Tag Archive: indiferenta


„Nu-i lăsa să plece..”

                       Neputinta imi curge prin vene si ma doboara. Nu pot face nimic. Nu stiu nici macar ce sa simt. Ura ? Ar fi prea mult. Indiferenta? Prea putin.

                     Toamna si-a intrat in rol.. de ceva vreme dar pana azi nici n-am simtit-o.. aveam sufletul atat de cald si eram sigura ca o puteam invinge..

                    Acum.. totul pare altfel. Rece. Fara sens , noima . Ma simt straina de toti si toate. Am trait atata timp intr-un glob de cristal ? A fost un vis intr-atat de frumos ?

                  Demoni dau tarcoale sufletului meu .. L-au urmarit atata timp iar acum.. isi vor doar premiul. Fericirea nu vine niciodata singura , fara sacrificii . De ce l-as pastra intact ? Pentru ce ? Nimic nu mai e sigur.. 

                 Din tot ce mai doare.. doar tu ai mai ramas. Tu si EI. Ce sa fac acum cu EI ? Ce le mai pot oferi ? Incertitudine ? Nesiguranta ? Asta nu-i pastreaza aici.. Nu-mi incalzesc sufletul. Nu pot alunga demonii. 

                 Intemnitati nu-i pot tine , le-am promis ca-i voi incalzi cu atentie , grija.. iubire. Acum , ma vor parasi ? De ce totul e atat de trecator ? De ce am atatea intrebari fara raspuns ?  

                 Mi-ai spus ca nu-mi vor face rau .. dar as vrea sa ma determini sa-i pastrez.  As vrea sa ma ajuti .. sa putem da timpul inapoi . Sa fie iar bine . Sa fie cald , soare si multe zambete. Acel zambet ce ma binedispunea. Acea imbratisare care ma lasa fara vlaga ..

                Dragii mei.. cu voi ce ma fac ? 

1186060_417696595006890_1557743966_n

Reclame

Ploua..

  Uite cum ploua..

 Stropi mari , mici .. toti imi cuprind trupul imbratisandu-l asemeni unui lant mult prea greoi ..

  Ma plimb.. singura. Tu nu ai venit. Ai ales sa privesti ploaia dincolo de geamul rece.

 Ador ploaia.. sper ca stropii sa-mi curete trupul de pacate,de durere.. sa ma ajute sa uit .

 As vrea sa-mi purifice sufletul .. iar apoi sa ma privesc in oglinda , fericita. Sa nu-mi mai pese atat de mult.

 Si totusi.. ploaia nu are puterea de a mi te scoate din minte, suflet. Orice loc imi aminteste de tine , de noi. De felul cum eram.

  Unde-s zilele de atunci? Unde-i soarele din sufletul nostru? Nesiguranta , incertitudinea sunt oare tot ce mai avem ?

  Strazile-s pustii .. nici o tipenie de om . Iubesc linistea asta. Dansul ploii pe asfaltul fierbinte. Totusi ploaia se inteteste .. corpu-mi firav mi-e si mai incercat. Dar nu ma pot retrage. Simt ca asta trebuie sa fac.. 

  Intuneric,incertitudine,ploaie.Toate ma inconjoara iar eu .. ma simt pierduta.

  Te strig in speranta ca vei veni.. degeaba ! Niciun semnal de-al meu nu te poate clinti.. nu te poate face sa-mi vii in ajutor.

  Monstrii singuratatii imi rad malefic si-mi trag bratele pline de smoala singuratatii . M-am impotmolit.Drumul nu-l pot parcurge singura..

  Incerc sa lupt din rasputeri.. invocandu-te ! Imaginea ta-mi apare in fata ochilor incetosati de oboseala. Sa fie vis ori realitate?! Imi dau silinta s-ajung spre tine.. ma simt de parca as merge pe loc , in zadar. Te strig si lacrimi curg nestingherite.. 

   Dar tu.. ma privesti diferit. Esti mult prea serios. Nu pot citi nimic.. esti.. inuman. Ura , indiferenta te-nconjoara.Ochii tai mari , lucesc adanc himeric , plini de intuneric. Strigatul meu desi din ce in ce mai puternic pare a fi neinteles de tine. 

   Te apropii si-mi zambesti ciudat. Asta nu e zambetul de care m-am indragostit. Ma sperii.Mana ta, altadata protectoare,imi cuprinde obrazul stang. Corpu-mi tremura nervos sub atingerea ta. Obrazu-mi arde. Cine si ce esti mai exact? Demon nepasator.. te rog opreste-te ! Adu-l inapoi ! Da-mi-l inapoi ! Nici lacrimile mele nu-ti afecteaza sufletul hain..

   Te-ntorci si te indepartezi. Ma zbat in lanturile mult prea puternice provocandu-mi rani . Te rog mai ramai .. te rog revino-ti . Tu , tu nu esti asa . Incerc sa te cuprind in brate . Ramai nemiscat si incerc sa-ti ascult bataile inimii asa cum o faceam intotdeauna. Nu le aud .. esti doar un mort frumos cu ochi vii.Tu esti altcineva. Ai murit odata cu pierderea sperantelor . Sa fie vina mea ? Oare am gresit ca nu am crezut in tine , in noi ? 

  Si totusi .. zambeste-mi. Spune-mi tot ce te apasa. Nu zici nimic .. de parca nu m-ai auzi. Totusi , mirosi atat de frumos. Incerc prin toate puterile , incerc sa-ti transmit tot ceea ce simt pentru tine pentru a te readuce la viata .. pentru a-ti readuce vapaia din ochi . 

  Dar pleci .. timpul tau s-a scurs. Esti doar un demon al noptii acum . Puterile mi-au fost surpate iar monstrii mi-au castigat sufletul .. Cazuta pe asfaltul rece rememorez ultimele clipe petrecute alaturi de tine . Poate , intr-o zi iti vei reaminti.

  Si ploua .. ploua peste trupul meu ravasit cuprins de singuratate.. 

Scuze…

   Ce nu prea suport eu ? Scuzele .. si nu ma refer la alea ” Scuze ca am dat peste tine ori ca ti-am furat ideea pe care vroiai sa o spui la ora ” ..

  Nu .. ma refer la alea care mi se par de-a dreptul penibile . Nu am putut sa vin/scriu/invat/merg/ajut ca ma durea capul,maseaua,parul,unghia,varful nasului ..

  Eu consider ca sinceritatea face aproape totul intre doi oameni . Nu esti sincer e cam aiurea .. pici in ochii mei . 

  Nu consider scuzele ca o cale de a spune „Nu ” intr-un mod dragut.. ci doar niste minciuni . Gogonate !

  Urasc minciuna .  Prefer sa-mi spui verde in fata . Ma voi supara dar eu-s genul care-mi trece repede. Ce rost are sa tii ranchiuna pe om ? Viata-i prea scurta sa urasti ori sa fii suparat/a.  Spune-mi ca nu ai chef , ca ai altceva  de facut dar nu sa minti . E jignitor . E injositor . Te minti de fapt pe tine .

  Eu nu pot sa mint . Mereu ma simt aiurea . Ma apasa constiinta si trebuie sa spun adevarul . Foarte,foarte,foarte rar mi-am mintit  parintii . Pentru ca sentimentul de vinovatie aparea imediat.. si ei oricum ma cunosc foarte bine . Dar prefer sa spun adevarul .. poate nu ” Stii , nu am chef de tine azi , fugi si ia-ti o viata ” .. dar  incerc sa fiu sincera .

  Scuzele astea penale mai apar si dupa ce o persoana nu da niciun semn de viata cateva zile si apoi se gandeste ea cu creierasii ei  , pusi la munca , poate pentru prima data in viata cu adevarat ce sa zica..  Ce-ar fi sa nu mai zica nimic ? Cam tot aia ar fi . Ori o scuza jalnica ori tacerea pentru mine ar fi cam aceeasi chestie .

  Probabil daca acorzi mult prea multa atentie unor persoane si-o iau in cap . Dar roata e rotunda , nu ? Si nu ma refer la razbunare . Nu , nu .. aia-i arma prostului . Dar indiferenta merge mereu ? Tot un fel de razbunare e dac-o iei asa. 

  Si ajung sa-ti strice ziua persoane de la care nici nu te astepti . Sunt acolo pe un piedestal .. si poc deodata pica si ce pacat.. mai greu sa ajungi inapoi . E o ierarhie , corect ? 

  Probabil de aia se spune sa nu ai prea multa incredere in persoane .. Oricum din orice greseala trebuie sa invatam , nu ?

Visare !

Imagine

        Uneori e bine sa visezi si cu ochii deschizi. Sa te rupi de realitate si sa fii doar in lumea ta . Cu ideile tale,  scenariile tale , cu viata ta ” perfecta ” . 

      Consider ca iti mai hranesti sufletul asa ; unii vor zice ” Te amagesti ” . Intr-un fel poate asa este, dar nu se stie niciodata de unde sare nocorul . Totul e sa speri .. ca intr-o zi vei avea curajul poate sa-i spui baiatului cu ochi albastrii ca-l placi mai mult decat ca pe un prieten , ori sa-ti cumperi bluza care e acum la moda sau sa intrii intr-o anumita gasca. 

     Imi place sa visez . Nimeni nu-mi poate spune ce si cum sa visez . Sunt doar eu . Eu si ideile mele . 

    Arunca-te pe pat.. pune-ti castile la refuz in urechi .. si viseaza. Pierde-ti controlul, cazi  in visare. Fii nepasatoare.. fii rece . Fii doar tu si lumea ta ! Meriti asta !