Tag Archive: facultate


Ultimul an

Și iată că a venit și ultimul an.

Teoretic, căci practic mai este de așteptat. Cine ar fi crezut? Eu una, nu.

Nici nu mă imaginam la vârsta asta, măcar. Darămite să mai am doar un an de facultate. Mă gândesc la ce e în mintea celor de fac medicina, unde sunt șase ani. Tot așa numără anii și se miră la final că au ajuns acolo?

S-au dus trei. Mai este doar unul. Deși toată lumea spune că e cel mai ușor, mi se pare doar un balon uriaș, plin de stres, deasupra capului. De ce? În primul rând, licența. Aș vrea să o încep din vara asta, dar nu am curaj nici să-mi fac planul. Sau mai degrabă destulă motivație. Am zis că lenevesc până la jumătatea lui iulie, merit asta. Toți anii de facultate au fost grei, dar ca ăsta parcă, niciunul.  Materii dintre cele mai grele, stres, ideea ce-ți acaparează leaca aia de creier pe care o ai, că materiile respective sunt importante, deși grele, și se vor regăsi în lucrarea de licență. Dar, hei! A trecut. Asta-i cel mai important.

În al doilea rând, testul scris la licență. Ce implică asta? Recapitulare. Multă. Din plin. Și mai ai și alte materii. Ok, toată lumea spune că profesorii o lasă mai moale, că toți știu că e licența dar, toată lumea știe că nu e așa în totalitate.

Pare că mă plâng, dar nu e așa. Doar îmi reamintesc singură ce urmează. Să nu uit cumva. Să nu-mi relaxez mintea prea tare, chit că e vacanță.

În al treilea rând, ce urmează după facultate? Toată lumea.. normală își pune întrebarea asta. Sau ar trebui. Masterul ar spune mulți. Și după? Nu cred că sunt pregătită să fiu un adult în adevăratul sens al cuvântului. Mă mulțumesc, deocamdată, doar teoretic. Job? Responsabilități? Fără măcar o zi în care să stai și să privești tavanul fără griji? Da, cred că ultima parte nu o mai fac de multișor. Doar că așa sunt eu, mi-e dor de tinerețe. E trist că mă consider bătrână de pe acum, dar mi-aș mai dori să am 16-17 ani. Să am veșnic vârsta asta. Sunt genul care plânge mult când  sunt stresată și mă stresez din orice lucru mărunțel. Îmi place să gândesc în profunzime. Felicitări Iso!

Habar nu am ce să fie. Dar sper să fie bine. Îmi doresc să scap de facultatea asta, de mulți oameni, de aceleași fețe, de aceeași rutină, dar pe de altă parte, îmi mai doresc încă 10 ani să fiu studentă și să beneficiez de toate avantajele.

Încă un pic..

Competivitate si facultate !

            Au trecut destule luni de cand sunt la facultate. 

            Nu pot spune ca sunt acomodata 100 % dar nici ca o duc foarte rau. Am multe momente in care mi-e dor de liceu. De perioada aia, de anii ce au trecut parca prea repede, Uneori chiar si de anumite persoane. De colectiv. De profesori.. de tot.

           Da, facultatea e altceva. Dar nu foarte diferita fata de liceu. Daca ai avut impresia ca o sa scapi de oameni perfizi, rai si pe care ii venea sa-i dai cu capu’ de tabla, ei bine, da, doar ai avut impresia. Gandeste-te ca la facultate au mai crescut un an, deci sunt si mai insuportabili.

         Stiti moda aia din liceu cand fiecare pustan se lauda ca vai el nu invata nimic pentru ca nu are chef, ca el nu e tocilar sa invete, ca invatatul e pentru prosti si ca el are o viata de trait? Ei, din cate vad se aplica si la nivelul facultatii. Incepe sa ma dispere persoanele alea care declara in lung si in lat ca ele nu invata ori doar au trecut „la misto” prin materie. De ce? Pentru ca hello oameni buni suntem la facultate, suntem studenti si invatatul e pentru prosti si tocilari si noi avem o viata de trait si de luat toate cluburile la rand, ok? Invatat, ce-i ala?

        Chiar nu-i inteleg. Invatatul nu e o rusine. Inveti pentru tine. Nu pentru maica-ta, nu pentru tac-tu. Pentru viitorul tau. De aia se numeste facultate, ca-i facultativa breee ! Si tocmai cei care afirma ca nu invata, aia rup cartea. Dar o rup la modul grav. Au parte de nopti nedormite, litri de cafea, cearcane si pungi sub ochi cat Casa Poporului. Si printre acestia se mai numara si aia care desi afirma ca nu invata ori ca au invatat, asa cat pentru un 5, mai citesc inca vreo 400 de pagini in plus. Si la teste, examene ii vezi scriind si te intrebi de unde le mai vin idei, daca ce ai citit tu acasa e corect, daca nu ai citit alt curs si te ia putin panica.

       Am avut parte de prima sesiune din viata mea de studenta. A fost bunisoara, se putea putin mai bine rumenita. Se puteau lua si note putin mai frumusele. Ma amuza cand cineva ma intreaba ” nu ai restante? ” Nu, chiar nu. Macar in primul semestru sa nu am de a face. Dar, ce pot spune, condoleante celorlalti. Nu prea aveam emotii inainte de examene. Aveam dar nu foarte tare. Daca e sa arunc o privire in trecutul meu glorios, inainte, reactionam destul de urat la examene, teste. Tremurat, voce pitigaiata, stare de voma, gol in stomac. Unele dintre ele au mai ramas dar, in doze foarte mici.

        In schimb, pot spune ca nu suport dramele inainte de examen. Momentele alea de tensiune cand astepti sa intri, te gandesti la materie, ai schitele in cap, incerci sa-ti formulezi posibile raspunsuri astfel incat sa nu zici ca un robotel din curs si sa pari ca ai tocit ce scrie acolo si daca te intrerupe sau te intreaba ceva pe langa, s-o dai in bara. Ei, in momentele de genu’ vine cate una sau unul, dar mai des cate una, care se simte la Hollywood, punand in scena o adevarata drama. Ca ea/el nu a invatat, ca nu mai stie nimic, mai curge si o lacrima, o stare de lesin venita din senin… Oh, mirobolant !

        Accept faptul ca fiecare om reactioneaza la stres diferit dar nu-mi plac oamenii falsi, oamenii care vor sa iasa in evidenta. Macar de-ar iesi cu ceva bun, constructiv. Cum se face ca inainte de examen mai ai un pic si-ti dai duhul si cand intri la examen nu te mai poate opri nimeni din vorbit si explicat si te porti de parca vorbesti c-o prietena? Da, oameni si oameni.

       Si ca sa nu uit, cand ma intreaba lumea la ce facultate sunt si le raspund ” Oh, vai, Drept ! E foarte greu acolo. Ai mult de invatat. ” Uau, iti multumesc. Mi-ai luminat viata. STIU CU CE SE MANANCA DREPTUL SI DESPRE CE E VORBA. Cand te inscrii la o facultate, o faci pentru ca vrei, iti place, stii despre ce e vorba, esti constient de toate si de tot. Of.

      Competivitate? Exista peste tot. Inca din scoala primara. Din cauza orgoliului, premiilor oferite si sentimentului de mandrie. Mereu am fost o fire competitiva. Mi-a placut intotdeauna sa fiu printre primii, sa dau tot ce am mai bun pentru a ajunge la rezultatul dorit. Imi amintesc si acum in clasa a7a cum am plans o zi intreaga doar pentru ca o alta colega a avut media mai mare ca mine si nu am mai fost prima pe clasa. Amuzant moment acum. M-am chinuit 4 ani in liceu sa termin cu 10, am facut-o in clasa a12a . Nici nu va imaginati cat de bucuroasa eram. Dar mama, nici nu-si mai incapea in piele.. 

     Imi plac oamenii competitivi. Arata ca lupta pentru ceea ce-si doresc, ca nu se complac in mediocritate si vor sa se afirme. Evident, vorbim aici de o competivitate corecta. Sa lamurim acest aspect. Daca o persoana doreste sa fie printre primele, sa ia note mari la examene s-o faca, n-am nimic impotriva. Dar ma intriga si ma dezgusta cand acea persoana doreste sa ajunga undeva sus dorind raul altora. Prin ” raul altora” a se intelege note proaste pentru ceilalti. De ce? De ce nu poti sa-ti vezi de parcursul tau fara sa ai ganduri negative asupra altora? Adica exista o karma, totusi..  

    Sunt multe, poate prea multe de zis si deja m-am intins destul de mult cu subiectul asta. Nu va asteptati la caini cu covrigi in coada la facultate. Sau poate aveti noroc. Okay, exagerez. Sunt si oameni foarte frumosi la facultate. Pe interior, dom’le ! Persoane cu care poti sta la discutii ore-n sir, oameni care te ajute indiferent de ora chiar daca poate prin ajutorul oferit tie obtii 0,50 de puncte in plus fata de el. Persoane de care te poti indragosti ori pe care va trebui sa le suporti mult, mult timp de acum pentru ca asa ti-a fost sortit.

     Bucurati-va de liceu cat mai este. Serios. Stiu suna cam babesc dar asa e. Saptamana trecuta am dat de niste poze de la absolvire plus  si va imaginati ce a iesit. Oh, m-am si emotionat un pic doar auzind inceputul melodiei. Bucurati-va de anii pe care ii aveti, fiecare an are farmecul lui. Sa nu aveti regrete dupa. Oh, se vede ca schimb prefixul. MA BABEEEEEEEEEEEESC. 

     Cei care veti pleca la facultate in alt oras, stiu va fi greu. Si mie mi-a fost. Recunosc, in primele zile eram trista, am si plans si mereu sunt indispusa cand plec de acasa. Nicaieri nu e ca acasa. Ca-n patul tau, camera ta, langa ai tai. In linistea ce-ti mangaie sufletul. Inca ma mira persoanele alea care abia astept sa ajunga la camin, sa iasa in oras, sa se imbete ca ultimii oameni. Trebuie sa mergi cativa km de casa ca sa fii rebel? Ce pot spune, se vede ca te tin parintii din scurt si e doar o frustrare ce iese la suprafata. Dar, luati asta si ca un avantaj. Incercati sa va acomodati fara parinti, nu va mai este atat de greu sa plecati de acasa, pe viitor, in cazul in care veti locui in alt oras, va fi mult mai bine. Normal ca mi-as dori ca sa pot locui in orasul in care invat. Sunt multe avantaje. NUMEROASE.

    Seara faina ! Revin.

el

                       Buna !

                    Am revenit, cica. Stiu, nu am mai dat pe aici de ceva timp. August, parca. 

                    Nu stiu cum sa incep. Sau de fapt, am inceput deja. Sa va spun despre mine? Despre cum ma simt? Sa comentez diversele subiecte ce se perindeaza pe la televizor ? 

                   Sunt studenta. Chiar sunt. Si e frumos. Un nou capitol, oameni noi, probleme noi.. N-as putea spune ca e extraordinar statutul asta. E diferit, clar. Ma bucur ca am intrat acolo unde mi-am dorit. Mai greu, ce-i drept. De ce am vrut sa subliniez ” mai greu”? Pentru ca unii si altii considera ca mi-ar fi rusine c-am intrat la taxa prima data. Nu. Mi-era bine si atunci. M-am ofticat doar pentru ca mereu vreau tot ce e mai bun pentru mine si sa ma depasesc. Dar sunt la buget acum. Si e bine.

                Viata de camin? Draguta. Am avut norocul s-am doua colege dragute. Mi-era teama din cauza firii mele putin diferite dar inca traiesc, deci nu s-a intamplat nimic dramatic.

                Facultatea? Oh.. poveste lunga. O sa incerc sa rezum cat mai mult. Mai, e frumoasa. Sunt sigura ca printre cei care ma cititi ( cati ati mai ramas, va multumesc ) ati trecut deja prin etapa asta. Dar e ca un mecanism. Trebuie sa vorbesc despre asta. Daca nu acum, cand? 

               E frumoasa, dar de ce ? Poate pentru ca realizezi cate ai pe cap si ca trebuie sa le faci fata. De ce? Pentru ca esti om. Si trebuie sa fii unul frumos. Sa nu renunti. Sa te formezi. Sa-ti construiesti un mediu cat mai placut si de viitor pentru tine. ( Cat de filosofic, nu? )

              Pentru cei care totusi nu au ajuns inca la facultate, sa stiti ca nu e asa de diferita de liceu. Stiu, am 3 luni de facultate si ma dau desteapta. Este diferita pentru ca e mult, mult mai mult de invatat. Asta daca vrei sa inveti. Dar… am vazut, cu stupoare, ca oamenii sunt cam la fel ca-n liceu. Ca oriunde, de fapt.. Pupincuristi, fatarnici, egoisti, ipocriti. Nu voi da nume pentru ca nu ar fi corect. Doar am generalizat. Am intalnit oameni care au uitat de unde au plecat, de prietenii de inaintea inceperii facultatii. Daca esti la Drept, nu ai o stea in frunte si ceilalti nu au, intelegi? Esti la fel. Doar ca unii nu inteleg asta. Si e trist.

              Sunt si oameni care rad la cea mai mica prostie pentru a fi acceptati. Integrati. De ce? De ce nevoia asta sa stai cu mai multe persoane doar pentru a fi parte dintr-un grup? Sunt si exceptii, desigur. De ce sa stai cu persoane a caror companie nu-ti face placere? De ce s-ai 30 de ” prieteni” cand de fapt doar unuia ii poti spune totul ? De ce sa  te afisezi in halul asta? De ce sa-ti murdaresti sufletul si timpul cu oameni nefolositori? Probabil mai trebuie pierdut timpul si asa.

            Mi-e dor de liceu. Mi-e dor pentru ca eram acasa, de profesori, de materia de liceu, de ore, de colegi. Chiar daca nu m-am inteles cu toti. As mai da BAC-ul de 3-4 ori. Mi-e dor de rabdarea profesorilor, de glumele facute la ora de istorie, de amenintarea cu 2… Dar s-au dus. Le pastrez in suflet. Uneori ma sfasie pe interior si ma apuca melancolia.. si ma pierd. Stau minute in sir gandindu-ma la ce a fost. La cine eram.. 

            Venind vorba de trecut.. m-am intors zilele astea la el. Am inceput sa vorbesc din nou, cu persoane din trecut. Persoane pe care le credeam ” moarte ” alaturi de trecut. Multi s-ar intreba daca nu mi-am facut rau. Nu. M-am testat. Unii din trecut au ramas la fel cum i-am lasat. Doar incearca sa slefuiasca o alta imagine. O alta imagine alaturi de care nu ma simt bine. Si poate ca asa e mai bine. Oamenii se schimba. Ce simteai acum un an, acum e degeaba. 

           Mi-am facut curaj recent sa vorbesc cu altcineva din trecut. Nu ca mi-ar fi fost dor. Era o ambitie. Voiam sa-mi demonstrez ca nu imi mai este teama. Ca nu ii sunt inferioara trecutului. Ca-l pot invinge. Am avut emotii, recunosc. Dar, am descoperit cu placere aceeasi persoana amuzanta, deschisa in compania careia ma simteam minunat.. Mi-a fost teama ca va fi o conversatie trasa de par, chinuita. Dar nu a fost. Mi-am amintit si mi s-a reamintit ca niciodata conversatiile dintre noi nu au fost asa. Am realizat ca, macar de data asta, nu ma indragostisem pe vremuri de persoana gresita desi s-a terminat la un moment dat. Uneori greseam si reciteam conversatiile. Imi place sa fac asta. Am facut-o din nou. N-as regreta. Am ras si mi-am bucurat sufletul. Intrebarea care e pe buzele Denisei, mai mult ca sigur ” Te-a rascolit? ” Nu. A fost doar un pansament pentru suflet. Sa-mi arat ca nu e nimic de care sa ma tem. Sa-mi arat ca am trecut peste… 

         M-am apropiat de mama. Mi-e dor de ai mei. Ii iubesc atat de tare. Mult mai mult decat inainte de inceperea facultatii desi atunci credeam ca-i iubesc extrem de mult. Ma simt mai apropiata fata de ei. Imi dau seama ce parinti speciali am si cat sunt de norocoasa. Si cum de fiecare data cand vorbesc despre ei si nu-s langa ei, ma intristez. Poate pentru ca maturizandu-ma pe zi ce trece imi dau seama de multe. 

       Mi-am facut si un prieten foarte bun. Stefan. Dificil om. Uneori poate fi atat de enervant. Si-mi vine sa-l bat mereu. Si sa-i smulg pielea si apoi sa-l imbratisez si sa-i zic cat de imposibil poate fi. E prima persoana de care m-am atasat de cand a inceput facultatea desi prietenia noastra a inceput atat de ciudat si intamplator. Si nu, nu am fost, nu suntem si nu vom fi impreuna. Desi ma amuza teribil cand cineva crede asta. Nu a fost vorba niciodata despre asa ceva. Nu am facut niciun pas spre el si nici invers in sensul asta. Dar nu as putea sa stau fara el. Sa nu monopolizeze el discutiile? Sa nu mi se destainuiasca? Oh, mi-ar lipsi. Desi ma enerveaza. E ca un rau necesar. Azi m-a suparat a38474773737a oara… dar deja e o rutina. 

       Voiam sa mai zic cred, ceva. Dar am uitat. Nu sunt indragostita. Si nici nu cred ca vreau sa fiu ceva timp. M-a intrebat recent cineva daca nu-mi doresc sa fiu indragostita, s-am fluturi. Am zis un ” Nu” razand. Nu stiu.

       Recitind conversatia amintita am gasit pasajul asta.

            ” – Ce-mi faci?

             – Te scot din minti, femeie . „

       M-a amuzat. Si in acelasi timp, mi-a furat un zambet.

      Imi pare rau ca nu v-am mai citit, ca nu sunt la curent cu noile voastre postari. O sa recuperez. Nu promit..

     Nu cred ca voi mai scrie pana la Craciun. Sarbatori fericite oameni frumosi ! Mult spor la scris. Un An Nou cu tot ce va doriti si multa liniste in sufletele voastre de artisti.

     Va las melodia asta. Sigur o stiti. Dar o ascult de o ora intruna. 

        

  

Ultimul an …

                           De liceu. Da. Trec in clasa a12a in 11 zile.  

                         Parerile sunt impartite. Unii spun ca de fapt BAC-ul e o joaca daca ai invatat pana acum iar altii ca anul asta va fi unul foarte stresant. 

                         Da.. eu sunt o persoana care imediat ma stresez. Slabesc foarte mult de la stres. Problema e ca trebuie sa ma ingras dupa ultimele analize. Sper sa nu ma afecteze prea tare stresul.

                         Habar n-am cand au trecut aproape patru ani.  Imi amintesc si acum prima zi de liceu. Eram foarte somnoroasa. Din cate vazusem cu cateva saptamani inainte pe lista nu cunosteam pe nimeni atat de bine. Doar din vedere. Eram dezamagita ca nu va fi nimeni din generala in clasa cu mine.  Ca de obicei , problema eterna. Cu ce sa te imbraci in prima zi . Am purtat o camasa si o salopeta de blugi. Mi-era tare simpatica.. 

                     Stiu ca-n prima zi de liceu tata a mers cu mine. Acum nu se mai poarta. Clar . E o rusine sa vina parintii cu tine. Serios? Nu , nu poti purta tocuri de 15 si fuste mini cu mamica de fata.  Am vrut sa stau in treia banca dar era ocupata deja. M-am pus in ultima. Am zis ca lumea se va ingramadi sa vina in ultima banca ..dar cam pe toate randurile erau libere. Ca acum se bat pe bancile astea  e partea a doua.

                     Si ultimul an…. sper ca la anul pe vremea asta sa pot spune , yey , sunt studenta. Dar tot sunt confuza. Nu-mi vine sa cred c-am 18 ani jumatate , ca maine-poimaine o sa fiu studenta .Pe de o parte abia astept . Iubesc Iasul. Abia astept. Clar . Pot fi uneori reticenta la persoane noi .. dar Iasu’ e aparte. E special orasul ala. Are ” acel ceva ” .  

                   Vor fi ultimele ore de romana , istorie sau alergatul la sport dis de dimineata la 8 . [ Totusi sper ca anul asta sa nu mai puna sportul iar lunea prima ora ] . In ceea ce-i priveste pe colegi , chiar daca am mai avut conflicte cu unii , imi va fi greu fara o parte din ei . Pentru ca ei te cunosc si au invatat sa te accepte sau sunt nevoiti. E greu sa o iei de la inceput. 

                 Cand eram in generala visam la liceul asta. Mi se pare super. Sa ma plimb pe coridoarele alea lungi , sa fiu o liceeanca. Mi se parea ultrasupermegagigaextra fantastic . Si vad multe fete care abia asteapta sa vina scoala pentru ca-s boboace , sa cunoasca noi persoane , pentru BALUL BOBOCILORRRR… Fetelor/ baietilor .. scoala.. tot scoala e. Iar clasa a9a si a10a sunt destul de grele . Nu e totul roz . Trebuie sa prinzi totul de la inceput , sa te afirmi . Ah , dar acum liceul e vazut doar ca o rampa de lansare , esti la liceu , esti popular , uat da fac ?!

               Nu pot spune ca-mi doresc sa vina scoala dar vreau sa treaca anul asta cat mai repede .Sa treaca frumos. Voi avea de invatat mult . Va fi mult stres. Va fi ultimul an . Si apoi voi asculta.. 

                 

           …………. si ma va apuca melancolia . Ma apuca si acum , nu-i bai . Pentru ca indiferent de notele proaste ori de colega care lua note pe nedrept sunt cei mai frumosi ani . Anii in care simti fluturi in stomac , iti faci prieteni , poate chiar pe viata.. esti tanar . Traiesti . Ai emotii ..esti uman . Iti vei aminti de momentele cand el te astepta dupa ore in frig .. ori de sarutul pe care ti l-a furat intr-o pauza si v-a prins profa de franceza [ oh , rusinos momentt ! 😳 ] 

            Apoi va trebui sa iei viata in maini .. si ai vrea sa dai tot timpul inapoi…

           Sper sa fie un an frumos . Oricum voi scrie si la sfarsitul lui despre el… dupa hopul de la BAC.

           Oh .. pretuiti acesti ani ca nu se mai intorc. Si m-a apucat melancolia . Dumnezeule , ma simt atat de batrana. 19 ani maine-poimaine… 

           Zi frumoasa s-aveti.. 

Interviu ..

 Scoala vietii.

Intensiv mangleala.

A venit..

                   Cine a venit ?

                   Vara nene. Mult mai devremeee. La sfarsitul lui aprilie 30 de grade? De vis.

                   Pantaloni scurti , fuste , rochite.. zici ca esti in plina vara.

                  Totusi trecerea asta de la frig la cald .. ce a adus ? Raceli !

                   Dar parca nu trebuia sa vina acum .. nu , la sfarsitul lui mai.

                   Si de ce? Pentru ca inca este scoala. Nu te poti concentra la ore cu 30 de grade afara. Cui ii arde de scoala cand te poti plimba , merge la un gratar, pescuit orice altcevaaaaa decat sa vezi un om , care deh, isi castiga banii cinstit vorbindu-ti de atomi , poeti ori razboaie.

                 Si stii care-i faza? Ca nu-ti vine acum sa te ineci ca tiganul la mal sa-ti strici toate mediile . Pentru ca acum iar s-a schimbat legea. La admitere la facultate conteaza si mediile din liceu si examenul . Oricum depinde de facultate in ce procente.

                Oricum… ma bucur enorm ca invat dimineata. Nu stiu , nu as mai rezista sa invat dupa-amiaza. E si dezobisnuinta.  

                Si vin tezele, examenele.. si afara e o splendoare de vreme. Astept vacanta cu sufletul la gura. Mi-a ajuns ! Doamne . Greu mai trece timpuuuuuuuul . 

                O zi frumoasa ! 

Babutaa !

   Daca tot suntem in perioada 1-8 martie e si perioada babutelor de primavarrrra ! 

   Iti poti alege baba si cele mai multe fete isi aleg ziua de 8 , evident .. sau se ia dupa ziua de nastere . Spre exemplu daca esti pe 31.06.1976 , se va calcula 3+1 = 4 , deci babuta ta va fi in ziua de 4.

   Cum va fi in ziua aia , cica asa iti va fi tot anul .. 

  Ieri a fost babuta mea . A fost soare.. si un pic a batut vantul . Probabil asa sunt si eu . O persoana calda dar uneori reticenta .. rece , inchisa in mine , am nevoie uneori de singuratate. Sa fiu doar eu , egoism? Ei pe naiba .

   Ziua de ieri .. nu a fost una extrem de stralucita. M-a prins stand pe ganduri . De fapt , eu sunt asa mereu . Ma gandesc la orice lucru marunt . Il intorc si o pe o fata si pe alta .. mai ales gandesc in mod negativist . Si-mi fac si milioane de griji pentru lucruri/persoane/situatii infime . 

   M-a prins babuta de ieri lucrand de zor la istorie . Da , asta-i si motivul pentru care am absentat pe blog.. pentru ca sambata e judeteana.. dar parca cum se aproprie cum sansele mele scad . E totusi judeteana. Sansele sa ma clasez prima si sa merg la nationala sunt mult , mult prea mici . 

  De ce sa nu recunosc ? Da, la faza  locala am avut un super noroc ! Mi-a picat o varianta pe care o facusem cu o saptamana inainte .. dar acum ? Mult , mult prea greu . Si totusi imi doresc enorm.. dar asa-s eu negativista. Si am si o stare nasoala rau .  Asa a fost si cu locala. Stresam lumea ca am mult de invatat si vai de mine nu o sa ma calific si totusi eram fericita caci imi mergea bine pe celalalte planuri .. apoi deodata cu o zi inainte de locala a venit si lovitura ..S-ar putea zice ca m-a impulsionat , dar nu , nu prea a fost asa. M-am dus acolo cu un sictir .. nici eu nu ma recunosteam. Procopiu e naspa si-mi venea sa le zic ceva de dulce la orice secunda . Stateam cu capul pe banca si scriam asa plictisita eram . Plictisita, enervata, dezamagita.. 

   Acum ?! Se repeta povestea. Uau , cine naiba-i regizorul vietii mele ? Ma cam enerveaza sincer. Ma foieste cum vrea el. Eu vreau un singur rol , cu final fericit. Parca asa vorbisem in noiembrie , nu ? Acum ma da peste cap .. Nu se poate face film doar cu-n singur personaj , nu ? Ce naiba , nu-s asa narcisista ! 

   Ce sa mai , ieri a fost o zi groaznica. M-am simtit dezamagita si abandonata de persoane la care nu m-as fi asteptat. Bine nu persoane , ca nu-s multe , doar una .  E extraordinar cand ai nevoie de sprijin , o vorba buna , un zambet si nu-l primesti , nu ? E si mai dragut cand iti pasa prea mult si te implici peste masura. Da, asa-s fetele , asa sunt eu . Ne implicam unde nu ar trebui . Sa ne doara la basca . Cam asa ar trebui . Sau cel putin sa nu ne implicam niciodata mai mult decat celalalt. Sa fim pe linia de plutire . Da , usoara-i teoria..

   Dar eu nu pot purta pica . Probabil e un ” defect ” . Iert usor .. doar pentru ca nu pot vedea persoanele din juru-mi triste. Cum zice tata , uit mereu de mine , pentru altii . Uit sa-mi iau calciul , sa ma tratez de raceala , sa-mi fac timp pentru mine ca sa le fie altora bine . Sunt o naiva la faza asta .. si e dureros cand nu e reciproc. Si-ti spui ca nu-ti mai pasa , ca o lasi balta , ca incerci sa eviti orice contact dar nu poti .. De ce ? Pentru ca ai un suflet , esti umana. Ai sentimente .

   Imi bubuie capul . M-am saturat de istorieeeeeee . Cel putin nu merg la scoala saptamana asta ca nu stiu cum as fi facut fata . De fapt , vreau o vacanta. Macar de vreo 4-5 luni . Sa nu aud de nimeni si nimic . Sa fiu doar eu si muzicaa ! DA, SUNT O EGOISTA !

   Nici macar nu dorm ca omul . Ma culc pe la 12 si ma trezesc la 8 de parca nu m-ar lasa cineva sa dorm. Da, stres stres stres. Mi-e dor sa-mi zica ” Calmeaza-te ! ” .  Am o placere cinica sa ascult scuze cand de fapt stiu adevarul . Unele persoane sunt atat de.. atat de … Dezamagitoare ! 

   Stau intre 4 pereti cu niste foi in fata sperand ca ele imi vor aduce fericirea . Pe naiba . Cuvintele trec pe langa mine .. iar gandurile mi-s prea departe.. 

   Am deviat total de la subiect.. Vreau sa va urez totusi fetelor , un 8 martie fericit , alaturi de cei dragi . Si .. nu uitati ca nu se face primavara cu o floare . Acum .. prefer un zambet si o imbratisare decat o floare . 

  Acum .. prefer linistea . Zbuciumul interior ma distruge . Mesaj.. orice legatura cu acea persoana , gandurile ce se indreapta spre ea ma fac sa lacrimez . Nu ma recunosc . Sunt atat de inchisa in mine incat rabufnesc la orice .  Cum e sa-ti vina pur si simplu sa plangi ? Sa te descarci . Sa nu stii de fapt de la ce plangi . Sa citesti cateva randuri si parca tot raul din tine sa iasa la suprafata . 

  Nu mai stiu cine sunt . Ma schimb total de la zi la zi . Dar nu-n bine . Sunt atat de introvertita , sensibila si nervoasa. Si mi-e o ciuda ca nu-mi ies anumite lucruri cum as vrea.  Vreau la concert la Alternosfera , vreau vara , vreau la Rammstein , vreau la nationala ..vreau liniste . Nu e bine niciodata sa vrei prea multe ca s-ar putea sa nu te alegi cu nimic. Dar totusi mi-e ciuda , da , recunosc, pentru ca altora le merge mult prea bine si altii ? 

  Ma arde totusi o vina ca-mi pare viata straina . Nu , poate locul meu nu e aici . Poate istoria nu e materia la care sa-mi toc creierii atat.. desi tata mi-a propus sa ma fac profesoara de istorie si pentru o zi , am cugetat asupra problemei . Poate ar trebui sa-mi purific sufletul . Sa ma desprind de toti si de toate . Nici tragere sa stau pe net nu mai am . Doar sa stau intinsa in pat si sa visez cu ochii deschisi .. dar nu am curajul necesar sa pun totul in aplicare. Nu , nu am . Sunt doar..  un copil neputincios mult prea lipsit de increderea in sine . 

  Da , sunt un copil ! Si ce daca fac 18 ani ? Parca e si mai greu sa ma obisnuiesc cu asta. Ma simt ca la 15-16 ani cu perioadele alea nasoale ale adolescentei . Ar trebui sa fiu sigura pe mine . Eu nici nu stiu la ce sa dau BAC-ul .. ori ce facultate sa urmez. De ce sunt asa nehotarata? Unde mi-s gandurile ? Probabil din cauza faptului ca anumite persoane-mi lipsesc nu-mi face bine . Dar mama m-a invatat sa nu cedez niciodata. Doar lasii cedeaza si totusi ma simt atat de slabita. Imi doresc doar sa-mi descarc sufletul . Incerc de prea mult timp si nu reusesc. 

  Postarea asta e mult prea emo , negativista, vorba Denisei .. doar ca indiferent de ce as vrea sa scriu gandurile mi-s tot la probleme . E aiurea sa vezi persoane in jurul tau triste, debusolate si sa nu le poti ajuta . Primavara ? Nu , nu ai dus soare in sufletul meu ci doar incerci sa-mi scoti intunericul mult prea bine inlantuit in sufletu-mi ravasit.


Stau langa pat privirea-n fum
De-o vreme nu mai dorm sa nu ma scol nebun
Ce leac sa iau un strigat stins
Pan-la dementa jur mi-a mai ramas un vis

Sa ma sufoc in ape-adanci
Sa obosesc de somn si-n pieptul meu s-adun
Tot de la ce sa ma trezesc
Complet nebun

Arunca-mi din minte
Lanturi din mii de cuvinte
Ma arde o vina
Ca-mi pare viata straina
Frante ganduri imi taie capul fierbinte
Arunca-mi din mïnte

 

Copii

Mi-e frica de viitor .

De vreo saptamana ma obsedeaza acest gand : copii .

Cand eram mai mica .. imi doream copii. Serios . Baieti , oricum ! Imi doream macar 2 baieti. Si daca se putea si gemeni. Bruneti , ochi verzi, albastrui sau albastrui-verzui. Hehehehe !

Dar acum .. m-am razgandit. Intr-un fel e normal . Am doar 17 ani si un pic . Nu ar fi cazul sa ma gandesc la copii. Dar.. totusi ma gandesc.

Imi plac copii serios. Am doi nepoti , de 8 ani respectiv un an jumatate. Am crescut cu ei. Mai ales cu Mario. Stiu cu ce se mananca.. doar ca , mi-e teama atata tot. Nu ma cred in stare sa fac un asemenea sacrificiu . Sa-l port 9 luni de zile in pantece. Nu ma vad mama .

Si totusi mi-as dori un baiat.. brunet, cu ochii mari .. negrii sau albastrii . De fapt , nu conteaza culoarea ochilor. Baiat sa fie !

Nu am nimic cu fetele.. sunt frumoase si ele doar ca.. trec prin multe chinuri si stiu cum e . Menstruatie , nastere.. . Mi-ar fi mila de copilul meu .

Oricum , ajungi si te maturizezi si nu mai conteaza sexul bebelusului.. important e sa fie sanatos .

I-am facut capul mare lui M. ca nu vreau copii si rade mereu , spunandu-mi ca-mi voi schimba parerea..

Eram azi in parc.. si am vazut un ingeras de fetita. Micuta, blonduta , ochii mari si inocenti . A adus-o bunicuta ei  si-a pus-o in leagan .. avea privirea pierduta si incerca sa acapareze tot parcul in ochii ei mari ..

Ma uitam si la ea si m-am intristat deodata.. M-am pus cu capul pe umarul lui M. si am oftat.

„- Uita-te ce micuta e..

– Asa ca tine ..

-Eii .. e inocenta , pura .. frumoasa. Micuta. Fericita..

-Parca nu-ti placeau copii .

-Ba-mi plac maaaaaaaa.. dar nu sa-i am eu . Adica , copii altora ii ador.

-Ce chestie.. „

Ai mei spun ca o sa ma schimb . Ca o sa ma maturizez mai mult si o sa-mi doresc un copil . Imi pare rau nespus de rau pentru cei ce nu pot avea copii .. si ca unii au sansa , poate chiar eu , sa faca si nu vor . Mi-e teama doar.

Am 17 ani , mai am un an de liceu , apoi facultatea . Multe responsabilitati , o sa ma marit si gata viataaaa !

Adica serios .. trec anii astia atat de repede.. parca ieri eram boboaca si-mi era frica sa nu ma asculte la fizica si acum vad copii pe strada si ma intristez. Oricum la chestia asta contribuie si dorul de Mario si Maria , evident.

Si mai e o solutie , adoptiile . Daca nu vreau sa fac. Dar nu stiu ce sa zic despre astea. Nu as face-o sincer. Adica.. nu vreau un copil facut de mine , sange din sangele meu dar parca nici unul adoptat. Imi pare rau pentru viata lor cruda .. dar nu  >.< !

Ma mai gandesc. Am timp pana pe la 30 de ani . 

Va tin la curent !

Buna rau piesa ! 😀