie. Doamne. Am zis noi hai sa mergem si plecam imediat sa prindem loc mai in fata la Rammstein. Ce vorbesti nene. Stiti ce-i amuzant? Un jeton era 7 lei si tipele alea aveau tabla inmultirii pe foi ca sa stie sa dea rest. Serios?!?!? Penibil ..

Ne-am intors si am zis sa prindem loc in fata. NICI VORBA. N-aveai nici aer macar. Stateau toti in fata ca sardinele.Mai erau si tipi extrem de ” voluminosi” si inalti care se bagau si mai in fata. Nene am 1,67 nu ma vezi ? Unde vrei sa ma urc? Tu poti vedea, eu nu . Alt aspect .. telefoanele super performante. Okay inteleg sa filmezi . Si noi am filmat intrarea care a fost absolut geniala. A meritat sa asteptam 40 de minute cred. Dar.. nu filma fratica tot concertul. Ai 3 metri fara cap si un telefon cat jumatate din mine. Eu ce naiba mai vad? Ma uit la Till prin telefonul tau ? Puteam sa fac asta acasa, ma uitam pe net si asta e.  Chiar i-am facut semn unui nene sa-si lase telefonul,tableta sau ce dracu era aia jos ca nu vedem niciun rahat.

In fata noastra era o tipa. Cred ca avea aceeasi varsta. Cum sa va spun. La un concert tipi,sari,dai din cap, te desfasori. Te simti bine. Ca oricare altcineva. Nu nene, tipa aia ” Puteti sa-mi lasati timpanele intregi?” Nu duduie. Nu putem. Unde ai fi vrut sa ma duc ? Si daca am fi fost singurii mai ziceam. Dar toata lumea tipa.

Rammstein au fost bestiali. Desi unii spun ca melodiile lui Trivium au fost mai bune iar Rammstein i-a depasit la show. Intr-adevar au fost geniali la faza asta. Multe efecte, foc,tub cu spuma, ce vrei si ce nu vrei . Dar orice s-ar zice Rammstein pentru mine sunt mult mai buni. E de apreciat ca a spus cateva cuvinte in romana : din nou,bratele in aer,va iubim,va multumim.

Au cantat Keine Lust,Mein teil,Ich will,Pussy [ nu-mi vine sa cred 😆 ] Buck dich , Sonne si multe altele. A fost haios ca a rupt o orga sau un mini-pian habar n-am ce-i ala si l-a aruncat in public si lumea se batea pentru bucatile din chestia aia.

Locurile au fost golden,silver si normal. Dar cica nu s-a vazut mai nimic. Intr-adevar era foarte multa distanta si niste ecrane cam mici …. cica pe astia de la silver i-au lasat la ultimele 3 piese la golden,care era jumatate gol pentru ca toata lumea se ingramadise in fata scenei..

A trecut aproape o saptaman si nu-mi vine sa cred.. ca i-am vazut. C-am fost acolo. A fost bestial. De neuitat.

Am zis ca n-o sa dorm in noaptea aia, de unde, am adormit cu telefonul in mana.. Drumul inapoi a fost unul obositor.. in fata noastra a stat de data asta un cuplu dar a dormit mai tot drumul. Cand am ajuns acasa era extrem de cald.. dar eram bucuroasa.Nicaieri nu-i ca acasa.

Va las cu niste videoclipuri de la concert. Nu sunt filmate de mine dar sa va faceti o idee.

Zi faina. 

SUPERBA INTRARE DE CARE VA SPUNEAM !!

Asta e foarte controversata pentru fanii care stiu !

Piesa zilei ( 6 )

Strâns

     P.V

Spune-mi,
Spune-mi amar.
Iubire calvar
Gratii hotar,
Libertate !

Br: Mână-ți stă strânsă,
Privirea ți-e scursă,
Căldura e albă
În geruri se scaldă.

R: În pustietate,
Figuri necontrolate,
Ultima-ți strigare
Să urle-n difuzoare.

Culori distorsionate,
Ore-ntunecate,
Celula -mi uscată,
Prin gratii uitată.

Soarta,
Slugă forțată,
Greu degerată
Palma uscată ,
Singurătate.

Br: Mână-mi stă strânsă,
Privirea mi-e scursă,
Căldura e neagră
În geruri se-îneacă.

R: În pustietate,
Figuri necontrolate,
Ultima-ți strigare
Să urle-n difuzoare.
Culori distorsionate,
Ore-ntunecate,
Celula -mi uscată,
Prin gratii uitată.

          Si un alt anunt : mi-am facut cont pe tumblr. Stiu ca cinevaaaaaa , Cristina , mai exact spunea sa o anunt. Iata ca a venit si ziua aia. Daca aveti conturi , dati-mi follow si sa ne pierdem in poze.. ! – > aici .

Ciudatenii..

             Bun ! A venit vara. Toata lumea o stie .

            Pe langa fetele cu blugi la peste 30 de grade despre care am mai vorbit mai este ceva de notat.

            Sandaleleeee ! Alea barbatesti , evident . Sunt purtate in majoritate de pensionari . Nu prea am ceva cu ele. Nu as putea spune ca-mi displac dar nici nu ma dau in vant. Sunt lejere si decat sa te coci in adidasi , merg. Problema e alta. Sosetele cu sandaleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !  

         Cine a inventat moda asta? Sa ai niste sosete negre [ deci eu nu pot suporta sosetele negre . Nici la fete , nici la baieti] sandale si pantaloni scurti. Sosetele alea le tragi sa-ti ajunga pana la genunchi . De ce? Zi-mi . Chiar vrei ca ochii nostri sa-si faca bagajele si sa plece in lumea lor ? Sa-i ucizi ? Iti place sa ne chinui ?

        Azi am vazut la profu’ de religie.. Si n-ar fi ultimul. De ce-s gaurile alea la sandale ? Sa-ti aeriseasca dejtele de la picioarele omule ! 

       Cum era proful de religie.. inteleg, dimineata la 7 jumatate ii frig . De acord. Ti-e un pic rece si-n tricou. Dar nu cred ca o sa ajungi la spital , in coma pentru ca ti-au inghetat piciorusele in sandalute. Sa fim seriosi . 

      Oribil.. oribil .. oribil ! 

      Trecem de la sandulute la altceva. Tot cu ” S” . Sinucidere. 

      Totul porneste de la clipul asta. 

        

        Un nene , ajuns de necazuri si neajunsuri s-a hotarat sa se sinucida. Nimic nou. Se-ntampla tot mai des. Problema mi se pare reactiile celor din jur . Pasivi la inceput. Omul ala statea pe sine ! Ala din masina alba , nicio reactie. Chiar nu s-a gandit nimeni sa-i zica ” Ba omule , da-te dracu de pe sine , esti cu capul ? Vine trenul ! ” Si-l putea lua fortat. Si asa avea carje . Nu cred ca opunea rezistenta.

      N-are rost sa zic ca vai in Romania , lumea o duce greu si poate daca ar fi mai bine nu s-ar fi ajuns aici. Deja ma plictisesc discutiile de genul. Si apoi se adauga la discutii si politica. Si etc etc. Plictisitor. 

     Totusi .. chiar si in ultima clipa , omul e un egoist. Nu s-a gandit ca aceasta scena poate fi dramatica pentru copii de 11-12 ani ? Chiar daca ei stiu si vad multe.. nu vezi in fiecare zi pe cineva care se sinucide. 

      O lume nebuna , nebuna rau de tot . 

A venit..

                   Cine a venit ?

                   Vara nene. Mult mai devremeee. La sfarsitul lui aprilie 30 de grade? De vis.

                   Pantaloni scurti , fuste , rochite.. zici ca esti in plina vara.

                  Totusi trecerea asta de la frig la cald .. ce a adus ? Raceli !

                   Dar parca nu trebuia sa vina acum .. nu , la sfarsitul lui mai.

                   Si de ce? Pentru ca inca este scoala. Nu te poti concentra la ore cu 30 de grade afara. Cui ii arde de scoala cand te poti plimba , merge la un gratar, pescuit orice altcevaaaaa decat sa vezi un om , care deh, isi castiga banii cinstit vorbindu-ti de atomi , poeti ori razboaie.

                 Si stii care-i faza? Ca nu-ti vine acum sa te ineci ca tiganul la mal sa-ti strici toate mediile . Pentru ca acum iar s-a schimbat legea. La admitere la facultate conteaza si mediile din liceu si examenul . Oricum depinde de facultate in ce procente.

                Oricum… ma bucur enorm ca invat dimineata. Nu stiu , nu as mai rezista sa invat dupa-amiaza. E si dezobisnuinta.  

                Si vin tezele, examenele.. si afara e o splendoare de vreme. Astept vacanta cu sufletul la gura. Mi-a ajuns ! Doamne . Greu mai trece timpuuuuuuuul . 

                O zi frumoasa ! 

Doar el ..

M-a impresionat enorm felul in care povestea a fost scrisa. Probabil nu are multe metafore si nici cele mai pompoase cuvinte , dar e din inima corect ?! 
Sper sa va placa . Fetita care a facut-o merita cateva incurajari..
„Dragul meu stii cum esti in ochii mei?
Stii cum e  o raza de lumina in bezna?Asa ai aparut tu iubire,cand totul se stingea, tu ai aprins, ai aprins sentimentele si zambetul meu..
Stii oare cat de frumosi iti sunt ochii? stii oare? ochii tai caprui inchis ce iti dau fiori cand ii vezi..te fac sa-i privesti non-stop, ochii tai mari dragule ma fac sa ma pierd,simt cum aluneca privirea ta pe trupul meu cum aluneca o pana pe matase, atat de fina e privirea ta, genele tale perfect arcuite si ajunse aproape de sprancenele negre. Ochii tai tati ochii tai ma baga in boale ,priveste-ma cu dragoste si nu privi alta fata..
Cand buzele mele iti ating ochii e un sentiment de nedescris.. cum genele tale aluneca printre buzele mele..
‎ Daca ma uit bine la fata ta, privirea imi aluneca pe buzele tale, buzele tale mari, rosii ,caldura lor dragule , imi aluneca usor pe buzele mele reci, cand te desprinzi de buzele mele, vad cum sangele explodeaza in buze si ti le incalzeste total, de ce te miri cand ma uit la buzele tale? tu nu le vezi cat de frumoase sunt? acum zambesti? zambetul tau strengar asezat in coltul gurii drepte, stii doar ca innebunesc cand il vad , ma pierd” esti atat de dragalas” prea putin zis dragalas, dar tie iti plac cuvintele astea. Micutul meu arunca-ma din nou deasupra ta si zambind zi-mi ca ma iubesti ..
Cat te iubesc dragul meu, inima imi bate asa tare cand vad ca imi trimit mesaj sau ma suni? stii mereu imi bate inima cand o faci, sau cand imi trimite alcineva mesaj mereu imi sare inima sperand ca e de la tine
Dragul meu.. esti atat de frumos.. daca ma uit mai atent esti superb.. asculta la mine..ochii aia ai tai si zambetul tau strengar aduna fetele ..atat  de frumos esti cand stai, langa magazin uitandu-te dupa mine zambind atat de bucuros , atat de bucuros ca vin, parca esti un pui ce isi asteapta mama ma o tina strans langa el sa nu plece, nu plec dragul meu..nu-mi da drumul ca nu plec..
Cuvintele tale ma umple de bucurie’ te iubesc umflato” , stii cand ma ridicai si eu ma prindeam cu picioarele de tine? 
era atat de placut sa-mi infasor maine pe langa gatul tau ,iar parul meu sa atarne pe fata ta , asa cum iti place tie, sa zambesti cu capul lasat pe spate poti sa-mi zici hotarat”pupa-ma” iar eu ma aplec si-ti sarut buzele moi, pana si ele sunt bucuroase ca se ating..
Stii cand te-am oprit si-ti analizam buzele.. le atingeam..si ma uitam ca si cum nu as fi vazut niciodata buze.. tu uimit si derutat ma intrebai ” ce e mami?” iar eu atigandu-ti usor buzele cu degetul” nimic doar ma uit la buzele tale” apoi m-ai luat brusc in brate si m-ai sarutat.
Ma iau fluturi in stomac cand ma gandesc la tine, o iau razna.. pacat ca nu stii cat te pot iubi, pacat ca nu auzi cum imi urla sufletul dupa tine cand te vede plecand, cum imi plange inima cand te vede suparat.. de-ai vedea inauntru meu.. atunci as spune ca ma poti judeca, poti sa-mi intrebi inima ce simte pentru inima ta.. dar nu poti..
Dragul meu… nu vreau sa plang pentru ca nu iti place.. ma abtin cat pot, mi-e dor de tine.Mi-e atat de dor de tine incat inima imi sta in gat si fluturii o iau razna.. de-ar stii ca nu o sa mai aiba niciodata cred ca s-ar transorma in fluturii noptii si ar veni dupa tine sa te bantuie sa vii inapoi.. stii am vazut intr-o poza” nu vreau sa pleci., dar nu te oblig sa ma iubesti cu forta.”
 Tati bebe asta rau nu-mi da pace.. imi urla ca vrea sa vorbeasca cu tine  sa va alintati ca 2 copii.. sa va iubiti cum ii place mamei, de-ai stii ca mamei ii da lacrimile cand vorbesti cu bebe ala micut…
E atat de rece aici fara tine . simti?..eu da.. Antarctica e minciuna pe langa ce simt eu aici mi-e greu tati..  daca ai stii ce dor nebun imi e acum de tine, mi-e dor de sarutarea ta, sa sper ca poate maine sa revii in viata mea, mai iarta-ma mai iarta si-ti promit ca e pentru ultima data” pot sa-ti spun ca te iubesc? TE IUBEC TE IUBSC TE IUBESC TE IUBESC TE IUBESC si bebe” urla ca si ea” :Dsi ea te iubeste.. atat de micuta e ea.. si te iubeste.. „
 A ierta e destul de greu ..
 Depinde de greseala.. dar uneori , mai bine e sa fii singur decat cu o companie gresita.

Just in love..

„Daca frumusetea ar fi timpul , tu ai fi eternitatea..”

Azi .. a fost mai ciudat ca niciodata.

Comunicam doar din priviri . 

M – ” De ce te uiti asa la mine ? 

I- Asa cum ?

M- Asa cum o fac eu , adanc.. patrunzator , doar eu am voie . 

I- Cine spune ? .. 

M-Eu , seful tau . 

I-Copiluleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee ! „

Si am avut mai multi fluturasi ca niciodata.Te-am tachinat mult mai mult.Am vrut sa te vad ” nervos ” . Important e ca ti-a trecut. Stiu ca iti vor ramane semne de la piscaturi .. dar gandeste-te ca sunt facute din dragosssssste . Hehehehe..

Astazi a fost altfel. TU ai  fost altfel. Mult mai atent , mult mai dragut . Mi-ai acceptat copilariile ca niciodata.

Si cand am trecut podul ala.. 

„I- Misca-teee, vine trenul esti nebun ? O sa murim ! 

M- Nu te calca nimic , stai calma .

I-M haide haide haideeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee ! Doamne Doamne „

Si iti placea sa ma tachinezi , sa ma vezi in starea aia ca apoi sa ma imbratisez si sa-mi spui” Stai calma !

I-Acum haide totusi sa le facem din mana celor din vagooooooooooon 😀 

M-COPIL DE  2 ANI ! „

Ador cand ma faci copil . Ma simt atat de mica . Ca si atunci cand am plecat din parc. Eram zgribulita de frig si mergeam imbratisati cu capul pe pieptul tau ..

„M- Esti bine ?

I-Da , de ce ?

M-Stai acolo , asa , micuta .. „

S-a intamplat ceva azi . Am fost diferiti . Am fost bine . Foarte bine . Cu fiecare secunda petrecuta alaturi de tine imi dau seama ca tin si mai mult la tine .. 

Doar gandindu-ma la tine zambesc.  M-ai facut de fapt , sa zambesc iar. Mi-ai aratat prin lucruri simple si prin multa afectiune cat de frumos e sa zambesti .

Iti multumesc ca existi si-mi pare atat de rau pentru unele faze. Pentru pesimismul meu .. ca uneori sunt neputincioasa in fata ta. Ca.. mi-a luat atat sa-ti zic AIA.

Dar .. tu stii adevarul si asta e tot ce conteaza.

” Iti iubesc zambetul.

Iti iubesc gropitele.

Iti iubesc parul ciudat , jumatate brunet jumatate castaniu , natural. 

Iti iubesc parfumul care ma face sa ma simt ca-n Eden.

Iti iubesc ochii atat de negrii si stralucitori .

Iti iubesc genele atat de lungi si frumoase.

Iti iubesc cuvintele pe care mi le spui.

Iti iubesc imbratisarile pline de caldura.

Iti iubesc atentia pe care mi-o oferi.

Iti iubesc buzele.

Iti iubesc felul de a fi. „