Tag Archive: ganduri


Slugă

Cuvintele sunt diverse. Numeroase, miliarde. Multe chiar nedescoperite.

De multe ori, cuvintele pot influența gândurile și, ulterior, acțiunile unei persoane. Chiar te pot determina să îndrăgești un om, căci cuvintele sale ating acea sensibilitate din ființa noastră, de mult timp apusă ori nedescoperită.

Cuvintele pot răni, deși ele nu reflectă în totalitate realitatea. De ce rănesc cuvintele? De ce le asociem asemeni unor monștri ce ne mănâncă sufletele fără milă? Pentru că, ei bine, sunt atât cuvinte frumoase, cât și urâte. Pe cele din urmă nu ai vrea să le auzi, să nu-ți fie adresate vreodată. Și mai important de atât, consider că are legătură cu persoana de la care aceste cuvinte provin.

Persoanele apropiate ce utilizează astfel de cuvinte, nu doar că provoacă o stare de disconfort, ci mai mult, rănesc acea persoană, provocându-i schimbarea percepției asupra emițătorului.

Trist e că, deseori, oamenii rămân la nivelul acelor cuvinte, promit marea cu sarea, lăsându-se pradă unor iluzii frumoase, dar fără de efect. Iar tu, ca un simplu om, crezi în ele, iar naivitatea este la cote maxime.  Ai falsa impresie că toate acele cuvinte se vor materializa într-un final, mai devreme ori mai târziu. Omul e liber să spere, să viseze, să creadă în absolut tot ce dorește, chit că unele lucruri par imposibile la început.

Cuvântul este sluga minții, indiferent dacă acceptăm sau nu. Acest lucru se întâmplă frecvent și, în anumite cazuri, mereu, dacă e să ne referim la anumite persoane. Mintea cuprinde cuvântul, subjugându-l, totul transformându-se într-un joc frumos de-a păpușarii.

De multe ori, probabil, ți-ai spus că nu o să mai crezi în cuvinte atât de orbește. Că o să încerci să fii imun, că de data asta va fi mai bine, dar de fiecare dată, însă, se întămplă la fel. Cuvintele frumoase ne cuprind, formând o aură indestructibilă în jurul nostru.

Astăzi e 2. Ar fi trebuit să fie sărbătoare, să fiu toată un zâmbet și să-ți văd chipul brăzdat de oboseală, dar totuși, atât de atrăgător. Dar e un altfel de 2. Azi nu mai simt nimic din toate acestea. Doar repulsie, indiferență. Soarele însă, e alături de mine. Îmi zâmbește și-mi încălzește pletele de culoarea căpșunilor coapte. Soarele s-a inflitrat, timid, și la mine în suflet, chit că nu vreau să arăt asta. Răceala din mine începe să se preschimbe în căldură, în gânduri pozitive. Ori măcar sper ca întregul proces să reușeașcă.

Gândindu-mă la numărul acesta, îmi vin în minte următoarele versuri :

Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…” – Nichita Stănescu, ” Altă matematică ”

Zâmbesc. Pentru că vezi tu, deși versul spune una, eu gândesc cu totul și cu totul altceva. Eu și cu tine nu mai facem nimic. Noi doi, alăturați, nu mai există, iar eu și cu/fără tine facem bine. Extraordinar de bine. Căci suntem toxici unul pentru celălalt. Nu mai inspirăm și expirăm același aer ci aceleași minciuni. Am sânge în minciuni. Minciunile fabricate de tine. Nu am rămas aceiași, percepțiile noastre s-au schimbat, la fel cum și, viețile noastre au luat întorsături total diferite. Dar poate e mai bine așa, nu?

Ultima?

Îmi citeai în palmă linii,
Mă mințeai și te credeam c-o să ne ținem.
Îmi spuneai că suntem tineri.
Era aproape imposibil cuvântul despărțire.”

#perepeatdezileîntregi

Anunțuri

Exterior

O parte din universul exterior, care a fost atât de mult timp ignorant și lipsit de importanță, începea să-și facă simțită prezența în viața lui.

Era acolo, cu tot ce înseamnă și presupune asta: gânduri diverse, timp liber, fără anumite bătăi de cap ori limite impuse de anumite circumstanțe. Priveam, înmărmurită, cum universul își trimite liane în viața lui și cum nu mai puteam face nimic, nu mai aveam dreptul, nu mai aveam de ce. Cât de ironic, nu?

Oricât de mult încerca să pară indiferent și să reziste, în adâncul sufletului, conștientizează că toate lucrurile sunt în van și că, mai devreme sau mai târziu, se va lăsa purtat de val, mai mult sau mai puțin conștient.

Mă cuprind fel de fel de sentimente, din ce în ce mai diverse și, fiecare având o intensitate diferită. Îmi bubuie capul și-l simt greu asemeni unui mănunchi de plumb. Viața bate filmul, de cele mai multe ori. Și acum și de fiecare dată. Nu va mai fi nevoie ori necesar ca mintea să-mi joace feste ori paranoia să-mi cuprindă trupul firav. Nu va mai trebui să-mi pierd nopțile gândindu-mă „Oare acum se întâmplă asta sau asta?” Îmi voi închide ochii obosiți de vreme și voi zâmbi perfid știind că ele oricum se întâmplă.

Uneori îmi doresc să fiu aidoma unui cub de gheață. Să te chinui atât de mult timp să ajungi la miez, ca mai apoi să-ți dai seama că a fost un efort inutil.

Am obosit. Mi-e teamă și-s confuză. Vreau liniște, ploaie, portocale și ciocolată caldă. O să-mi explodeze inima și o să se refacă, probabil, cu speranța de mai bine.

De ce-uri…

          Am sufletul cuprins de tristete . Impanzit de fumul intunecat al luminii.. Lumina 
la care nu mai pot ajunge.. sunt neputincioasa.Imi doresc parca mult prea multe .. si nu pot duce la capat decat o parte,infima.
       De ce e omul atat de neputincios ? De ce are sufletul atat de firav? De ce-mi
simt inima inecata in smoala melancoliei ? De ce ma simt tradata de persoanele de la
care nu m-as fi asteptat niciodata?
       De ce e necesar sa uit anumite parti din viata mea ? Sa trebuiasca sa o iau de la
capat ? De ce nu am puterea sa transform totul in bine ? De ce nu pot sa zbor mii de kilometri ca sa fie bine ?
        De ce iubesc doi ochi verzi a caror bunatate, frumusete n-o pot atinge? De ce-mi ocupa inima ? De ce nu ma pot vedea in ei ? De ce atatea intrebari ? Ce-s cu atatea „De ce-uri” in mintea mea ? De ce-mi surad viclean alti doi albastri ? De ce sunt atat de indecisa?
      As vrea sa pot spune „Stop”. Sa inchid ochii , sa respir adanc iar cand ii deschid sa fie bine . As vrea ca tristetea sa-mi paraseasca ranile. Simt ca nu pot sa ma vindec. Incurabilitate. De ce eu ? De ce aceste teste ?
      De ce ma emotionez scriind aceste randuri ? Ce-i in sufletul meu ? De ce nu mi-l pot impaca ? Ce e cu mine ? Ce-mi lipseste ? Sau cine ? De ce seara se arunca asupra-mi cu-n val de intrebari la care nu pot raspunde ? De ce-mi cuprinde intunericul sufletul? 
      De ce persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc zilnic nu mai au puterea sa ma faca sa zambesc ? De ce nu pot sa plang, sa vars tot ce m-apasa? Dar ce m-apasa? De ce scriu aceste randuri de parca ar fi sfarsitul ?
      Sfarsitul sufletului meu … il simt tarandu-se spre lumina fericirii. Nu stie. E naiv. Nu va ajunge niciodata. Ceva din mine nu-l va lasa. Va fi mereu ceva din mine care-l va impiedica. Monstrii interiorului meu , ma tin in lanturi.. dar ei nu stiu , m-am obisnuit cu ei. Sunt singurii care-mi stiu gandurile , starile .. sunt singurii care mi-au ramas , doar ei ma inteleg. Doar lor le pot spune ce e cu mine ..
      De ce e necesar sa dau muzica la maxim pentru a-mi acoperi gandurile ? De ce-s atat de zgomotoase? De ce sunt asa multe ? De ce-mi tremura buza inferioara ? De ce nu vor lacrimile sa se iveasca ?De ce nu-ti pot spune acelasi lucruri ca inainte ? De ce abia acum plang ” plecarea” ta ? De ce tin atat de mult la tine ? De ce incerc sa par rece, seaca cand tot ceea ce-mi doresc sa alerg spre tine sa te imbratisez si sa plang ? Omul cand nu poate ajunge la acel ” ceva ” mult dorit isi da seama cat de naiv a fost si cum soarta-i pune piedici.
      Plang.As vrea sa fie ultima oara. Dar nu, e abia prima oara cand plang dupa tine.Dupa ceea ce eram . Mi-e dor . Atat de dor. Sa fiu in centrul atentiei. Sa fiu esenta gandurilor  tale. Sa fiu cea cu care vorbesti cel mai mult. Sa nu fie nevoia sa-ti simt tristetea din voce la telefon cand ne luam la revedere.. 
      Nu vreau sa ma mai inchid in mine . Vreau sa zambesc. Mi-e atat de dor de un zambet. Nici nu stiu cum mai arata. Nu, nu un zambet fals, pe care-l poti face oricand. Unul  care-ti sa-ti lumineze inima , dupa care sa poti spune ” Sunt fericita…”
Nici nu stiu ce e cu mine. De fapt, asta incerc s-aflu. Dar nu pot . Nu vreau. Parca aflarea adevarul m-ar distruge intru totul. Nu, nu esti sursa ranilor mele interioare. Ceea ce ne desparte .Ma distruge . Usor , usor … Mi-e ciuda. Sunt ofticata.Ar fi fost aproape perfect.. desi nu cred in perfectiune. Poate am fi aflat-o impreuna.De ce spun toate astea acum ? Ce pot schimba ? Nimic … Doar pot astepta sa treaca ani,decenii sa fie bine ? Nu am timpul necesar.. caci sufletul mi se stinge usor iar.. eu voi redeveni o alta. O tipa rece, ursuza.. cum incep de fapt sa fiu . Fara sentimente.
      Uneori, imi doresc sa nu fi avut sentimente . Sa nu ravnesc dupa tine . Nu pot spuneca te iubesc .. ar fi deplasat si prea mult dar esti singurul cu care as vrea sa fiu acum. Singurul care m-ar putea alina , chiar si pentru cinci minute. De ce nu te-am putut avea macar pentru cinci minute ? Ti-as privi ochii ca de smarald , fiind fascinata de frumusetea si stralucirea lor . As vrea sa fiu eu stralucirea lor . Sa-ti incant privirea atunci cand ma apropii de tine . Te-as imbratisa asa cum n-am imbratisat pe nimeni.. iar tu ai intelege tot ce as fi vrut sa-ti spun vreodata si n-am putut.. pentru ca o imbratisare spune mai multe decat o mie de cuvinte…
       Mi-e dor de acele senzatii pe care le aveam cand vorbeam cu tine. Sa-mi tresalte inima de fericire, sa fiu emotionata , sa ma pierd.. la vederea ta . S-astept o zi intreaga sa-ti vorbesc.. chiar si pentru cinci minute. Cum as putea sa uit asta?Nu-mi pot impune asta. Poate ultima farama de umanitate din mine se lupta. Sa ramanacu amintirile. Ce e omul fara amintiri ? Un trup gol …Nici nu stiu ce-as putea sa mai zic. Simt ca mi-am pus sufletul pe tava. N-ar trebui sa ma simt prost.. ci sa ma eliberez. Dar nu e asa. Asta nu va rezolva nimic. Doar va atrage mii de intrebari la care nu voi dori sa raspund… Desi am zis ca nu vreau sa ma mai inchid in mine se pare ca nu am de ales. Pana cand ? Nu stiu .. pana voi simti fericirea? N-am gustat-o niciodata din plin.Nu stiu cum arata. Daca-i un lucru ori o persoana.. nu voi sti sa o pastrez langa mine cand va veni.Dar nu va veni .. caci fericirea se duce tot la persoanele optimiste, carora totul le merge bine . Pentru un surplus … Imi pierd cuvintele.. degetele mi-s amortite . Nu mai doresc sa scrie.Abia scriu.Nici ele nu pot face fata acestei.. drame? Parca-i prea mult spus. Scriu,sterg,scriu..
       Ochii mi-s impaienjeniti de lacrimi si oboseala.. poate maine ma voi trezi cu
ganduri mai pasnice, dar voi fi doar chestii de moment. Nu mai vreau sa traiesc
doar momente. Stabilitate.. Nu vreau sa te pierd de tot pentru a te uita..
      Final.. sec . Pastrati-va sufletul intact !

 

Gladiator cu sentimente …

           ”   Prin esenta cuvantului esti un luptator , ce-i face pe plac imparatului roman , pierzandu-si viata in lupte.. crude.

              Dar acum esti un altfel de gladiator. Un alt luptator . Pentru inima mea . 

              Foloseste-ti calitatile , tot ceea ce ai si cucereste-ma. Cucereste-mi inima. Patrunde dincolo de aparente si fa-o sa fie a ta. Sa-ti devina sluga. Ia-o in mainile tale , mangaie-o cu degetele tale lungi de pianist si .. ai grija de ea . Fa-o sa-ti zica totul , sa aiba loc doar pentru tine . Sa nu mai bata pentru nimeni altcineva, sa-ti spuna taine ascunse , de necrezut .

            Am nevoie de ochii tai albastri, precum marea zbuciumata, sa-mi lumineze drumul . De buzele tale asemeni merelor coapte la sfarsit de toamna, de imbratisarile tale sa ma readuca la viata .. de tine .

           Imi doresc sa-mi explorezi necunoscutul. Sa-mi scoti la iveala temerile , Sa te lupti cu monstrii din mine , sa ma castigi. Sa ma ajuti sa redevin eu. Sa devin parte din tine . Sa fii parte din mine . 

         Vreau sa fii esenta gandurilor mele . Sa-mi ocupi timpul , trupul , sufletul . Sa imi imblanzesti sufletul macinat de dor si melancolie .  Sa-mi alungi umbrele din suflet si sa-mi aduci lumina. Lumina sufletului tau , cald , primitor . Imi doresc sa vad dincolo de ochii tai , sa ma vad in ei , altfel , sub o lumina favorabila . Fa in asa fel cuvintele mele sa fie  slugile mintii  tale. Supune-mi mintea  la iubire . Fa-o sa iubeasca. Sa-si piarda rationalitatea ei nativa . Fa-o sa fie ca o adolescenta la prima iubire. Sa se piarda pe sine insasi. 

        Ma faci sa ma simt inferioara fara a-mi parea rau. O victima .  Sunt o victima fericita.Acum.. nu-ti cer prea multe. Nu vreau sa ma iubesti degraba.. nu vreau texte pompoase.. doar sa-mi fii alaturi. Doar lasa-ma langa tine   Victima.. sunt doar o victima a propriei mele minti . A inimii tale . Sunt…. o victima fericita.  Si poate intr-o zi vom schimba rolurile.. voi fi eu calaul inimii tale..

       Uneori mi-e teama de mine , de aceea iti cer sa lupti cu monstrii ce-mi distrug sufletul . Singura nu pot .  Sa-i transformi in lumina , in fluturi . Sa-mi cuprinda intregul trup si sa-l supuna , sa faca din el tot ce-si doresc. Sa fiu supusa iubirii . Sa fiu fericita prin orice atom . Fa-mi sa clocoteasca sangele de fericire..

       Sa te simt aproape… sa-mi mangai parul buclat asemeni vantului usor de toamna mangaind frunzele multicolore.. „

Make me feel like I am breathing

Feel like I am human …

Flavia…

                        ”  Azi ma numesc Flavia.. Nu pot spune c-am un chip anume. Sunt asa cum vrei tu…

                          Sunt ceea ce nu te astepti sa fiu .  

                          Sunt satena.. dar mi-as dori sa fiu bruneta . Am ochii mari , caprui spre negri . Asemeni boabei de cafea . Sunt mica, dar ascund un suflet imens… 

                          Sunt fascinata de ochii tai , mari si negri . Imi doresc  totusi sa trec de ei , sa vad dincolo de ei.. sa nu vad doar doi ochi frumosi , sa-ti vad sufletul , sa-l mangai si sa-l imbratisez.. sa ma vad prin tine… in tine . Oare cum ar fi ? Iti imaginezi ? Probabil sunt ultima persoana la care te-ai gandi dar .. momentan sunt singura ce-ti acapareaza gandurile . Ce te fascineaza si te intriga. Iubesc misterul. De ce ? Pentru ca-mi confera posibilitatea sa-ti vorbesc, sa-ti spun lucruri pe care nu le-as fi putut spune niciodata. Lasitate ? Nu , doar as strica farmecul…

                        Imi place sa te vad curios , sa te vad gandind . Sa fiu suma gandurilor tale . Sa incerci sa pui fiecare idee cap la cap si sa iti dai silinta sa afli cine sunt .. sa fiu in centrul atentiei tale. Pentru un moment  sa fiu … totul . Sa-mi acorzi atentie, sa te pierzi in conversatii lungi … cat de egoista pot fi .

                      Iubesc scriitorii si poetii . Iti iubesc latura asta. Imi place sa-ti citesc randurile.. sa-ti vad esenta gandurilor . Mi te imaginez langa mine .. scriind , stergand, razand , mirandu-ne de ceea ce a iesit . Apoi ne-am iubi , construind propria poveste .. pe care sa o transpunem intr-o carte. Cartea dragostei noastre… 

                    Sunt fata care te surprinde stiindu-ti melodia preferata. Avem aceleasi gusturi muzicale .. Iubim filosofia si franceza. Ne pierdem printre idei , conceptii .. Filosofam despre tot , despre mine . Cine as putea fi ? Cine s-ar potrivi atat de mult cu sufletul tau ? Cine ar fi ” fata care are aproape tot ce ti-ai dori ? ” 

                   Cine e fata care te apreciaza atat de mult ? Care-ti spune ca te diferentiezi fata de ceilalti ? Cine e atat de indragostita de acel zambet ? Ce ascunde oare zambetul tau , sfasietor de trist ? Ce drame ? Cate iubiri neimpartasite ? Ce taine ascund ochii ? Cat de profunzi pot fi … 

                 Si totusi ce scop am ? De ce sunt aici ? Pentru a te face sa te simti bine .. a-ti aduce zambete pe chipul tau atat de frumos. Sa te motivez sa scrii .. Sa te pierzi , pe moment  , sa uiti de probleme si sa-ti pierzi mintile in visare . 

               Inca pastrez misterul si te intrig.. pentru ca eu.. sunt eu. Nedemna de tine , de ce-ar putea fi dupa . Imi place statutul meu de anonima , care-ti aduce zambetele . Poate nici nu ma cheama Flavia.. Poate nici n-am nume. S-a pierdut cu trecerea timpului ..  Dar tie-ti place .  Mi-e teama de ceea ce sunt . De mine insumi. De propriile reactii cand vei afla . De ce se va intampla dupa.. Incertitudine .. 

             Nu mai conteaza cine am fost sau ce-am fost . Acum sunt doar… Flavia . Fata care te intriga si care incearca sa te descopere intr-o alta maniera .. Una , care difera de toate celelalte .  

            Temeri imi cuprind sufletul … ca vei pleca din lumea mea , infaptuita de curand .  O lume in care ne cunoastem reciproc..  o lume unde eu contez , chiar si pentru moment . 

            Dar… eu sunt doar o parte a fiintei careia apartin .. si nu pot supravietui singura . Nu fara un sprijin .  Si va trebui sa dispar , pentru o perioada nedeterminata caci in alte circumstante nu pot exista. Am fost creata speciala pentru tine si voi muri odata cu disparitia ta..  M-ai facut sa rad , sa ma emotionez .. caci pentru ceva timp am fost la tine-n gand .  De ce m-ar fi creat oare , te-ntreb , pentru o perioada atat de scurta ? As putea sa ma desprind ? Sa fiu pe cont propriu ? N-ar mai avea acelasi farmec , as fi o alta ..  afectata de tot ce e in jur . Eu nu pot trai de una singura . Nu fara un suflet pe care l-am ravnit atat de mult .. Din ce sunt facuta ? Din lut ? Nu .. din sperante , vise , idealuri .. desarte, in cele din urma. Am fost creata initial pentru amuzament… dar nu s-au luat masuri de precautie impotriva raspandirii mele in inima creatoarei mele . Dar ma voi ascunde , nu va suferi ..  voi reveni , cand  ? Nu stiu .. 

         Si ma retrag … lasandu-ti  amintire un nume .. Flavia si cateva ganduri intr-un colt de minte ..  ” 

” O zi macar de-ai sta cu mine-n gand
Si unde vei pleca din lumea mea
Amara lume a mea
Si ma faci sa plang sa rad
Ca si cand la tine-n gand
As fi eu… ” 

Absente…

   Nu am mai patit niciodata sa nu postez o luna pe blog. 

          Inainte sa mi se strice calculatorul , aveam cateva ciorne . Voiam sa ma destainui . Dar… stand acum si judecam , postarile alea erau o prostie . Ce poate scrie omul cand e amarat si ingandurat 😆 ! Nu ca mi-e rusine cu ce-am scris dar e mai bine ca anumite ganduri sa ramana in ipostaza initiala..

         Da, multi m-au intrebat cum am putut sa rezist fara calculator . Bre , la inceput a fost a naibii de greu . Dar mi-am amintit c-am stat intr-o vara fara calculator !  2 saptamani jumatate fara facebook… atata timp cat daca nu intrii pe facebook , lumea te da disparut . Gen mesajele primite ” Uaaaaai , mai traiesti ?!!!?!” Din pacate/fericire da !

        Idei am . Dar nu prea le pot materializa. Imi fug imediat. Mi-as fi scris eseul la filosofie. Vine profa , test. Eseu filosofic ” Marea…marea . ” Poftim ? Am stat un sfert de ora si m-am uitat la foaie . Habar n-aveam. Marea, ca intindere de apa . Ce naiba ?! Am inceput sa bat campii cu sufletul nostru zbuciumat, comparatii. Mi-am prajit putin creierii . Am scris si frumos , citet , asa , ca prima lucrare la filosofie. Nu ca nu m-ar cunoaste profesoara , dar ma stie drept ” Incapatanata ” si are asteptari. Am luat 10. Ar fi fost un articol bun .. mi-l amintesc dar vag si mi-e lene acum . Nu mi-a dat lucrarea, o pastreaza .

      Clasa a12a…. pe de o parte abia astept sa se termine . Imi mananca ficatii . N-ai timp nici sa respiri . Mereu trebuie sa citesti , sa nu ramai in urma cu informatia .  Pe de alta parte…. la facultate ai si mai multe responsabilitati . Sa-ti gatesti , sa-ti faci curat in cocina, pardon camera… nu o sa mai fie maica-ta sa-ti aseze hainele in dulap dupa ce le trantesti dimineata. 

     Nu vreau sa ma plang ca vai de mine o duc greu , acceptabil. V-am citit postarile din urma,  interesante. O sa incerc sa-mi revin cat de cat cu postarile .. dar n-o sa fac ca altii sa postez un citat si totusi au 20 de likeuri dar nu stiu pe ce considerent . Nu mi se par atat de interesante 10 cuvinte si atat . In fine. 

     Stiti ca atunci cand lipsiti o perioada de timp .. din mediul online v-asteptati la mesaje de la anumite persoane. Ei bine , apoi constatati ca de fapt n-ati primit . Intr-un fel e bine. N-aveti rost sa trageti de anumite ” prietenii ” . Deh , lumea-si face relatii , ca vorba aia n-ai ” gajiu , gajica ” nu existi si cam uita de altii. Durere. 

     Mi-e cam somn sincer.. si lene . M-am dezobisnuit de calculator. Ma dor ochii . Vreau vacanta. De fapt , nu . Ca trebuie sa invat la romana. Nici eu nu stiu ce vreau. Opriti timpul , va rog . 

     Spor la scris in continuareeeee. Ahhh , da . Peste tot se vorbeste numai de cutremure. Si la scoala simulari pentru cutremure. Opriti-va. Daca e sa murim, murim . Ah si pacat de emisiunea lui Bendeac ca nu au fost de acord aia de la Antena sa-l invite pe Banciu. Of , mai radeam si eu vinerea seara. Oh si m-a lasat fara cuvinte cazul fetei de 18 ani din Arges care avea diabet si-a intrat in coma profunda….. trist.

     Seara buna ! 

Piesa zilei ( 7 )

 Totul sunt și eu  

 P.V

intro: Cum soarta nu mă lasă,
Să merg către alt val
Spre liniștea mea joasă ,
Al răutății dar.

A insomniei floare prezentă mereu
A mântuirii lună,cer raze și zmeu ,
Lumea mi se aprinde în griul meu
Ura ei se stinge doar în chipul meu.

R: În gratii mă țin plecat spre ancorări,
În porturi închise să mă arunc din nori
Spre dimineți aprinse să îmi șoptesc în gând
Că undeva în mine stai slovă de un rând.

Aruncat în larg ca o corabie în flăcări ,
Înconjurat de vise ca un apus în măguri .
Mă-ndrept către cer să mă scufund în el
Ca o epavă-n gânduri,doar să rămân la fel.

Br. final: Abrutizat și sec de mortul anotimp ,
Mă-arunc în întuneric ,lumină să mă schimb .
Privesc în fum și stele ,privesc de ce se schimbă
Pivesc în mine doar,și vreau să mă atingă !!

PRIMA PE BLOG !

          Dupa cum stiti , eu nu-s adepta poeziilor . Imi place sa le citesc.. dar sa le produc , mai greu .

            Ieri , Chelut zisese ca l-am dezamagit ca ii dadusem niste versuri de la Alternosfera si credea ca-s facute de mine ! Bine ca nu cred ca e chiar atat de dezamagit.. 

           El e adeptul poeziei .. si daca tot m-a intaratat , astazi , dupa ce mi-am tocat creierii marunt-marunt intr-o pauza am facut-o ! Mai facusem eu poezii cand eram mica despre Ziua Mamei ori iubire dar fara nicio stralucire.Nu ca asta ar fi .. dar sunt o ambitioasa si am reusit !!! Aplauze… sper sa nu aruncati cu rosii in mine ! E facuta in 10 minute , dupa o ora de alergat la sport..  

         Nu cred ca vor mai fi si altele.. 

                                                                  Regasire ? 

           As vrea sa-mi fie bine 

          Sa pot uita de tine

         Sa fiu multumita de tot ce-i in jurul meu 

         Sa-mi pot regasi propriul EU..

      

        Ganduri , temeri , iluzii se ingramadesc..    

        Impiedicandu-ma sa traiesc, iubesc..

       Si poate ultima speranta ar fi visele

       Iubitele , maretele 

       Sa pierd vremea visand.. 

       Uitand… razand .

 

      Si ma pierd in jocuri de cuvinte

     Unele nedeslusite

     Vise , sperante.. convorbiri infinite

 

     Poate dupa 1001 de nopti de visare

     Sperante , dorinte launtrice,arzatoare..

    Locul imi voi fi gasit..

    EUL meu va fi implinit..

7 zile ..

S-a cam asternut praful pe aici , recunosc ..

7 zile ? Niciodata n-am lipsit atat de pe blog . Recunosc , am facut-o anumea. Desi programul mi-a fost incarcat.. dar mai ales gandurile . O furtuna a fost , acolo .

Nu am vrut sa mai scriu felul in care ma simt .. desi poate , rolul blogului , in ultima perioada era de a ma asculta. Locul unde ma destainuiam .

Vremea asta e aiurea..  toata saptamana a fost soare , bine ..spuneai ca vine primavara si acum . . iarna , cu ultimele ei puteri s-a napustit asupra noastra..

Vantul e atat de puternic .. si fulguie. Ce dragut. Si cat doream sa ies afara..  Sa ma plimb , sa ma duc sa ma „târșăsc” pe o bancaa , sa ma bata soarele-n cap. Da,ia-ti adio Isabela de la asta. O sa ma ofilesc in casa. CLAR !

Pentru ca nu-mi place in cafenele. As fi tot intr-un spatiu inchis. Dumnezeule.

A fost o saptamana atat de aglomerata.. incat as avea nevoie de vreo 3 luni de pauza.Dar cand stau si ma gandesc profa’ aia de economie iar are pretentii sa-i stiu problemele.. iar ma scoate la tabla, iar nu stiu , iar se oftica , iar ma lasa cu data,iar nu-mi pune nota.. iar imi vine sa-i zic vreo doua .

Desi vine primavara si totul ar trebui sa reinvie .. parca totul e pe dos . Stres , dureri de „toati cele” , dezamagiri . Pfailei. Sper ca odata cu venirea primaverii in toata regula sa se stabilizeze toaaate..

Am observat ca unii de pe blog care erau cam absenti au revenit .. chiar cu articolele foarte bune !! 

Oricum am revenit ! Deci e de bine . Sper . Fara texte triste, o perioada. O sa incerc. Sper ca va fi bine . iei.

HAI PRIMAVAROO !!

Babutaa !

   Daca tot suntem in perioada 1-8 martie e si perioada babutelor de primavarrrra ! 

   Iti poti alege baba si cele mai multe fete isi aleg ziua de 8 , evident .. sau se ia dupa ziua de nastere . Spre exemplu daca esti pe 31.06.1976 , se va calcula 3+1 = 4 , deci babuta ta va fi in ziua de 4.

   Cum va fi in ziua aia , cica asa iti va fi tot anul .. 

  Ieri a fost babuta mea . A fost soare.. si un pic a batut vantul . Probabil asa sunt si eu . O persoana calda dar uneori reticenta .. rece , inchisa in mine , am nevoie uneori de singuratate. Sa fiu doar eu , egoism? Ei pe naiba .

   Ziua de ieri .. nu a fost una extrem de stralucita. M-a prins stand pe ganduri . De fapt , eu sunt asa mereu . Ma gandesc la orice lucru marunt . Il intorc si o pe o fata si pe alta .. mai ales gandesc in mod negativist . Si-mi fac si milioane de griji pentru lucruri/persoane/situatii infime . 

   M-a prins babuta de ieri lucrand de zor la istorie . Da , asta-i si motivul pentru care am absentat pe blog.. pentru ca sambata e judeteana.. dar parca cum se aproprie cum sansele mele scad . E totusi judeteana. Sansele sa ma clasez prima si sa merg la nationala sunt mult , mult prea mici . 

  De ce sa nu recunosc ? Da, la faza  locala am avut un super noroc ! Mi-a picat o varianta pe care o facusem cu o saptamana inainte .. dar acum ? Mult , mult prea greu . Si totusi imi doresc enorm.. dar asa-s eu negativista. Si am si o stare nasoala rau .  Asa a fost si cu locala. Stresam lumea ca am mult de invatat si vai de mine nu o sa ma calific si totusi eram fericita caci imi mergea bine pe celalalte planuri .. apoi deodata cu o zi inainte de locala a venit si lovitura ..S-ar putea zice ca m-a impulsionat , dar nu , nu prea a fost asa. M-am dus acolo cu un sictir .. nici eu nu ma recunosteam. Procopiu e naspa si-mi venea sa le zic ceva de dulce la orice secunda . Stateam cu capul pe banca si scriam asa plictisita eram . Plictisita, enervata, dezamagita.. 

   Acum ?! Se repeta povestea. Uau , cine naiba-i regizorul vietii mele ? Ma cam enerveaza sincer. Ma foieste cum vrea el. Eu vreau un singur rol , cu final fericit. Parca asa vorbisem in noiembrie , nu ? Acum ma da peste cap .. Nu se poate face film doar cu-n singur personaj , nu ? Ce naiba , nu-s asa narcisista ! 

   Ce sa mai , ieri a fost o zi groaznica. M-am simtit dezamagita si abandonata de persoane la care nu m-as fi asteptat. Bine nu persoane , ca nu-s multe , doar una .  E extraordinar cand ai nevoie de sprijin , o vorba buna , un zambet si nu-l primesti , nu ? E si mai dragut cand iti pasa prea mult si te implici peste masura. Da, asa-s fetele , asa sunt eu . Ne implicam unde nu ar trebui . Sa ne doara la basca . Cam asa ar trebui . Sau cel putin sa nu ne implicam niciodata mai mult decat celalalt. Sa fim pe linia de plutire . Da , usoara-i teoria..

   Dar eu nu pot purta pica . Probabil e un ” defect ” . Iert usor .. doar pentru ca nu pot vedea persoanele din juru-mi triste. Cum zice tata , uit mereu de mine , pentru altii . Uit sa-mi iau calciul , sa ma tratez de raceala , sa-mi fac timp pentru mine ca sa le fie altora bine . Sunt o naiva la faza asta .. si e dureros cand nu e reciproc. Si-ti spui ca nu-ti mai pasa , ca o lasi balta , ca incerci sa eviti orice contact dar nu poti .. De ce ? Pentru ca ai un suflet , esti umana. Ai sentimente .

   Imi bubuie capul . M-am saturat de istorieeeeeee . Cel putin nu merg la scoala saptamana asta ca nu stiu cum as fi facut fata . De fapt , vreau o vacanta. Macar de vreo 4-5 luni . Sa nu aud de nimeni si nimic . Sa fiu doar eu si muzicaa ! DA, SUNT O EGOISTA !

   Nici macar nu dorm ca omul . Ma culc pe la 12 si ma trezesc la 8 de parca nu m-ar lasa cineva sa dorm. Da, stres stres stres. Mi-e dor sa-mi zica ” Calmeaza-te ! ” .  Am o placere cinica sa ascult scuze cand de fapt stiu adevarul . Unele persoane sunt atat de.. atat de … Dezamagitoare ! 

   Stau intre 4 pereti cu niste foi in fata sperand ca ele imi vor aduce fericirea . Pe naiba . Cuvintele trec pe langa mine .. iar gandurile mi-s prea departe.. 

   Am deviat total de la subiect.. Vreau sa va urez totusi fetelor , un 8 martie fericit , alaturi de cei dragi . Si .. nu uitati ca nu se face primavara cu o floare . Acum .. prefer un zambet si o imbratisare decat o floare . 

  Acum .. prefer linistea . Zbuciumul interior ma distruge . Mesaj.. orice legatura cu acea persoana , gandurile ce se indreapta spre ea ma fac sa lacrimez . Nu ma recunosc . Sunt atat de inchisa in mine incat rabufnesc la orice .  Cum e sa-ti vina pur si simplu sa plangi ? Sa te descarci . Sa nu stii de fapt de la ce plangi . Sa citesti cateva randuri si parca tot raul din tine sa iasa la suprafata . 

  Nu mai stiu cine sunt . Ma schimb total de la zi la zi . Dar nu-n bine . Sunt atat de introvertita , sensibila si nervoasa. Si mi-e o ciuda ca nu-mi ies anumite lucruri cum as vrea.  Vreau la concert la Alternosfera , vreau vara , vreau la Rammstein , vreau la nationala ..vreau liniste . Nu e bine niciodata sa vrei prea multe ca s-ar putea sa nu te alegi cu nimic. Dar totusi mi-e ciuda , da , recunosc, pentru ca altora le merge mult prea bine si altii ? 

  Ma arde totusi o vina ca-mi pare viata straina . Nu , poate locul meu nu e aici . Poate istoria nu e materia la care sa-mi toc creierii atat.. desi tata mi-a propus sa ma fac profesoara de istorie si pentru o zi , am cugetat asupra problemei . Poate ar trebui sa-mi purific sufletul . Sa ma desprind de toti si de toate . Nici tragere sa stau pe net nu mai am . Doar sa stau intinsa in pat si sa visez cu ochii deschisi .. dar nu am curajul necesar sa pun totul in aplicare. Nu , nu am . Sunt doar..  un copil neputincios mult prea lipsit de increderea in sine . 

  Da , sunt un copil ! Si ce daca fac 18 ani ? Parca e si mai greu sa ma obisnuiesc cu asta. Ma simt ca la 15-16 ani cu perioadele alea nasoale ale adolescentei . Ar trebui sa fiu sigura pe mine . Eu nici nu stiu la ce sa dau BAC-ul .. ori ce facultate sa urmez. De ce sunt asa nehotarata? Unde mi-s gandurile ? Probabil din cauza faptului ca anumite persoane-mi lipsesc nu-mi face bine . Dar mama m-a invatat sa nu cedez niciodata. Doar lasii cedeaza si totusi ma simt atat de slabita. Imi doresc doar sa-mi descarc sufletul . Incerc de prea mult timp si nu reusesc. 

  Postarea asta e mult prea emo , negativista, vorba Denisei .. doar ca indiferent de ce as vrea sa scriu gandurile mi-s tot la probleme . E aiurea sa vezi persoane in jurul tau triste, debusolate si sa nu le poti ajuta . Primavara ? Nu , nu ai dus soare in sufletul meu ci doar incerci sa-mi scoti intunericul mult prea bine inlantuit in sufletu-mi ravasit.


Stau langa pat privirea-n fum
De-o vreme nu mai dorm sa nu ma scol nebun
Ce leac sa iau un strigat stins
Pan-la dementa jur mi-a mai ramas un vis

Sa ma sufoc in ape-adanci
Sa obosesc de somn si-n pieptul meu s-adun
Tot de la ce sa ma trezesc
Complet nebun

Arunca-mi din minte
Lanturi din mii de cuvinte
Ma arde o vina
Ca-mi pare viata straina
Frante ganduri imi taie capul fierbinte
Arunca-mi din mïnte