Tag Archive: fericire


Fericire?

Ochi mari, pătrunzători. Ochi misterioși. Ochi jucăuși.. Ochi care te invită la cercetare, ochi ce te resping printr-o privire fără vreo urmă de zâmbete.

Niciodată nu am putut scrie despre cât de fericită sunt. Pentru că eu nu cred în fericire. Acum nu sunt fericită, e doar o stare de bine, de moment. De ce de moment? Pentru că e temporară. Noi suntem temporari. Suntem doar niște suflete rătăcite în căutarea ceva-ului stabil, care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi doar un firav fir de ață. Ce dezamăgitor, nu?

Nu mi-a plăcut niciodată să văd fericire în jurul meu. Ce frustrant sună, așa-i? Dar știați că sunt mai multe feluri de fericire? Știați că fericirea e desfăcută în fire, firișoare până se ajunge la pseudo-fericire? Că noi, oamenii, suntem biete creaturi ce tânjesc după atenție și exagerează deseori trăirile doar pentru a le avea? Ei bine, acest fel de fericire o urăsc. Detest să văd această manifestare în juru-mi, să nu ai de ales, doar ignorarea acestor fapte, gândindu-te de ce ei? De ce în jurul tău? De ce nu le poți arăta ce înseamnă, de fapt, să iubești, să simți fluturi în stomac?

Am aproape 23 de ani. Yey. Aproape termin o facultate. Cu siguranță nu știu ce să fac cu viitorul meu. Bine, doar teoretic. Practica ne-a omorât întotdeauna. Niciodată nu am știut, nu am reușit să creionez ceea ce gândesc, ceea ce simt atunci când simțurile mi-au luat-o razna fiind împreunate de un sentiment copleșitor. Dar poate e mai bine așa. Poate e mai bine ca unele lucruri să rămână nespuse. Rătăcesc pe foi ore întregi fără a putea creiona ceva. Probabil, cuvintele nu se lasă plecate din suflet.

Mereu am vrut să descriu ceea ce simt, pentru că, de cele mai multe ori nu reușesc să pun în valoare acel om, să-i mulțumesc pentru ce-mi oferă, că-mi dă lumea peste cap. Că are acei ochi verzi, mari și misterioși. Că nu poți să-i privești fără să nu te pierzi, că ai vrea să vezi în adâncul lor și să descoperi dacă ai un loc acolo, unde altele au distrus fără milă. Te întrebi cât timp îți va lua, vei putea reface ce pare ireparabil? De ce ești mereu sceptică? Poate că ochii verzi nu trebuie să-i crezi?

Te-ai obișnuit cu diferite parfumuri ce-ți ajung în adâncul sufletului și te amețesc. Ori sunt de fapt vorbele, ochii și zâmbetele copleșitoare?

Acum nu era nici urmă de parfum din comerț. Era un parfum aparte. Mirosul pielii lui te înconjura, astfel că 24 de ore nu te-ai putut despărți de acel miros. Il simțeai atât de aproape deși distanța dintre voi se mărea de la oră la oră.

De ce oamenii aleg mereu pseudo-fericirea? De ce nu mai sunt apreciate gesturile mărunte, dar pline de însemnătate? De ce o simplă strângere de mână nu mai provoacă fluturii, emoțiile acelea pierdute? De ce s-au pierdut în lucruri materiale? De ce mereu ne raportăm la fericirea altora pentru a o putea întrece? De ce ne comparăm mereu? De ce nu creăm povești unice?

De ce sunt așa sceptică? De ce mereu mi-a și mi-e teamă? De ce mă pierd în lucruri pe care am impresia că le cunosc, le stăpânesc, ca mai târziu să-mi dau seama de lanțurile ce mă înconjurau? De ce îmi pun întrebări retorice? De ce mereu când sunt într-un moment de acest gen, îmi pierd mințile? Ajută-mă să-mi revin și păstrează-mă, Mereu.

Don’t let me go

Take me to the edge

 

Anunțuri

Cum ar fi să?

Mă usuc de la căldura asta și voiam de foarte mult timp să vorbesc cu tine. Da, chiar tu cel care citești ori chiar cel care scrie. Sunt doar o voce. O voce care-ți zgârie creierul într-un mod neplăcut. Care te face să pierzi nopțile și să ajungi să vezi răsăritul, crezând că ești pe plajă, când de fapt, ești doar în același pat, învechit, acoperită de pilote, deși afară sunt 40 de grade, cu lacrimi fierbinți pe obraji.

Cum ar fi să îți poți controla gândurile noaptea? Cum ar fi să încerci să zâmbești? Nu, nimeni nu a zis un zâmbet perfid, ci unul pe bune. Să te bucuri de răsărit, chiar dacă-l vezi de la aceeași fereastră prăfuită în diminețile de vară.

Cum ar fi să îi spui toate ăstea? Să scrii un roman, să apeși TRIMITE și să aștepți. Ar fi prea dureros, nu? Ar schimba totul. De ce să-ți asumi un asemenea risc? De ce să strici tot ce ați construit? Dar stai, îmi vei spune că, de fapt, nu ați construit nimic. Tot ce este construit este doar în capul tău. Cum ar fi să rupi barierele acelei lumi și să te eliberezi? Dar nu ai face asta pentru că ție-ți place acolo. E singurul loc în care îl poți avea aproape și îi poți manipula orice mișcări.

Cum ar fi să vedem toate lucrurile cum sunt de fapt? Ar fi crud și probabil depresia nu ar mai părea o boală atât de periculoasă și neprevăzută ci la ordinea zilei.

Cum ar fi să nu-i admiri pozele atât de des?Cum ar fi să încetezi să regizezi filmele din capul tău?  Să te uiți la clipurile în care cântă? Să nu cari în pieptul ăla mic și firav atâta oftat? Să încerci să te descătușezi de el. Să-i dai drumul să se ducă în alt piept plin de deznădejde?

Cum ar fi să îl ai lângă tine? Ar fi inexplicabil, nu? Să te vadă măcar cinci minute prin acei ochi mari și plini de mistere, așa cum îl vezi tu. Să se gândească măcar o dată la tine așa cum o faci tu. Ai crede că ești într-o lume paralelă și că totul e o capcană. Că totul ar avea un alt rezultat decât cel dorit de tine.

Cum ar fi să fie, totuși?

Cum ar fi? El ar fi asemeni unui fiu de împărat roman iar tu, un umil plebeu și l-ai privi așa cum privești hainele pe manechine în magazine. Nu le poți avea pe toate. Ar trebui să faci prea multe sacrificii, pe care le consideri inutile. Dar el? El le-ar merita?

Tu ești un biet plebeu.. și știi cum era atunci? Trăiai pentru pâine și circ. Asta face el fără ca tu să-ți dai seama. Îți aruncă firmituri de pseudo-plăcere și fericire. Ori realizezi ce se întâmplă și te complaci de dragul de a nu-l pierde? Nu vei putea niciodată să-i câștigi inima. Nu te transforma într-un gladiator, nu te lupta cu leii..

Cum ar fi să iei vălul de ceață de pe ochi?

Cum ar fi să realizezi că sunteți din două lumi diferite? Să conștientizezi că poate toate acele lucruri au fost spuse când el a fost luat de val?

Cum ar fi să înveți să înoți? Să poți avea grijă la valuri? Cum ar fi să te agăți de ceva stabil și să eviți să fii luată de val? Cum ar fi să realizezi că acest val te-a îndepărtat atât de tare de realitate? Cum ar fi să îl înfrunți?

Cum ar fi ca măcar de data asta să te înveți minte și să nu se mai repete din nou, aceeași poveste, la nesfârșit? Cum ar fi să nu te mai afli în ipostaza asta?

Cum ar fi să încerci măcar o dată să îți protejezi inima și să nu o mai supui atâtor și atâtor încercări? Cum ar fi să fii o persoană mai rațională?

Dar de ce ai fi? De ce când e atât de plăcut să trăiești într-o lume în care nimeni nu te judecă și în care oricine și orice îți dorești poate fi al tău.

De ce să-ți alungi clipele de pseudo-fericire?

Nu asta suntem de fapt? Suflete rătăcite, rănite și spulberate de dor? Nu căutăm o viață întreagă pansamente și dacă nu le găsim ni le construim fără să realizăm că, de fapt, adâncim rănile?

Cum ar fi să lași timpul să treacă și să vindece așa cum a făcut-o de atâtea ori?

Cum ar fi ca toate vocile din capul tău să fie tăcute și să nu te mai debusoleze? Cum ar fi să închizi ochii și să fie liniște? Și să nu-ți apară în minte acel zâmbet zeflemitor? Acea gropiță înconjurată de barba roșcovană?

Cum ar fi să ..

You don’t have to love me love me
But you gon’ have to fuck with me

 

 

 

 

Frühling in Paris

             De ce am ales titlul asta? De ce scriu aici, de fapt?

                Pentru ca e cam singura melodie pe care o ascult in ultima perioada si.. scriu. Sau macar incerc sa o fac. Am revenit… Dar unde am fost?! Nu am mai fost aici sau poate… doar eram in alta parte cu gandurile.

               Probabil v-a trecut prin cap ca am abandonat. Nici vorba. Doar ca voiam sa scriu dar.. ma pierdeam cand deschideam pagina. Coala asta alba, infinita, nu ma ajuta cu nimic. Imi alunga orice gand, orice idee. Dramatizez? Nici eu nu stiu.

             A fost o perioada destul de tulbure. Stiti, sarbatori, mancare multa, aglomeratie. Probabil a fost urat din partea mea ca nu v-am urat nimic. Dar nici macar n-am avut net in prima zi de Craciun. Ca la Vaslui, bineinteles. Iar apoi n-am avut timp. Oricum, cu sau fara urarea mea, lucrurile nu se schimba. Da, stiu politetea. Ce incerc sa fac? Sa ma scuz? Ori sa umplu pagina?

            Stiti ca e perioada aia in care va ganditi ce-ati facut in anul precedent si sa nu mai repetati greselile in anul care vine? Daa, stiu cum e. Te schimbi mult intr-un an. Oamenii se schimba de fapt, de pe o zi , pe alta. De ce m-as mira ca m-am schimbat intr-un an?

            Uneori, eram atat de lucida si ma intristau toate aceste ganduri. Mi-era dor de anumite persoane apoi ma gandeam la numeroasele sacrificii facute de ai mei si-mi stricam ziua. De ce o sa va intrebati? Pentru ca esti negativista, n-ai ce face. Nu. Poate pentru ca mi-as fi dorit sa fiu si eu, macar o zi ca ceilalti. Stiti fara sa ma afecteze probleme din jur. Fara suflet? Prea mult spus. Sa am uneori doar 18 ani. Stiti, petreceri, escapade, bautura, baieti.

           Dar apoi…. consideram totul gresit. Poate asta e una dintre ” problemele” mele. Sunt prea sensibila. Pun repede suflet, ma consum din nimic. Apoi zambesc si incerc sa impac tot eu persoana cealalta. Nu-mi place sa am persoane triste pe langa mine. 

          Mereu am fost invatata sa nu renunt, sa fiu tare, mai ales la scoala. Nu e ca si cum m-as plange doar ca.. dupa aproape 12 ani in scoala, realizez, ca nu te invata mai nimic. Nu am realizat asta acum. Doar ca vreau sa scriu despre asta. Te oboseste, pur si simplu. Dupa ce ca ai un ghiozdan foarte greu, iesi de acolo si fara o vlaga. Multe informatii, care nu-ti vor folosi, pentru ca esti la un profil ori altul sau pentru ca nu se mai cer. Dar tu trebuie sa ai capul plin de ele.. A 12a ar trebui sa fie lejera. S-ai doar orele la care dai BAC. Te-ar extenua,  sa inveti intr-una la istorie sau/si romana dar..  cand vezi ca ai nu stiu ce referate pe la desen ori biologie, optional. Desen, nene. Ore puse degeaba. Nu mi-e frica de BAC asa tare cat mi-e de admitere. Oh, ce ma mai plang.. 

          Revenind la retrospectiva . Stiti, orice om se indragosteste. Sau macar incearca. Privind in urma, am fost de multe ori, o copila. Nu am regrete. Doar ca ma avantam. Prea repede. Am analizat si mi s-a parut o prostie sa spun” Te iubesc” . Poate nici n-am simtit. Ori am spus-o pentru ca asa se face acum. A ajuns ca un fel de ” buna ” . 

           Imi spuneam anul trecut, la inceputul anului scolar, ca nu ma voi indragosti. Scoala si atat. Dar iata-ma, indragostita. Inca de anul trecut. Toti spun” acum e diferit ” .  Daca as spune, m-ati crede? M-as crede? 

           Nu am mai scris de el, de ceva timp. De ce? De ce nu am facut-o daca am factori favorizanti? Nici eu nu stiu. Uneori, simteam ca pot scrie despre el fara sa obosesc. Mii de senzatii ma trec cand il vad. E diferit. Si asta-l face interesant. Caracterul, personalitatea lui ma provoaca mereu. Cand am crezut ca am mai cunoscut o parte din el,  de fapt, imediat dispare sub acea carapace indestructibila pentru care n-am gasit inca solutie. Dar mi-as dori. Sau poate nu. Poate prefer sa ma pierd de fiecare data cand imi vorbeste ori cand ma imbratiseaza fara motiv. Ma ajuta sa am incredere in mine. In ceea ce am. Sa nu ma subestimez. 

          Poate nici nu trebuie sa cunoastem in totalitate o persoana. Va ramane, mereu ceva, necunoscut. Ce va deosebi persoana de altele, care-si dezgolesc sufletul in bataia oricarui vant. Dar acel vant, poate fi atat de puternic ca va lua totul. Inima, suflet, amintiri, identitate. 

          Imi place sufletul lui  rece pentru ca ma determina sa-l incalzesc. Si sa-l protejez. Chiar daca o fac in van. Nu simt nevoia sa-i spun ca-l iubesc … nu exista. Poate pentru ca e altceva. Ce inca nu pot descrie. Ma fascineaza si mai mult. Desi uneori in preajma lui nu sunt decat o copila nu am dat frau unor sentimente de fatada si totusi lumea o vad altfel, cand sunt cu el. Sunt zambitoare si uit. Ma simt bine. Nu iubesc dar totusi mai fur o bucata de fericire.

          Poate fericirea unui om nu consta in iubire… ci in aprecierea a ceea ce ai. Atunci cand te simti bine cu tine insuti.

Inuman…

                 ” Te priveam . Respiram usor nu care cumva sa-ti stric somnul. Genele tale, intoarse si galbene aidoma soarelui plapand de primavara ascund doi ochi, imensi . Doua perle, unice, albastre. 

                Mereu ma intreb ce taine ascund.. incerc sa-i citesc, sa vad dincolo de ei. As vrea sa ma vad prin ei. Oare tu, cum ma vezi ? Pui oare calitatile in fata ori defectele ? 

               Ti-as atinge usor, cu varfurile degetelor pielea-ti incredibil de alba, ca spuma laptelui. Dar mi-e teama. N-as vrea sa ma vezi, in starea in care sunt..  atat de vulnerabila .  Totusi, indraznesc. Raman uimita de cat de fina ti-e pielea, de cat de perfect poti fi . Inima imi bate atat de tare, ca niciodata. Mi-e teama ca bataile inimii mele, frenetice, sa nu te trezeasca. Imi place sa te admir. Oare…ce visezi? Ce-ar fi daca as patrunde in mintea si visele tale? Ce mistere as intalni in calea mea ? 

           Nu e tocmai un sentiment placut cel care ma incearca. Prefer tacerea, prefer sa te admir in starea asta. Nu te pot privi in ochi. M-as pierde de la primele cuvinte.. 

           Ma cuiburesc usor la pieptu-ti dezgolit. Incerc sa-ti aud bataile inimii.Zambesc usor .. bataile inimii tale nu sunt nazdravane ca in alte dati .. e linistita, frumoasa. Oare daca ar simti-o pe a mea, atat de agitata, ar batea dandu-ti semne c-ar vrea sa iasa ? Sa vina la mine ? Te-ar putea face inima sa iei decizii ? 

         Imi musc buza inferioara iar cateva lacrimi mi se preling pe obraz… Tu nu-mi stii gandurile. Sau nu le vei descoperi niciodata. Vor ramane ascunse, timide .. nefiind explorate. Mii de dorinte se enumera in fata ochilor mei dar… ma complac in situatia data. Intotdeauna voi fi cea care ofera mult mai mult, poate totul . Imi place sa te vad zambind. Fericirea ta nu ma deprima ca a altora pentru ca stiu ca am contribuit la ea .. 

          Pielea ta, rece ma face sa tremur .. Incerc sa te strang cat mai tare in brate. Nu ma mai intereseaza daca te vei trezi.. as vrea sa-ti transmit caldura. Sentimente. Sa te fac uman. Sa-ti poti deschide ochii, sa nu ma mai priveasca himeric.. ci asa cum o fac ai mei.

         As vrea ca macar pentru o zi sa schimbam rolurile..  sa ai tu sentimente diverse implementate-n suflet ; teama, deznadejde, entuziasm, bucurie. Dar…  poate nu ai suflet. Esti precum am presupus, inuman . As rupe din sufletu-mi gingas, de copil … doar ca sa te vad bine. 

        Mi-as dori ca, maine, trezindu-ma totul sa revina la normal… dar .. eu nu fac parte din lumea ta. Poate-s doar o fiinta obisnuita care niciodata nu va putea sa te cunoasca intru totul. Facem parte din lumi diferite si totusi… eu aspir.

      Am sperante… ca intr-o zi vei veni si-mi spune tot ceea ce eu nu pot. „

„But I’m a creep

I’m a weirdo

What the hell am I doing here?

I don’t belong here”

         

De ce-uri…

          Am sufletul cuprins de tristete . Impanzit de fumul intunecat al luminii.. Lumina 
la care nu mai pot ajunge.. sunt neputincioasa.Imi doresc parca mult prea multe .. si nu pot duce la capat decat o parte,infima.
       De ce e omul atat de neputincios ? De ce are sufletul atat de firav? De ce-mi
simt inima inecata in smoala melancoliei ? De ce ma simt tradata de persoanele de la
care nu m-as fi asteptat niciodata?
       De ce e necesar sa uit anumite parti din viata mea ? Sa trebuiasca sa o iau de la
capat ? De ce nu am puterea sa transform totul in bine ? De ce nu pot sa zbor mii de kilometri ca sa fie bine ?
        De ce iubesc doi ochi verzi a caror bunatate, frumusete n-o pot atinge? De ce-mi ocupa inima ? De ce nu ma pot vedea in ei ? De ce atatea intrebari ? Ce-s cu atatea „De ce-uri” in mintea mea ? De ce-mi surad viclean alti doi albastri ? De ce sunt atat de indecisa?
      As vrea sa pot spune „Stop”. Sa inchid ochii , sa respir adanc iar cand ii deschid sa fie bine . As vrea ca tristetea sa-mi paraseasca ranile. Simt ca nu pot sa ma vindec. Incurabilitate. De ce eu ? De ce aceste teste ?
      De ce ma emotionez scriind aceste randuri ? Ce-i in sufletul meu ? De ce nu mi-l pot impaca ? Ce e cu mine ? Ce-mi lipseste ? Sau cine ? De ce seara se arunca asupra-mi cu-n val de intrebari la care nu pot raspunde ? De ce-mi cuprinde intunericul sufletul? 
      De ce persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc zilnic nu mai au puterea sa ma faca sa zambesc ? De ce nu pot sa plang, sa vars tot ce m-apasa? Dar ce m-apasa? De ce scriu aceste randuri de parca ar fi sfarsitul ?
      Sfarsitul sufletului meu … il simt tarandu-se spre lumina fericirii. Nu stie. E naiv. Nu va ajunge niciodata. Ceva din mine nu-l va lasa. Va fi mereu ceva din mine care-l va impiedica. Monstrii interiorului meu , ma tin in lanturi.. dar ei nu stiu , m-am obisnuit cu ei. Sunt singurii care-mi stiu gandurile , starile .. sunt singurii care mi-au ramas , doar ei ma inteleg. Doar lor le pot spune ce e cu mine ..
      De ce e necesar sa dau muzica la maxim pentru a-mi acoperi gandurile ? De ce-s atat de zgomotoase? De ce sunt asa multe ? De ce-mi tremura buza inferioara ? De ce nu vor lacrimile sa se iveasca ?De ce nu-ti pot spune acelasi lucruri ca inainte ? De ce abia acum plang ” plecarea” ta ? De ce tin atat de mult la tine ? De ce incerc sa par rece, seaca cand tot ceea ce-mi doresc sa alerg spre tine sa te imbratisez si sa plang ? Omul cand nu poate ajunge la acel ” ceva ” mult dorit isi da seama cat de naiv a fost si cum soarta-i pune piedici.
      Plang.As vrea sa fie ultima oara. Dar nu, e abia prima oara cand plang dupa tine.Dupa ceea ce eram . Mi-e dor . Atat de dor. Sa fiu in centrul atentiei. Sa fiu esenta gandurilor  tale. Sa fiu cea cu care vorbesti cel mai mult. Sa nu fie nevoia sa-ti simt tristetea din voce la telefon cand ne luam la revedere.. 
      Nu vreau sa ma mai inchid in mine . Vreau sa zambesc. Mi-e atat de dor de un zambet. Nici nu stiu cum mai arata. Nu, nu un zambet fals, pe care-l poti face oricand. Unul  care-ti sa-ti lumineze inima , dupa care sa poti spune ” Sunt fericita…”
Nici nu stiu ce e cu mine. De fapt, asta incerc s-aflu. Dar nu pot . Nu vreau. Parca aflarea adevarul m-ar distruge intru totul. Nu, nu esti sursa ranilor mele interioare. Ceea ce ne desparte .Ma distruge . Usor , usor … Mi-e ciuda. Sunt ofticata.Ar fi fost aproape perfect.. desi nu cred in perfectiune. Poate am fi aflat-o impreuna.De ce spun toate astea acum ? Ce pot schimba ? Nimic … Doar pot astepta sa treaca ani,decenii sa fie bine ? Nu am timpul necesar.. caci sufletul mi se stinge usor iar.. eu voi redeveni o alta. O tipa rece, ursuza.. cum incep de fapt sa fiu . Fara sentimente.
      Uneori, imi doresc sa nu fi avut sentimente . Sa nu ravnesc dupa tine . Nu pot spuneca te iubesc .. ar fi deplasat si prea mult dar esti singurul cu care as vrea sa fiu acum. Singurul care m-ar putea alina , chiar si pentru cinci minute. De ce nu te-am putut avea macar pentru cinci minute ? Ti-as privi ochii ca de smarald , fiind fascinata de frumusetea si stralucirea lor . As vrea sa fiu eu stralucirea lor . Sa-ti incant privirea atunci cand ma apropii de tine . Te-as imbratisa asa cum n-am imbratisat pe nimeni.. iar tu ai intelege tot ce as fi vrut sa-ti spun vreodata si n-am putut.. pentru ca o imbratisare spune mai multe decat o mie de cuvinte…
       Mi-e dor de acele senzatii pe care le aveam cand vorbeam cu tine. Sa-mi tresalte inima de fericire, sa fiu emotionata , sa ma pierd.. la vederea ta . S-astept o zi intreaga sa-ti vorbesc.. chiar si pentru cinci minute. Cum as putea sa uit asta?Nu-mi pot impune asta. Poate ultima farama de umanitate din mine se lupta. Sa ramanacu amintirile. Ce e omul fara amintiri ? Un trup gol …Nici nu stiu ce-as putea sa mai zic. Simt ca mi-am pus sufletul pe tava. N-ar trebui sa ma simt prost.. ci sa ma eliberez. Dar nu e asa. Asta nu va rezolva nimic. Doar va atrage mii de intrebari la care nu voi dori sa raspund… Desi am zis ca nu vreau sa ma mai inchid in mine se pare ca nu am de ales. Pana cand ? Nu stiu .. pana voi simti fericirea? N-am gustat-o niciodata din plin.Nu stiu cum arata. Daca-i un lucru ori o persoana.. nu voi sti sa o pastrez langa mine cand va veni.Dar nu va veni .. caci fericirea se duce tot la persoanele optimiste, carora totul le merge bine . Pentru un surplus … Imi pierd cuvintele.. degetele mi-s amortite . Nu mai doresc sa scrie.Abia scriu.Nici ele nu pot face fata acestei.. drame? Parca-i prea mult spus. Scriu,sterg,scriu..
       Ochii mi-s impaienjeniti de lacrimi si oboseala.. poate maine ma voi trezi cu
ganduri mai pasnice, dar voi fi doar chestii de moment. Nu mai vreau sa traiesc
doar momente. Stabilitate.. Nu vreau sa te pierd de tot pentru a te uita..
      Final.. sec . Pastrati-va sufletul intact !

 

„Nu-i lăsa să plece..”

                       Neputinta imi curge prin vene si ma doboara. Nu pot face nimic. Nu stiu nici macar ce sa simt. Ura ? Ar fi prea mult. Indiferenta? Prea putin.

                     Toamna si-a intrat in rol.. de ceva vreme dar pana azi nici n-am simtit-o.. aveam sufletul atat de cald si eram sigura ca o puteam invinge..

                    Acum.. totul pare altfel. Rece. Fara sens , noima . Ma simt straina de toti si toate. Am trait atata timp intr-un glob de cristal ? A fost un vis intr-atat de frumos ?

                  Demoni dau tarcoale sufletului meu .. L-au urmarit atata timp iar acum.. isi vor doar premiul. Fericirea nu vine niciodata singura , fara sacrificii . De ce l-as pastra intact ? Pentru ce ? Nimic nu mai e sigur.. 

                 Din tot ce mai doare.. doar tu ai mai ramas. Tu si EI. Ce sa fac acum cu EI ? Ce le mai pot oferi ? Incertitudine ? Nesiguranta ? Asta nu-i pastreaza aici.. Nu-mi incalzesc sufletul. Nu pot alunga demonii. 

                 Intemnitati nu-i pot tine , le-am promis ca-i voi incalzi cu atentie , grija.. iubire. Acum , ma vor parasi ? De ce totul e atat de trecator ? De ce am atatea intrebari fara raspuns ?  

                 Mi-ai spus ca nu-mi vor face rau .. dar as vrea sa ma determini sa-i pastrez.  As vrea sa ma ajuti .. sa putem da timpul inapoi . Sa fie iar bine . Sa fie cald , soare si multe zambete. Acel zambet ce ma binedispunea. Acea imbratisare care ma lasa fara vlaga ..

                Dragii mei.. cu voi ce ma fac ? 

1186060_417696595006890_1557743966_n

Bucle..

            Vom fi doar noi , noi doi . Intinsi pe un pat mare . 

           Dar firea-mi posesiva te-ar cotropi .  Si as sta cu capul pe pieptul tau si-am privi la fereastra cuprinsa de stropi mari si mici, facand un sunet atat de iubit de noi la atingere.. 

           Firea-mi zburdalnica s-ar plictisi desi linistea ne-ar hrani sufletele.. 

           Privirea mi-ar fi fixata pe chipul tau . Ochii mari negri in care ascunzi atatea temeri , secrete.. Ochii , pe care-i ador cand ii pot citi , cand sunt vulnerabili ori imi redau incredere.

           Parul tau ondulat ti-ar cadea usor pe umerii de culoarea laptelui . M-ai vedea uitandu-ma fix la tine si ai zambi. Gropitele mi-ar provoca fluturasi iar toate emotiile ar fi transmise in obraji . Buzele tale.. elixir al fericirii mele . M-as apropia timorata , simtindu-ti inima batand cu putere langa a mea . 

          Ti-as saruta buzele si doze de fericire m-ar cuprinde. De ce rosesc? De ce ochii tai mari ma coplesesc ? Imi cuprinzi chipul intre palmele tale , moi .. cu degetele lungi de pianist si ma privesti fix. Acum .. privirile noastre spun mult mai multe decat ar putea sa o faca cuvintele.  As inghiti in sec de emotii si mi-ai saruta fruntea asezandu-mi capul pe pieptul tau. 

          Inima ta… atat de zburdalnica. Aud fiecare bataie atat de accelerata , atat de puternica.. poate mult prea puternica. Dar.. de fapt , bataile sunt duble. Inimile noastre fac una.. Emotii. Desi te stiu atat de bine , in fiecare zi ma reindragostesc, de tine , de noi .  Desi fiecare ora imi pare minut iar cele din urma secunde.. 

         As opri timpul .. 

        Imi mangai parul ondulat.. dar tot sunt invidioasa pe parul tau , asemeni unor Feti-Frumosi .. de ce tu ? De ce eu ? De ce noi ? De ce stau aici si zambesc ? Noi doi fericiti ? 

        Bratele tale puternice imi cuprind corpul frematand de emotie. Sunt fericita.. 

        Adorm in parfumul tau . Cu tine langa mine . Cu tine in gand . Aproape de tine . Trup si suflet langa tine.

       Adorm in parfum de iubire.. 

Un altfel de dor..

                 Dor.. tuturor ne este dor la un moment de cineva.

                 Dar.. acum e un dor altfel. Ciudat.

                 Vi s-a intamplat sa va fie dor de o persoana pe care nu ati vazut-o niciodata? 

                 Cand ne imprietenim cu cineva din alt sat,comuna,oras,judet,tara,galaxie.. ne obisnuim cu prezenta acelei persoane in mediul online . Sa vorbim cu ea , sa impartasim idei..

                 Dar asta e un altfel de dor..  e doar obisnuinta . Sa ai cu cine comunica. Dar un altfel de dor ? Sa te indragostesti de cineva pe care nu l-ai vazut fata-n fata ? Sa-ti fie dor ? Se poate ? 

                 Sa-ti doresti sa vezi acea persoana zilnic, sa-ti petreci cat mai mult timp posibil cu ea? Asta e dor?Sau dorinta? Dar din dorinta nu face parte si dorul ?! Si totul vine din subconstient .. pentru ca mintea ta lucreaza. Fara sa vrei te-ai indragostit deja si nu te mai poti purta normal .Sa vezi acea persoana doar ca pe un amic/a ..

                 Si intrebarea e ce faci acum ? Te-avanti in ceva in care multi n-ar avea incredere? Iti asculti instinctele ? Iti promiti tie insati ca totul o sa fie bine ? Ca o sa dai ce e mai bun ? O sa-ti pui sufletul pe tava pentru cateva clipe de fericire? 

              Ai incredere in tine .. va fi bine . Intr-o zi . Desi doare lasa-ti sufletul cuprins de dor .. ai nevoie de el. Sufletul tau are nevoie de sentimente , tu ai nevoie de EL.  De ceva nou . De sinceritate . Inocenta.. sufletul tau are nevoie de tine. Cea veche . Sentimentala si plina de fericire in stare sa o transmita cu un singur zambet..

     – I love this song because of you.. . Thanks – 

Lepsucica

01: tell me the truth, what made you start liking the person you like right now?

-cupidonuul 
02: what on your body is hurting or bothering you?

– CEAFAAAAAAA …. ma iubesc asa cum sunt 
03: what was your last thought before going to bed last night?

-ma gandeam cum fericirea altora le apartine
04: what are you listening to?

DEFTONES- DIGITAL BATH.. [ eargasm 😳 ]
05: what’s something you’re not looking forward to?

-BACul.. 
06: where do you think your best friend is right now?

-in fata laptopuluii , vorbind cu sefa ei , adica je 
07: have you kissed anybody in the last five days?

– daaaaa , din pacatee , hehe 
08: favorite song ?

-Snuff-Slipknot
09: kiss on the first date?

-maybeeee , depinde . de obicei prima intalnire o ai dupa ce cunosti un pic persoana , nu pe neve.. 
10: is there one person you hate ?

– maybe.. 
11: are you seriously happy with where you are in life?

– maybee…   sometimes
12: is there something you would like to say to someone?

-nuuu cred.. 
13: what are three things you did today?

– scoalaaa , lenevit , blogareaalaa . 😆 
14:is there one person you want to be with right now?

– maybeee
15: what is your favorite kind of gum?

– Horbitttttt 😆 hahhaha

16: are you friends with any of your ex boyfriends/ girlfriends?

– sa ziceem .. 
17: what is on your wrists right now?

-SANGEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE…….. glumesc, bratari 
18: ever liked someone you thought you didn’t stand a chance with?

– hahahaha , daa 
19: does anyone have strong feelings for you?

– nu stiuuuuuuuuu , nu mi-am consultat globul de cristal azi .. 
20: are you slowly drifting away from someone?

– mhhh .. maybee
21: have you ever wasted your time on someone?

– daaaa , da da da.. 
22: can you do the alphabet in sign language?

ain’t nobody got time for that

23: how have you felt today?

– boreedd .. 
24: you receive £60 without any reason, what do you spend it on?

– tricouuuuuuuuuuuuuuuuuri 
25: what is wrong with you right now?

– sunt prea plictisita de scoalaaa si de monotoniee
26: is there anyone you’re really disappointed in?

– DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA  
27: would you rather have starbucks or jamba juice right now?

– dunno.. 
28: why aren’t you in ‘love’ with your last ex anymore?

– mhhhh .. pentru ca e mai bine asaa , e foarte bine chiarr 
29: how late did you stay up last night and why?

– nu stiu ora.. cu ochii pe pereti , visanddd 
30: when was the last time you talked to one of your best friends?

– chiar acum vorbessssc 
31: what were you doing an hour ago?

– mancam dulciuri 
32: what are you looking forward to in the next month?

PLIMBARI CU DENISA PISTI TAT , mwhahaha
33: are you wearing jeans right now?

– nooooooo 
34: are you a patient person?

-mhh noo , hahaha
35: do you think you can last in a relationship for three months?

– depindeee .. poatee da poate nu .. 
36: favorite color?

– albastruuuuuuuu
37: did you have a dream last night?

– daaa , unul ciudat ca de fiecare data.. 
38: are you wearing jeans, shorts, sweatpants, or pajama pants?

PAJAMA PANTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTS
39: if someone could be cuddling you right now, who would you want it to be?

– Heheehhehe .. P.R.
40: do you love anyone who is not related to you?

–  dunno .. 
41: if someone liked you right now, would you want them to tell you?

–   da , de ce nuuu 😆 
42: do you like meeting new people?

– uneori … 
43: are you afraid of falling in love?

– daaaa.. te cam schimba dragosteaaa.. 
44: ever self-harmed or starved yourself?

– da.. ma arunc uneori din papuci !! 
45: has anyone ever told you that you have pretty eyes?

– hahaha daaa, chiar azi ! 
46: have you ever felt like you weren’t good enough?
– daaaa, daaaaaaaaa .. 

Cine mai raspundeeeeeeeeeeee ?

Lasati un comentariu sa stiu ce citeesc ^^ . 

Ma intreb …

     ” Ma gandesc oare ne mai este ceva predestinat inafara de dor ? Vom adormi imbratisati nefiindu-ne teama de momentul despartirii ? 

      Imi vei insenina vreodata diminetile cu zambetu-ti perfect ?

      Ochii tai , himerici , ma vor privi mereu in felul asta ? Oare sufletu-ti uneori plin de intuneric, neincredere mi se va deschide ? M-ai imbratisa in fiecare zi ca si cum ar fi ultima noastra intalnire ? 

     Voi ajunge ziua in care imi vei spune ca esti fericit sa ma ai ? Iti voi fi eu , oare, vreodata fericire? Simpla mea prezenta te va bucura asa cum o face a ta ?

      Imi vei cauta privirea in orice loc , persoana ? Vei dori ca primul lucru facut intr-o zi este acela de a-mi vorbi ? Vei astepta cu sufletul la gura orice intalnire ? Vei plange de dor ?

      Imi vei spune povesti nemuritoare cu noi ? Oare orice disputa de-a noastra distruge o mica parte din tine ? Te face sa suspini ? Sa te gandesti la o impacare imediata? Ca m-ai putea pierde? Ti-e teama vreodata ? 

     Voi fi macar un timp mai presus de toti si toate ? Vei adormi cu gandul la clipa revederii ? Imi vei scrie ? Oare o sa insiri cuvinte dulci pe foi cristaline despre mine , despre noi ? 

     Te vei agita atat de mult ca mine pentru a ne revedea ? O sa am un loc doar al meu pastrat? Ma vei uita, intr-o zi , bucurandu-te de clipe de moment ? Ma vei astepta ? Vei visa cu si despre noi ?

    Ma intreb … ma vei iubi atat de mult cum o fac eu ? ”