Tag Archive: exterior


Exterior

O parte din universul exterior, care a fost atât de mult timp ignorant și lipsit de importanță, începea să-și facă simțită prezența în viața lui.

Era acolo, cu tot ce înseamnă și presupune asta: gânduri diverse, timp liber, fără anumite bătăi de cap ori limite impuse de anumite circumstanțe. Priveam, înmărmurită, cum universul își trimite liane în viața lui și cum nu mai puteam face nimic, nu mai aveam dreptul, nu mai aveam de ce. Cât de ironic, nu?

Oricât de mult încerca să pară indiferent și să reziste, în adâncul sufletului, conștientizează că toate lucrurile sunt în van și că, mai devreme sau mai târziu, se va lăsa purtat de val, mai mult sau mai puțin conștient.

Mă cuprind fel de fel de sentimente, din ce în ce mai diverse și, fiecare având o intensitate diferită. Îmi bubuie capul și-l simt greu asemeni unui mănunchi de plumb. Viața bate filmul, de cele mai multe ori. Și acum și de fiecare dată. Nu va mai fi nevoie ori necesar ca mintea să-mi joace feste ori paranoia să-mi cuprindă trupul firav. Nu va mai trebui să-mi pierd nopțile gândindu-mă „Oare acum se întâmplă asta sau asta?” Îmi voi închide ochii obosiți de vreme și voi zâmbi perfid știind că ele oricum se întâmplă.

Uneori îmi doresc să fiu aidoma unui cub de gheață. Să te chinui atât de mult timp să ajungi la miez, ca mai apoi să-ți dai seama că a fost un efort inutil.

Am obosit. Mi-e teamă și-s confuză. Vreau liniște, ploaie, portocale și ciocolată caldă. O să-mi explodeze inima și o să se refacă, probabil, cu speranța de mai bine.

Reclame

O zi ..

 ”  Ce-ar fi daca am uita de tot pentru o zi ?

    De probleme , de prieteni ? Sa fim doar noi , doi . Un singur trup , un singur suflet . Bataile de inima sa se suprapuna. Secundele sa fie ore iar acestea din urma sa fie zile . Timpul sa fie unul etern. Sa petrecem o zi nesfarsita. Doar noi doi .

     Sa ne urcam in primul tren si  sa fugim prin compartimente .. calatorii sa se uite la noi buimaciti. Dar cui i-ar pasa , te-ntreb? Noua , nu .. caci azi suntem total diferiti . Mi-ai cuprinde spatele si mi-ai fura strengareste o sarutare.. iar eu , m-as face atat de mica la pieptul tau , zambindu-mi . 

     Ne-am opri intr-un camp de lalele .. rosii  aidoma buzelor tale carnoase. Doar stii cat le ador.. 

    Sa ne tolanim in acea intindere de miresme incantatoare.. Sa privim norii pufosi , asemeni tie . Uneori ma gandesc poate nu esti din lumea asta. Poate esti doar un pasager ce a adus cu tine un sentiment ce razbate in sufletu-mi . Cine esti si de unde ai venit ? Si de ce m-ai facut sa tin atat de mult la tine ? 

  Norii ce se misca deasupra-mi ma indeamna la meditatie . Eram cu totul altfel inainte de  a te cunoaste. Zambeam silit iar monotonia imi era cea mai buna prietena. M-ai vindecat, m-ai facut umana. Sensibila,indragostita,fericita.. 

    Un fluture cu aripi de inger ti s-ar aseza pe nasucul gingas si te-ai ridica buimacit de un stranut copilaresc. Ai lua o floare si mi-ai pune-o dupa ureche. M-ai privi fix asa cum o faci de obicei iar eu .. n-as stii ce sa fac. Roseata din obraji m-ar cuprinde iar inima parca ar vrea sa-mi sara din piept . Te-ai apropria de mine .. si mi-ai lua mana.

    Privirile noastre… o doamne , ele , spun mai multe decat ar putea avea puterea cuvintele . Un zambet ti-ar aparea in coltul gurii . Doamne , cata putere are asupra-mi .. Si cat de frumos poti fi ! Stii ce-mi place la tine ? In fiecare zi gasesc ceva ce sa ma farmece. Dar m-ai trezi din aceasta nedorita meditatie. De ce sa ma gandesc acum la lucrurile astea? Te vad repezindu-te spre mine iar buzele tale , carnoase , le simt cum le cuprind pe ale mele intr-un sarut indelungat. Ti-am mai zis ce buze moi ai ? Cred ca le-as saruta incontinuu .. si poate nici atunci nu m-as satura de  dulcea lor savoare.

  Si am strabate drumuri intregi .. spre niciunde. Dar cui i-ar pasa? Doar soarele ne-ar fi martor. Dar nu mi-ar fi frica , as fi cu tine . Dar trupul meu firav mi-ar ceda , pentru ca stii , nu sunt cea mai puternica iar conditia mea fizica ar fi la pamant..  dar tu , grijuliu ca-ntotdeauna m-ai lua in spate iar zambetul mi-ar reveni . 

    Dar , tu , copil cum esti .. ai obosi. Si te-as ruga sa ne intindem . Stii , desi e apus .. vazut din spate e un rasarit , corect ? Urasc sa te vad obosit si simt nevoia sa te protejez, asemeni unei mame . Chipul tau brazdat de soare totusi ma intristeaza. Ochii tai .. privesc in gol. Ma intreb oare la ce ? As vrea sa vad ce vezi tu .. te imbratisez , protejandu-te. De parca soarele ti-a furat si ultimul strop de viata. 

   Esti obosit copile.. corpul ti-e ravasit. Usor te intind langa mine iar umarul meu iti devine sprijin . Ce frumos esti cand dormi . Asemeni unui bebelus.. Oare ce visezi ? Am puterea de a-ti patrunde in vise ? Oare o am ? Si daca nu , cat as vrea.. 

  Ce mult mi-as dori ca pentru o zi , eu .. eu sa-ti fiu totul . Soare , aer , lumina , zambet , dragoste , mama , prieteni . 

  Lacrimile-mi cuprind obrajii mult prea albiciosi . Doamne cat mi-as dori ca aceasta zi sa nu se termine . Sa fii mereu langa mine . . 

   Si totusi inca te tin de mana .. inca simt nevoia de a te proteja . De ce ? Nu stiu . Poate de exterior , poate chiar de mine . De propriu-mi suflet ce te vrea intr-un totul. 

   Pleoapele grele mi se inchid cu speranta ca dimineata ne va gasi tot aici .. iar eu , eu voi fi totul . „