Tag Archive: lacrimi


Iată-mă din nou în fața aceleași foi albe, imaculate. Aceeași foaie nerăbdătoare, ce-și așteaptă cuvintele cu atâta ardoare, cu un dor imens..

Am lăsat-o singură prea mult timp. M-am lăsat purtată de valul iluziei până m-am pierdut. Am fost fericită, știi? M-am îmbătat de fericire. Am băut din acea iluzie, crezând….. prostește că o voi avea întotdeauna. Am vrut să mă contopesc cu ea, să fim una și aceeași. Să nu-mi mai dea drumul niciodată. Să o pot avea, în sfârșit, știi?

Dar o iluzie tot iluzie rămâne. Te ademenește în cel mai plăcut mod, te amețește și te lasă singur, pierdut. Nici nu știi în ce parte să o apuci.

Dar am știut vreodată? Oare chiar am știut?

Nici vorbă. Am simțit prezența unei iluzii. Știam. Eram obișnuită. Se întâmplase de prea multe ori. Dar m-am lăsat, din nou, dusă de val.

Aveam de ales. Stânga sau dreapta. Știam că una dintre căi e incorectă. Aveam toate semnalele din univers care-mi spuneau asta, dar mintea mea adolescentină a ascultat? Când vreodată? De ce mi-e sufletul atât de topit după trăiri de acest fel? Când se va simți împlinit? Oare va ajunge vreodată la stadiul acela?

Am crezut. Am crezut nebunește. Puteam să bag mâna în foc. Putea oricine să-mi spună orice. Eram prea sigură de tine, noi, pe mine. Aveam frâiele în mână. Simțeam pământul la picioarele mele… dar ce păcat! Erau nisipuri mișcătoare.. erau doar iluzii..

Am ales contrar rațiunii mele ori a celorlalți. Te-am ales pe tine. În detrimentul meu. Te-am transformat în întregul meu. Erai ( ești? ) soarele, luna, stelele..  orizontul. Mă mințeam zilnic că sunt bine, că mai pot, chiar și când îmi simțeam sufletul călcat în picioare. Orgoliul. Demnitatea.. totul.

Te-am pus tot mai sus. Eram fericită. Îți vedeam ochii verzi sclipind. Zâmbetul de cristal. Îmi treceam mâinile prin părul tău și adormeam fericită. Credeam că am ”totul” în brațe, fără să văd în ce mă transform. Cât mă deformam. Ce jos eram.. dar mă îmbătam cu picăturii iluziei și nu vedeam realitatea.

Nu vedeam că, din păcate, această căruță a rămas doar cu o singură sursă de tracțiune. Am vrut să fii bine, în speranța că eu voi fi bine văzându-te așa. Dar nu m-am gândit că așa va fi. Că vei da drumul mâinii ce te-a susținut, ce ți-a fost alături..

Nu voiam recunoștință. Nu voiam laude, premii, distincții. Voiam măcar 10% din tot ce am pus eu pe tavă.

Voiam adevărul… voiam să rămânem acolo. Să nu ne schimbăm.

Ai răsturnat tava și mi-ai întors spatele. În cel mai urât mod. M-ai privit rece. M-am pierdut, fără să-mi dau seama, din nou în ochii tăi de smarald. Vedeam tot. Tot ce a fost. Toate râsetele, lacrimile de bucurie, strigătele, atingerile, îmbrățisările…. acele buze sângerii..

Ai plecat. M-ai lăsat înconjurată de aburii iluziei. Iluzie pe care am refuzat-o să o îndepărtez. De ce? Îmi încălzea inima. Mă purta într-o lume, într-o realitate pe care nu am putut-o creiona niciodată. Nu am fost destul de puternică..

Am preferat varianta mai ușoară. Știam, de fiecare dată, că mă va răni, dar am sperat mereu să pot schimba ceva. Să nu rămână la stadiul ăla…

Nu îmi va trece niciodată. Voi spera. La nesfârșit. Voi vărsa oceane de lacrimi. Mă voi învinovăți mereu și mereu. Degeaba. În zadar.

Nu știu când mă voi trezi ori poate sunt doar puțin adormită. Știu ce e binele, ce e răul și, totuși, încă sper. Cai verzi pe pereți. Cred cu îndârșire că voi face din negru-alb. Că poate cineva mă va privi fix în ochi și-mi va rămâne alături. Fără scuze, pretexte. Doar cu mine. Pentru mine.

Știu că acea parte din mine va fi în continuare dependentă de tine. Că va dori să verse în continuare lacrimi. Că-mi va face obrajii să ardă. O pot opri? Da, bineînțeles. O voi face? Cel mai probabil că nu. Ar avea vreun rost? Sigur că da!

Lasă-le să curgă! Știu că nu vor ajunge niciodată la poarta inimii tale. Nu o vor topi, nu vor da jos lanțurile de pe ea… lanțuri pe care credeam că le-am rupt și că o am în palme…. dar… m-am înșelat așa că lasă-le. Așa a fost mereu. M-am complăcut. M-am obișnuit.

M-am obișnuit să fiu doar o simplă marionetă în mâna diverșilor păpușari ce promit fericire, zâmbete..

Vreau doar liniște. Vreau ca timpul să se oprească. Gândurile să facă liniște. Am obosit. Mi-e capul vraiște.

Te văd trăgând din țigară și cum buzele uscate se lipesc melodios de ea…  E atât de plăcut!

 

 

 

De ce-uri…

          Am sufletul cuprins de tristete . Impanzit de fumul intunecat al luminii.. Lumina 
la care nu mai pot ajunge.. sunt neputincioasa.Imi doresc parca mult prea multe .. si nu pot duce la capat decat o parte,infima.
       De ce e omul atat de neputincios ? De ce are sufletul atat de firav? De ce-mi
simt inima inecata in smoala melancoliei ? De ce ma simt tradata de persoanele de la
care nu m-as fi asteptat niciodata?
       De ce e necesar sa uit anumite parti din viata mea ? Sa trebuiasca sa o iau de la
capat ? De ce nu am puterea sa transform totul in bine ? De ce nu pot sa zbor mii de kilometri ca sa fie bine ?
        De ce iubesc doi ochi verzi a caror bunatate, frumusete n-o pot atinge? De ce-mi ocupa inima ? De ce nu ma pot vedea in ei ? De ce atatea intrebari ? Ce-s cu atatea „De ce-uri” in mintea mea ? De ce-mi surad viclean alti doi albastri ? De ce sunt atat de indecisa?
      As vrea sa pot spune „Stop”. Sa inchid ochii , sa respir adanc iar cand ii deschid sa fie bine . As vrea ca tristetea sa-mi paraseasca ranile. Simt ca nu pot sa ma vindec. Incurabilitate. De ce eu ? De ce aceste teste ?
      De ce ma emotionez scriind aceste randuri ? Ce-i in sufletul meu ? De ce nu mi-l pot impaca ? Ce e cu mine ? Ce-mi lipseste ? Sau cine ? De ce seara se arunca asupra-mi cu-n val de intrebari la care nu pot raspunde ? De ce-mi cuprinde intunericul sufletul? 
      De ce persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc zilnic nu mai au puterea sa ma faca sa zambesc ? De ce nu pot sa plang, sa vars tot ce m-apasa? Dar ce m-apasa? De ce scriu aceste randuri de parca ar fi sfarsitul ?
      Sfarsitul sufletului meu … il simt tarandu-se spre lumina fericirii. Nu stie. E naiv. Nu va ajunge niciodata. Ceva din mine nu-l va lasa. Va fi mereu ceva din mine care-l va impiedica. Monstrii interiorului meu , ma tin in lanturi.. dar ei nu stiu , m-am obisnuit cu ei. Sunt singurii care-mi stiu gandurile , starile .. sunt singurii care mi-au ramas , doar ei ma inteleg. Doar lor le pot spune ce e cu mine ..
      De ce e necesar sa dau muzica la maxim pentru a-mi acoperi gandurile ? De ce-s atat de zgomotoase? De ce sunt asa multe ? De ce-mi tremura buza inferioara ? De ce nu vor lacrimile sa se iveasca ?De ce nu-ti pot spune acelasi lucruri ca inainte ? De ce abia acum plang ” plecarea” ta ? De ce tin atat de mult la tine ? De ce incerc sa par rece, seaca cand tot ceea ce-mi doresc sa alerg spre tine sa te imbratisez si sa plang ? Omul cand nu poate ajunge la acel ” ceva ” mult dorit isi da seama cat de naiv a fost si cum soarta-i pune piedici.
      Plang.As vrea sa fie ultima oara. Dar nu, e abia prima oara cand plang dupa tine.Dupa ceea ce eram . Mi-e dor . Atat de dor. Sa fiu in centrul atentiei. Sa fiu esenta gandurilor  tale. Sa fiu cea cu care vorbesti cel mai mult. Sa nu fie nevoia sa-ti simt tristetea din voce la telefon cand ne luam la revedere.. 
      Nu vreau sa ma mai inchid in mine . Vreau sa zambesc. Mi-e atat de dor de un zambet. Nici nu stiu cum mai arata. Nu, nu un zambet fals, pe care-l poti face oricand. Unul  care-ti sa-ti lumineze inima , dupa care sa poti spune ” Sunt fericita…”
Nici nu stiu ce e cu mine. De fapt, asta incerc s-aflu. Dar nu pot . Nu vreau. Parca aflarea adevarul m-ar distruge intru totul. Nu, nu esti sursa ranilor mele interioare. Ceea ce ne desparte .Ma distruge . Usor , usor … Mi-e ciuda. Sunt ofticata.Ar fi fost aproape perfect.. desi nu cred in perfectiune. Poate am fi aflat-o impreuna.De ce spun toate astea acum ? Ce pot schimba ? Nimic … Doar pot astepta sa treaca ani,decenii sa fie bine ? Nu am timpul necesar.. caci sufletul mi se stinge usor iar.. eu voi redeveni o alta. O tipa rece, ursuza.. cum incep de fapt sa fiu . Fara sentimente.
      Uneori, imi doresc sa nu fi avut sentimente . Sa nu ravnesc dupa tine . Nu pot spuneca te iubesc .. ar fi deplasat si prea mult dar esti singurul cu care as vrea sa fiu acum. Singurul care m-ar putea alina , chiar si pentru cinci minute. De ce nu te-am putut avea macar pentru cinci minute ? Ti-as privi ochii ca de smarald , fiind fascinata de frumusetea si stralucirea lor . As vrea sa fiu eu stralucirea lor . Sa-ti incant privirea atunci cand ma apropii de tine . Te-as imbratisa asa cum n-am imbratisat pe nimeni.. iar tu ai intelege tot ce as fi vrut sa-ti spun vreodata si n-am putut.. pentru ca o imbratisare spune mai multe decat o mie de cuvinte…
       Mi-e dor de acele senzatii pe care le aveam cand vorbeam cu tine. Sa-mi tresalte inima de fericire, sa fiu emotionata , sa ma pierd.. la vederea ta . S-astept o zi intreaga sa-ti vorbesc.. chiar si pentru cinci minute. Cum as putea sa uit asta?Nu-mi pot impune asta. Poate ultima farama de umanitate din mine se lupta. Sa ramanacu amintirile. Ce e omul fara amintiri ? Un trup gol …Nici nu stiu ce-as putea sa mai zic. Simt ca mi-am pus sufletul pe tava. N-ar trebui sa ma simt prost.. ci sa ma eliberez. Dar nu e asa. Asta nu va rezolva nimic. Doar va atrage mii de intrebari la care nu voi dori sa raspund… Desi am zis ca nu vreau sa ma mai inchid in mine se pare ca nu am de ales. Pana cand ? Nu stiu .. pana voi simti fericirea? N-am gustat-o niciodata din plin.Nu stiu cum arata. Daca-i un lucru ori o persoana.. nu voi sti sa o pastrez langa mine cand va veni.Dar nu va veni .. caci fericirea se duce tot la persoanele optimiste, carora totul le merge bine . Pentru un surplus … Imi pierd cuvintele.. degetele mi-s amortite . Nu mai doresc sa scrie.Abia scriu.Nici ele nu pot face fata acestei.. drame? Parca-i prea mult spus. Scriu,sterg,scriu..
       Ochii mi-s impaienjeniti de lacrimi si oboseala.. poate maine ma voi trezi cu
ganduri mai pasnice, dar voi fi doar chestii de moment. Nu mai vreau sa traiesc
doar momente. Stabilitate.. Nu vreau sa te pierd de tot pentru a te uita..
      Final.. sec . Pastrati-va sufletul intact !

 

Ramas bun…

      E greu sa-ti iei ramas bun. Intotdeauna va fi. Mai ales daca nu vrei asta dar e absolut necesar.

           Recunosc, mi-e greu. Dar stii cum ? De fapt.. sigur stii. Pentru ca stiu ca si tu simti la fel. Cum sa lasi o persoana draga sa plece din viata ta ?

           Ti-e greu si doare pentru ca odata cu plecarea ia si o parte din tine. Amintiri,momente placute sau mai putin placute.Pur si simplu .. nu ai stare. Simti cum te pierzi si incerci sa nu fii trist pentru ca e ceva natural. Nu e prima oara dar parca doare din ce in ce mai tare de fiecare data.

           Chiar daca n-ai vrea lucru asta, nu poti sa continui pentru ca desi .. crezi ca e bine,nu,de fapt iti face rau dar stii asta, dar nu te poti detasa,nu te poti gandi la rece, sa realizezi asta. Pentru ca nu te intereseaza de consecinte. Autodistrugere? Cui ii pasa?Esti fericit/a pe moment si asta e tot ce conteaza.. dar nu e bine.

          Iti vine sa versi mii de lacrimi. Cate lacrimi fac o mare? Pariu ca ai putea afla.. dar nu, nu vrei sa plangi . Pentru ca n-are rost. Timpul nu se mai intoarce. Dar l-ai da inapoi,macar pentru 5 minute. Sa-i mai vezi din nou chipul,acele valuri albastrui si sa-l mai auzi odata strigandu-ti numele..

         Cea mai grea parte  va fi sa faci fata jocurilor mintii. Va trebui sa accepti ca altcineva intr-o zi iti va lua locul. O alta persoana ii va vedea zambetul,o va cuprinde in brate … sa te impaci cu ideea ca usor-usor nu vei mai fi la fel de important/a in viata acelei persoane.

          Conversatiile cu acea persoana vor fi seci, urasti asta. Iti displace falsitatea, ca nu vei putea sa-i spui tot,asa ca inainte,oricat de prieteni veti fi.Si iti va lipsi.. si poate o vei revedea,peste ceva timp si vei vedea cat de fericita este,asa cum poate era cu tine. Te va urmari gandul ca n-ai putut sa fii acea persoana care sa-i ofere,totul,fericirea.. 

         Sa ramai prieten cu cineva cu care ai fost impreuna inseamna ori ca inca tineti unul la altul ori n-a fost nimic..

         Chiar daca a fost una dintre cele mai speciale persoane de  pana acum.. nimic nu e vesnic, corect? Ramai cu amintiri… te vei hrani cu ele si o vei compara cu fiecare persoana noua din viata ta

 Speri ca intr-o zi o vei regasi si ii vei oferi totul, tot ceea ce merita.

        You pretend it doesn’t bother you, but you just want

to explode.

Piesa zilei(3)

In jos aprins

           P.V

Poate nu ești aici ,
Sau cred că poate ești .
Cu ochii rugă-n cer,
În lacrimi mă privești

Din fum simt cum te ridici ,
Cu trupul tău uitat,
Pe față mă atingi
În lacrimi înconjurat

R: Ești o amintire ,
Trăind în umbra mea
te contrazici în mine ,
Arzându-mi inima

M-atingi gol de uimire ,
Căci ești un vis pierdut
Să stai jos lângă mine ,
Uitând de început.

Nu am crezut atunci,
Că ai un gând de-al meu
Ca-n fluturi să te duci .
Să ai un zbor mai greu

Dar poate ești aici
Și ochii mi-s închiși ,
Sau poate ai plecat
Și încă îi am strânși ..

Piesa zilei ( 2 )

 

 Și îneacă-mă-n ochii ce mor

Știu că ceva mă-ngroapa
Sau mă-mpietreste în gând
O fi uitarea ta oarbă
Privindu-mă cum plâng

Zâmbetul meu cel surd
E vina-mi grea pierdută
simt umbrele cum mă înving
Ce în tăcerea lor mă mint

R: Te caut în vis ,Te caut în gând
te vreau lângă mine dar te pierd în vânt
aștept să m-apropii dar te văd plecând
Mă-ntorc iar și iar să mă văd murind

Totul e mai greu în mine
Și nu mai suport
Simț că nu mai pot să respir
Curând am să mă sting

Totul e mai greu și nu o mai duc ,
Arată-te !!!!! Strigă-mă !!!!!
Nu pot lăsa să se uite !
Ascultă-mă !!! Cheamă-mă !!!!

-și îneacă-mă-n ochii ce mor –                 

     by  P .V                  

Piesa zilei ..

              Hello . 

                   M-am hotarat sa fac o noua categorie cu ” Piesa zilei ” ! In ce consta asta ? In piese facute de un bun prieten, Vlad. In fiecare zi voi posta cate o melodie de-a lui . Asta ca sa nu vina intrebari” Hei Oli, tu le-ai facuttt ? Superr ” . Nu. Eu nu fac poezie . Doar daca-s provocata ! 😆 

                 Sper sa va placa, eu una ii ador cantecele. 

                 Va avertisez ca exista drepturile de autor iar in cazul in care vreti sa le postati pe alte bloguri, profile de facebook anuntati-ma !  Nu fiti xeroxuri ieftine ! Si oricum .. ar fi pacat sa o faceti, nu ? De ce sa fiti ca altii ? Originalitate nene !

                 Acestea fiind spuse.. prima piesa pe ziua de azi !

 

          Arunc din mine 

Simt ca totul moare usor
Stau detinut in mine sa ma sting
Stiu ca nimic nu are sens
Arzand sentinta sa mi-o-nving
In ploaie totul curge-n gropi
Fara un drum spre mine
Innebunesc cu ochii sus
Spre ceru-n lacrimi doar spre mine
Arzand cu pieptul ma cuprind
In dansul frunzelor ce pier
In intuneric sa m-ating
In drumuri seci ca sa ma pierd
Vad in nimicul ce m-a scris
Cum stergi fara pasare
Trecutu-n suflete ce-am scris
In frig iesind din mare
Te simt cum curgi si-acum in mine
Fara acelasi gand sorbit
De-amarul ochilor ce-n umbre
Ne incalzeau in ei privind

M-ascund in soapte ce m-adorm
Plin de umbra-mi nepasare
Ce-n pleoape lacrima ma torn
Catre a ta strigare !

 

     O duminica frumoasa ! 

Numarate mi-s zilele ..

” Te vad .

Esti mai atragator ca niciodata sau sa fie dorul de vina ? 

Camasa ta rosie in carouri ma obsedeaza. Blugii tai rupti pe alocuri .. imi trezesc instincte de mult uitate.

Ma apropii de tine. Inima imi incepe sa bata ca o bezmetica. Incerc sa-mi calmez pulsul si te privesc in ochi. Ma fascineaza.Pupilele-ti sunt dilatate.Oare te simti ca si mine ? Neputincios? Emotionat? Oare si tu simti nevoia unei imbratisari ?

Ne plimbam in parcul cel pecetluit de taine.  Vantul se joaca prin parul tau putin carliontat. Te-as privi non-stop. Azi esti mai frumos ca ieri si mai putin dragut ca maine. Sunt mult prea indragostita de tine. Te opresc si ma cuibaresc la pieptul tau. Aici ma simt in siguranta. Ma simt eu , micuta si fericita.  Imi incolacesc mainile in jurul gatului tau scaldat de pulsul puternic. Adori cand fac asta. 

Buzele tale rosii , umede le intalnesc pe ale mele intr-un sarut prelung . Mainile tale , tremurande, imi cuprind spatele si ma tragi spre tine . Iubesc imbratisarile tale , pline de emotie . De ce n-am putea ramane asa mereu? Sa nu stim ce-i ala timp , prieteni , griji ? Sa fim doar noi doi . 

Dar.. soarele ne zambeste . Aceeasi banca , scrijelita de amintiri si cuvinte spuse din suflet ne asteapta. Te asezi pe genunchii mei . Genele tale lungi ma fascineaza. Dar nu te pot lasa sa adormi. Sunt dependenta de privirea ta. De tot ce-mi transmite. Incep sa-ti ciufulesc parul. Ce-mi place cand te oftici si te superi , asemeni unui copil . 

Chiar si cand esti trist, esti superb . Privirea ta pierduta..  si cum deodata te-ntorci si ma saruti . Imi zambesti. Cat pot fi de fericita. Cat esti de minunat.. 

Ador cand suntem doar noi  doi si ziua e a noastra. Cand ii zambim soarelui si impartim totul .. 

Dar nimic nu e vesnic ..

Aceeasi gara , plina de suspine .. acelasi ramas bun nedorit . 

Si vei ramane singur in intunericul noptii .. care te va absoarbe. Mi te va fura pentru nu stiu cat timp . Cat sunt de invidioasa pe vant ca se poate juca cu parul tau atunci cand eu nu sunt , pe razele soarelui ca-ti  pot zambi ..

Tristetea pune stapanire pe noi. Tacerea ne cuprinde. Imbratisati intr-un colt al garii parasite asteptam sa ne spunem Adio. Am lacrimi in ochi dar cuibarita la pieptul tau n-as vrea sa le simti .. dar , emotiile ma coplesesc si .. lacrimile imi cuprind obrajii mangaiati usor de mana ta , tremuranda. Strang puternic camasa ta si iti spun ca tot ce se intampla nu e corect.. vreau , vreau sa fie bine . 

Ochii tai mari , caprui , ma privesc si-mi spun ca totul va fi bine . As vrea sa opresc timpul . As vrea sa fiu intotdeauna aici. Te iubesc mai mult ca ieri si mai putin decat maine . 

Imi saruti fruntea si imi zambesti . Pe moment sunt fericita.

Ma arunc pe un scaun si te privesc dincolo de geamul aburit de lacrimile ce nu vor sa inceteze sa ma dea de gol…

Iar tu .. ramai singur , o victima a noptii , plina de dor . ” 

O zi ..

 ”  Ce-ar fi daca am uita de tot pentru o zi ?

    De probleme , de prieteni ? Sa fim doar noi , doi . Un singur trup , un singur suflet . Bataile de inima sa se suprapuna. Secundele sa fie ore iar acestea din urma sa fie zile . Timpul sa fie unul etern. Sa petrecem o zi nesfarsita. Doar noi doi .

     Sa ne urcam in primul tren si  sa fugim prin compartimente .. calatorii sa se uite la noi buimaciti. Dar cui i-ar pasa , te-ntreb? Noua , nu .. caci azi suntem total diferiti . Mi-ai cuprinde spatele si mi-ai fura strengareste o sarutare.. iar eu , m-as face atat de mica la pieptul tau , zambindu-mi . 

     Ne-am opri intr-un camp de lalele .. rosii  aidoma buzelor tale carnoase. Doar stii cat le ador.. 

    Sa ne tolanim in acea intindere de miresme incantatoare.. Sa privim norii pufosi , asemeni tie . Uneori ma gandesc poate nu esti din lumea asta. Poate esti doar un pasager ce a adus cu tine un sentiment ce razbate in sufletu-mi . Cine esti si de unde ai venit ? Si de ce m-ai facut sa tin atat de mult la tine ? 

  Norii ce se misca deasupra-mi ma indeamna la meditatie . Eram cu totul altfel inainte de  a te cunoaste. Zambeam silit iar monotonia imi era cea mai buna prietena. M-ai vindecat, m-ai facut umana. Sensibila,indragostita,fericita.. 

    Un fluture cu aripi de inger ti s-ar aseza pe nasucul gingas si te-ai ridica buimacit de un stranut copilaresc. Ai lua o floare si mi-ai pune-o dupa ureche. M-ai privi fix asa cum o faci de obicei iar eu .. n-as stii ce sa fac. Roseata din obraji m-ar cuprinde iar inima parca ar vrea sa-mi sara din piept . Te-ai apropria de mine .. si mi-ai lua mana.

    Privirile noastre… o doamne , ele , spun mai multe decat ar putea avea puterea cuvintele . Un zambet ti-ar aparea in coltul gurii . Doamne , cata putere are asupra-mi .. Si cat de frumos poti fi ! Stii ce-mi place la tine ? In fiecare zi gasesc ceva ce sa ma farmece. Dar m-ai trezi din aceasta nedorita meditatie. De ce sa ma gandesc acum la lucrurile astea? Te vad repezindu-te spre mine iar buzele tale , carnoase , le simt cum le cuprind pe ale mele intr-un sarut indelungat. Ti-am mai zis ce buze moi ai ? Cred ca le-as saruta incontinuu .. si poate nici atunci nu m-as satura de  dulcea lor savoare.

  Si am strabate drumuri intregi .. spre niciunde. Dar cui i-ar pasa? Doar soarele ne-ar fi martor. Dar nu mi-ar fi frica , as fi cu tine . Dar trupul meu firav mi-ar ceda , pentru ca stii , nu sunt cea mai puternica iar conditia mea fizica ar fi la pamant..  dar tu , grijuliu ca-ntotdeauna m-ai lua in spate iar zambetul mi-ar reveni . 

    Dar , tu , copil cum esti .. ai obosi. Si te-as ruga sa ne intindem . Stii , desi e apus .. vazut din spate e un rasarit , corect ? Urasc sa te vad obosit si simt nevoia sa te protejez, asemeni unei mame . Chipul tau brazdat de soare totusi ma intristeaza. Ochii tai .. privesc in gol. Ma intreb oare la ce ? As vrea sa vad ce vezi tu .. te imbratisez , protejandu-te. De parca soarele ti-a furat si ultimul strop de viata. 

   Esti obosit copile.. corpul ti-e ravasit. Usor te intind langa mine iar umarul meu iti devine sprijin . Ce frumos esti cand dormi . Asemeni unui bebelus.. Oare ce visezi ? Am puterea de a-ti patrunde in vise ? Oare o am ? Si daca nu , cat as vrea.. 

  Ce mult mi-as dori ca pentru o zi , eu .. eu sa-ti fiu totul . Soare , aer , lumina , zambet , dragoste , mama , prieteni . 

  Lacrimile-mi cuprind obrajii mult prea albiciosi . Doamne cat mi-as dori ca aceasta zi sa nu se termine . Sa fii mereu langa mine . . 

   Si totusi inca te tin de mana .. inca simt nevoia de a te proteja . De ce ? Nu stiu . Poate de exterior , poate chiar de mine . De propriu-mi suflet ce te vrea intr-un totul. 

   Pleoapele grele mi se inchid cu speranta ca dimineata ne va gasi tot aici .. iar eu , eu voi fi totul . „

  

Adio scumpule ..

As fi prelungit zilele daca as fi putut .

    Secundele le-as fi transformat in ore iar acestea din urma in zile. Doar sa mai ramai.. 

    Cand ti-e bine timpul trece atat de repede . Nu-i pasa ca ai mai vrea sa prelungesti starea de bine . Nu ! E crud si rece .. cand ai probleme , te apasa si parca nu mai trece .

    Desi cineva drag pleaca din viata ta , poate pentru o perioada scurta de timp , nu e de ajuns sa ai alte persoane in juru-ti. Caci nu poti fi un intreg daca lipseste ceva , corect ? 

    6 luni ? Cand au trecut atat de repede ? Imi amintesc de plimbarile noastre , dimineata devreme , la 7. Mai tii minte cand m-ai trezit la 5 si plangeai si in intunericul ce ne cuprindea tu-mi zambeai fericit desi eu inghetasem de frig ? 

   Mi-e atat de dor de tine . De diminetile cu tine . Sa vii usor , si sa deschizi usa cu nasucul.. si sa mancam amandoi. Sa vin de la scoala , sa ma mirosi si sa te alinti , sa ne iubim . Sa ne intindem in pat si sa-i facem in ciuda mamei , care nu ne lasa.. 

   Sa cantam , sa iesim afara si tu sa fii gelos pe M. Sa nu ma asculti si sa fugi ca nebunul. Doamne cat mi-e de dor..

   Marti ? De ce n-am scris despre tine marti ? Poate pentru ca nu realizasem inca . Poate pentru ca pe moment nu ti se pare ceva grav. Stii cat te-am rugat sa stai , sa te imbratisez, sa te iubesc.. Erai mult prea nerabdator sa pleci .. Si-ai plecat. Nu,nu am plans pe moment dar sufletul meu plangea dupa tine.. 

  Dimineti reci fara tine . Si azi .. te-am strigat desi ne despart 3000 de km .. si tu stateai in fata mea , cu capul plecat cu ochi tristi si goi . Imi pare rau ca tanjesti , ca nu mananci , ca esti speriat.. Imi pare rau. 

  Mi-e dor sa ne plimbam in tot orasul , sa ma ajuti sa uit de toate. Sa nu ma faci sa ma simt singura..

   Cand ne vom revedea ? Poate niciodata. Poate mai devreme decat ne-am dori. Mi-e dor sa ne prostim si sa facem poze. Imi lipsesti Scott.. mult , mult prea mult . 

eu cu scott

Cel mai frumos cadou ..

Pentru cei ce n-au citit prima parte    [ aici ] <– click !

” Joi . Pentru unii e doar o simpla zi de joi , pentru altii e Ziua Indragostitilor.. dar pentru ea ? E mult mai mult.

Inca de la primele ore ale diminetii forfota caracterizeaza orasul micut.. baloane , inimioare .. Stai in casa si plangi,esti a nimanui.

Nu are nimic cu sarbatoarea asta doar ca..  nu este necesar sa-ti arati iubirea intr-un anumit fel , in ziua asta. Ursuletii de plus nu arata cat de mult tii la persoana respectiva.. de ce e necesar de o zi intr-o luna pentru a-ti arata iubirea? De ce nu e asa in fiecare zi ?

Orele trec mult prea greu . Sta si mediteaza pe banca . Nu are chef de plimbari pe hol, de rasete. Doar de joculetul ei cu bile,de pe telefon. Capul ii explodeaza. Sute de amintiri o ravasesc.Suflet gol,nebun de dor.Tu credeai ca ai pereche.. si un inger pazitor ..

Toti spuneau ca El se va intoarce, tocmai azi , ca va fi bine , frumos .. dar il cunoastea. Sau , de fapt, era nesigura. Nu stia sigur. Avea indoieli.. de ce le avea ? Cat si-ar fi dorit .. sa fie aici. Macar sa-l priveasca si sa-i mangaie chipul. Sa-i admire ochii mari , genele lungi si sa-i simta imbratisarea plina de dragoste..

Incerca se obisnuiasca cu absenta lui. Ii era imposibil . De ce sa nu te gandesti la o persoana draga? Cum sa nu se gandeasca la acel copil cu chip bland , cu voce calma si cu o inima ce-i apartinea?

11:40 . Aproape adormita .. aude telefonul vibrand. Inima-i galopeaza si-l deschide. Un mesaj. Sa fie de la EL ? Oh , cat si-ar fi dorit.. ” Vin la tine dupa ore sa vorbim . „

Scurt si la obiect. Un zambet se ivi pe chipul ei incercat de numeroasele amintiri . Mii de ganduri o incercau. Atat pozitive cat si negative. Inima-i batea puternic si emotii puternice o incercau .

Orele treceau mult prea greu . Incerca sa se concentreze la diverse lucruri dar ganduri negre o cuprindeau. Pesimismul o cuprinse iar , ca de obicei . „ E doar o stare naturala „..

Visa. Visa cu ochii deschisi iar o intrebare o trezi brusc .. ” Si ce ti-a adus prietenul tau de V-day?

pai..

Ei au luat o pauza ” zise tatal fetei matusei prea curioasa..

vine diseara si vorbim ..

te va aburi cu ceva ?

sau se va sfarsi . aburit ? glumesti .

Eminescu.. Scrisoarea 1. Incerca sa citeasca comentariul. Il adora pe Eminescu. Ii adora stilul , poeziile. Dar.. conditia omului de geniu , meditatia lui asupra cosmogoniei Universului , o sfarsea pe interior. Totul are un sfarsit , fie ca vrei , fie ca nu ..

Inca doua ore . Inima-i batea iar nebuneste. Cum va fi intalnirea cu el ? Avea emotii de parca ar fi prima data.. Se gandea ca ar fi vrut cu orice chip sa-l imbratiseze indiferent de reactia lui , apoi poate sa-i zica ce va dori . Dar daca va fi mult prea emotionata si va plange in fata lui ? Daca va auzi ceea ce nu doreste si se va descarca ? Nu vrea mila lui , nu mai vrea lacrimi , vrea doar putina fericire ; il vrea pe El , mai mult ca niciodata .

Lua o pauza de la Eminescu si de felul lui de a o aburi in legatura cu geniul neinteles .

Deschise calculatorul. „ Ma voi juca putin Fruit Ninja sa-mi ridice moralul apoi o sa cobor. Va fi bine ” .

Il gasise pe el online . Ezita inainte de-al saluta. ” Daca nu-mi va raspunde? De ce sa grabesc poate acest moment tragic?” Isi lua inima-n dinti.. Il saluta. O mira faptul ca e acasa , cand ea astepta ca el sa soseasca. Afla , ca de fapt , iar racise. Iar nu avuse grija de el , iar grijile o cuprinsera.  Ii puse intrebarea ce o framanta deja de o saptamana…

Si… mai esti suparat ?

Nu , m-am gandit si a fost stupid.. doar ca nu mi-a convenit aia .

O piatra enorma i se ridicase de pe piept. Stia cat gresise si se mustra pentru ce-i spusese. Cuvintele unele dor mult,mult prea mult.

In cele din urma.. ii ceru impacarea. Nu-i pasa ca ea o cere, orgoliul ei fusese dat la o parte. In momentul asta nu conta orgoliul.Contau ei . Stia ca poate , unele fete nu ar face asta , de ce sa ceri tu ca fata impacarea? De ce sa te „umilesti ” atat?Se simtea ca la ruleta. Putin noroc ..

Raspunsul o bucura enorm. Ii venea sa tipe de fericire, sa-i imbratiseze pe toti. Simtea ceva . In interiorul era ceva ce-i aducea zambete. Zambea incontinuu.Sa fie fericirea? „ Nu , nu se poate . Eu nu stiu sa fiu fericita„Dar fericirea nu trebuie invatata,doar simtita. Intotdeauna crezuse ca fericirea va veni cu lucruri mult mai importante , la o varsta mult mai inaintata.

Cat de mult ii lipseau cuvintele lui . Dorul , conversatiile cu el . Alintaturile lui . Tot ce tine de El , de ei .

Se simtea ca intr-o pajiste plina de lalele ce-i zambesc cu subinteles. Ar fi alergat mile intregi fara sa oboseasca.Zambea,actiunea care poate , ii displacea cel mai mult in ultimele zile.

Dusul fierbinte ii spala toate gandurile negative,temerile. Era fericita.Demult nu mai simtise o stare atat de buna.

Se simtea mult prea bine pentru a nu nota asta, intr-o noua scrisoare.. 

Dragul meu .. 

 Ai simtit vreodata ca-ti vine sa zburdi ? Sa vorbesti intr-una , asa cum o fac eu adesea, despre orice,oricand,oriunde? Sa-ti vina sa multumesti soarelui ca rasare ,  persoanelor dragi ca exista?

Sunt fericita, cred . Mai mult ca sigur. Nu ma asteptam. Doar ma stii , pesimista numarul 1. Ma simt ca si cum m-as fi reindragostit.Iar am fluturi in stomac cand iti vorbesc si orice cuvant de-al tau conteaza si ma afecteaza pozitiv ori negativ in mod direct.

Mi-e dor de tine . Stiu , e 4873 oara cand iti spun. O sa-mi treaca vreodata? Nu , nu cred. Mie mi-e dor de tine si cand iti intorci privirea. Mi-e dor de ochii tai mari si patrunzatori , blanzi , de gropitele tale. Mi-e dor sa-mi zambesti.

Cred ca-s mult,mult prea atasata de tine . Dar stii ceva ? Nu trebuie sa ma scuz pentru asta. Pentru ca nu e un lucru negativ.Pentru ca merit , meriti , meritam .

Multumesc pentru cele 3 luni !

Probabil nu ursuletii de plus ori florile m-ar fi bucurat , tu , tu ai fost cel mai frumos cadou. Prezenta ta , conversatia cu tine. M-a bucurat. Tu , noi , cel mai frumos cadou.

Sunt fericita , multumesc . 

                                                                   P.S : Te iubesc !!

Cu dragoste , 

Pitica vorbareata .

Cat te schimba iubirea ,  nu ? 

Cel mai important cred .. e sa nu te schimbe mult prea radical. Sa nu te transformi intr-o cu totul alta persoana doar de dragul de a nu pierde o alta. 

Dar nu e si cazul ei . Pur si simplu invata ca uneori , trebuie sa te temperezi . Inveti sa-ti accepti defectele si cu ajutorul persoanei de langa tine sa le indrepti , sa fii o persoana mai buna . 

Sa treceti amandoi prin furtuni dar si prin zile insorite.  Sa deveniti unul.

Orgoliul ? Depinde de situatie. Dar cand stii ca ai gresit de ce sa nu lasi de la tine ? Preferi sa te incalzesti cu orgoliul sau cu imbratisarile celor dragi ? 

Intalnire. Apogeul impacarii. Abia astept sa-i vad imbratisati , fericiti.  S-o vad zambind . Simtindu-se protejata in bratele lui.