Tag Archive: mare


Cum ar fi să?

Mă usuc de la căldura asta și voiam de foarte mult timp să vorbesc cu tine. Da, chiar tu cel care citești ori chiar cel care scrie. Sunt doar o voce. O voce care-ți zgârie creierul într-un mod neplăcut. Care te face să pierzi nopțile și să ajungi să vezi răsăritul, crezând că ești pe plajă, când de fapt, ești doar în același pat, învechit, acoperită de pilote, deși afară sunt 40 de grade, cu lacrimi fierbinți pe obraji.

Cum ar fi să îți poți controla gândurile noaptea? Cum ar fi să încerci să zâmbești? Nu, nimeni nu a zis un zâmbet perfid, ci unul pe bune. Să te bucuri de răsărit, chiar dacă-l vezi de la aceeași fereastră prăfuită în diminețile de vară.

Cum ar fi să îi spui toate ăstea? Să scrii un roman, să apeși TRIMITE și să aștepți. Ar fi prea dureros, nu? Ar schimba totul. De ce să-ți asumi un asemenea risc? De ce să strici tot ce ați construit? Dar stai, îmi vei spune că, de fapt, nu ați construit nimic. Tot ce este construit este doar în capul tău. Cum ar fi să rupi barierele acelei lumi și să te eliberezi? Dar nu ai face asta pentru că ție-ți place acolo. E singurul loc în care îl poți avea aproape și îi poți manipula orice mișcări.

Cum ar fi să vedem toate lucrurile cum sunt de fapt? Ar fi crud și probabil depresia nu ar mai părea o boală atât de periculoasă și neprevăzută ci la ordinea zilei.

Cum ar fi să nu-i admiri pozele atât de des?Cum ar fi să încetezi să regizezi filmele din capul tău?  Să te uiți la clipurile în care cântă? Să nu cari în pieptul ăla mic și firav atâta oftat? Să încerci să te descătușezi de el. Să-i dai drumul să se ducă în alt piept plin de deznădejde?

Cum ar fi să îl ai lângă tine? Ar fi inexplicabil, nu? Să te vadă măcar cinci minute prin acei ochi mari și plini de mistere, așa cum îl vezi tu. Să se gândească măcar o dată la tine așa cum o faci tu. Ai crede că ești într-o lume paralelă și că totul e o capcană. Că totul ar avea un alt rezultat decât cel dorit de tine.

Cum ar fi să fie, totuși?

Cum ar fi? El ar fi asemeni unui fiu de împărat roman iar tu, un umil plebeu și l-ai privi așa cum privești hainele pe manechine în magazine. Nu le poți avea pe toate. Ar trebui să faci prea multe sacrificii, pe care le consideri inutile. Dar el? El le-ar merita?

Tu ești un biet plebeu.. și știi cum era atunci? Trăiai pentru pâine și circ. Asta face el fără ca tu să-ți dai seama. Îți aruncă firmituri de pseudo-plăcere și fericire. Ori realizezi ce se întâmplă și te complaci de dragul de a nu-l pierde? Nu vei putea niciodată să-i câștigi inima. Nu te transforma într-un gladiator, nu te lupta cu leii..

Cum ar fi să iei vălul de ceață de pe ochi?

Cum ar fi să realizezi că sunteți din două lumi diferite? Să conștientizezi că poate toate acele lucruri au fost spuse când el a fost luat de val?

Cum ar fi să înveți să înoți? Să poți avea grijă la valuri? Cum ar fi să te agăți de ceva stabil și să eviți să fii luată de val? Cum ar fi să realizezi că acest val te-a îndepărtat atât de tare de realitate? Cum ar fi să îl înfrunți?

Cum ar fi ca măcar de data asta să te înveți minte și să nu se mai repete din nou, aceeași poveste, la nesfârșit? Cum ar fi să nu te mai afli în ipostaza asta?

Cum ar fi să încerci măcar o dată să îți protejezi inima și să nu o mai supui atâtor și atâtor încercări? Cum ar fi să fii o persoană mai rațională?

Dar de ce ai fi? De ce când e atât de plăcut să trăiești într-o lume în care nimeni nu te judecă și în care oricine și orice îți dorești poate fi al tău.

De ce să-ți alungi clipele de pseudo-fericire?

Nu asta suntem de fapt? Suflete rătăcite, rănite și spulberate de dor? Nu căutăm o viață întreagă pansamente și dacă nu le găsim ni le construim fără să realizăm că, de fapt, adâncim rănile?

Cum ar fi să lași timpul să treacă și să vindece așa cum a făcut-o de atâtea ori?

Cum ar fi ca toate vocile din capul tău să fie tăcute și să nu te mai debusoleze? Cum ar fi să închizi ochii și să fie liniște? Și să nu-ți apară în minte acel zâmbet zeflemitor? Acea gropiță înconjurată de barba roșcovană?

Cum ar fi să ..

You don’t have to love me love me
But you gon’ have to fuck with me

 

 

 

 

Reclame

Tablou

Ascult melodia aia. Iar și iar. Aia despre care nu credeam că se va potrivi vreodată. Că mă va face să plâng, gândindu-mă la tine. Că va ilustra ceea ce simt, atât de repede, față de momentul în care am ascultat-o prima dată.

Mă simt ca o copilă de 15 ani, care a trecut prima dată prin așa ceva. Mereu m-am simțit așa. Și acum 3,2,1 an(i). Mereu. Probabil e ceva în gena mea, ceva foarte slab și bleg.

Nu am să înțeleg niciodată, dar niciodată cum poți lăsa ceva ce-ți face bine sub pretextul de a-i fi acelui ceva mult mai bine, căci tu te consideri un rău absolut. De ce ai respinge pe cineva, deși el se împotrivește? De ce l-ai îndepărta?

De ce ai considera, greșit, că izolarea și viciile te pot ajuta să treci peste o cumpănă?  De ce să nu acorzi credit celorlalte persoane să-ți ia fărâma de suflet în brațe și să aibă grijă de ea, așa cum au făcut-o până acum? Lumea are impresia că ia mereu decizii corecte, ca mai apoi, să se uite înapoi, în trecut și să realizeze că a pierdut ceva ce nu poate găsi la oricine. Cu ce preț să-și asume acest risc? Orgoliu? Aroganța? Așa-zișii ochelarii de cal?

Cum poți să îți asculți partea întunecată? Când la vederea celei ce-ți făcea sufletul să zâmbească, lacrimi curg pe obrajii reci? Că-ți impui s-o eviți, sperând că-ți vei reveni..

E amuzant și, în același timp, extrem de trist să vezi pe cineva că face fix lucrurile de care se temea. Se temea să nu se reverse asupra lui. Pe care le nega cu întreaga lui existență. Cât de ironic e că ai ajuns să faci fix lucrurile ălea, nu? Și mai ales, cui nu-i merita. Probabil, pentru chestia asta, conștiința nu te va lăsa o perioadă în pace. Sau așa ar trebui.

Să îndepărtezi persoana care te vedea imperfect de perfect,  într-o aură de perfecțiune. Cred că nu există o alegere mai proastă de atât. Să-i dau cu piciorul fetei care s-ar fi pierdut în mulțime pentru tine și care și-ar fi scos inima din piept, pentru a-ți mai da încă 60 de secunde de trăit.

Dar sunt sigură că vei trece peste asta mai repede decât te-ai aștepta ori ai fi preconizat vreodată. Am fost acolo, îți amintești? O știi pe G.? A  trecut pe un plan atât de îndepărtat, că abia îl mai vedeai, atunci când am apărut eu. Se va întâmpla iar. Pentru că ăsta e cursul vieții. Cine-s eu să-l controlez?

Mi-e dor de mare. Chit că e rece. Să-mi mângâie gleznele ostenite și să-mi șoptească tot ce aș vrea să aud. Și de tine. Cred că ar fi tabloul perfect. Eu, tu, marea și mâinile noastre împreunate. Probabil niciodată nu se va întâmpla, dar în fiecare zi, mai adaug un pic de culoare acestui tablou. Nimeni nu-mi poate cere chirie pentru el ori să ceară evacuarea lui. Va rămâne acolo, așteptând să se transpună în lumea reală.

#teiubescboo

Gladiator cu sentimente …

           ”   Prin esenta cuvantului esti un luptator , ce-i face pe plac imparatului roman , pierzandu-si viata in lupte.. crude.

              Dar acum esti un altfel de gladiator. Un alt luptator . Pentru inima mea . 

              Foloseste-ti calitatile , tot ceea ce ai si cucereste-ma. Cucereste-mi inima. Patrunde dincolo de aparente si fa-o sa fie a ta. Sa-ti devina sluga. Ia-o in mainile tale , mangaie-o cu degetele tale lungi de pianist si .. ai grija de ea . Fa-o sa-ti zica totul , sa aiba loc doar pentru tine . Sa nu mai bata pentru nimeni altcineva, sa-ti spuna taine ascunse , de necrezut .

            Am nevoie de ochii tai albastri, precum marea zbuciumata, sa-mi lumineze drumul . De buzele tale asemeni merelor coapte la sfarsit de toamna, de imbratisarile tale sa ma readuca la viata .. de tine .

           Imi doresc sa-mi explorezi necunoscutul. Sa-mi scoti la iveala temerile , Sa te lupti cu monstrii din mine , sa ma castigi. Sa ma ajuti sa redevin eu. Sa devin parte din tine . Sa fii parte din mine . 

         Vreau sa fii esenta gandurilor mele . Sa-mi ocupi timpul , trupul , sufletul . Sa imi imblanzesti sufletul macinat de dor si melancolie .  Sa-mi alungi umbrele din suflet si sa-mi aduci lumina. Lumina sufletului tau , cald , primitor . Imi doresc sa vad dincolo de ochii tai , sa ma vad in ei , altfel , sub o lumina favorabila . Fa in asa fel cuvintele mele sa fie  slugile mintii  tale. Supune-mi mintea  la iubire . Fa-o sa iubeasca. Sa-si piarda rationalitatea ei nativa . Fa-o sa fie ca o adolescenta la prima iubire. Sa se piarda pe sine insasi. 

        Ma faci sa ma simt inferioara fara a-mi parea rau. O victima .  Sunt o victima fericita.Acum.. nu-ti cer prea multe. Nu vreau sa ma iubesti degraba.. nu vreau texte pompoase.. doar sa-mi fii alaturi. Doar lasa-ma langa tine   Victima.. sunt doar o victima a propriei mele minti . A inimii tale . Sunt…. o victima fericita.  Si poate intr-o zi vom schimba rolurile.. voi fi eu calaul inimii tale..

       Uneori mi-e teama de mine , de aceea iti cer sa lupti cu monstrii ce-mi distrug sufletul . Singura nu pot .  Sa-i transformi in lumina , in fluturi . Sa-mi cuprinda intregul trup si sa-l supuna , sa faca din el tot ce-si doresc. Sa fiu supusa iubirii . Sa fiu fericita prin orice atom . Fa-mi sa clocoteasca sangele de fericire..

       Sa te simt aproape… sa-mi mangai parul buclat asemeni vantului usor de toamna mangaind frunzele multicolore.. „

Make me feel like I am breathing

Feel like I am human …

Ramas bun…

      E greu sa-ti iei ramas bun. Intotdeauna va fi. Mai ales daca nu vrei asta dar e absolut necesar.

           Recunosc, mi-e greu. Dar stii cum ? De fapt.. sigur stii. Pentru ca stiu ca si tu simti la fel. Cum sa lasi o persoana draga sa plece din viata ta ?

           Ti-e greu si doare pentru ca odata cu plecarea ia si o parte din tine. Amintiri,momente placute sau mai putin placute.Pur si simplu .. nu ai stare. Simti cum te pierzi si incerci sa nu fii trist pentru ca e ceva natural. Nu e prima oara dar parca doare din ce in ce mai tare de fiecare data.

           Chiar daca n-ai vrea lucru asta, nu poti sa continui pentru ca desi .. crezi ca e bine,nu,de fapt iti face rau dar stii asta, dar nu te poti detasa,nu te poti gandi la rece, sa realizezi asta. Pentru ca nu te intereseaza de consecinte. Autodistrugere? Cui ii pasa?Esti fericit/a pe moment si asta e tot ce conteaza.. dar nu e bine.

          Iti vine sa versi mii de lacrimi. Cate lacrimi fac o mare? Pariu ca ai putea afla.. dar nu, nu vrei sa plangi . Pentru ca n-are rost. Timpul nu se mai intoarce. Dar l-ai da inapoi,macar pentru 5 minute. Sa-i mai vezi din nou chipul,acele valuri albastrui si sa-l mai auzi odata strigandu-ti numele..

         Cea mai grea parte  va fi sa faci fata jocurilor mintii. Va trebui sa accepti ca altcineva intr-o zi iti va lua locul. O alta persoana ii va vedea zambetul,o va cuprinde in brate … sa te impaci cu ideea ca usor-usor nu vei mai fi la fel de important/a in viata acelei persoane.

          Conversatiile cu acea persoana vor fi seci, urasti asta. Iti displace falsitatea, ca nu vei putea sa-i spui tot,asa ca inainte,oricat de prieteni veti fi.Si iti va lipsi.. si poate o vei revedea,peste ceva timp si vei vedea cat de fericita este,asa cum poate era cu tine. Te va urmari gandul ca n-ai putut sa fii acea persoana care sa-i ofere,totul,fericirea.. 

         Sa ramai prieten cu cineva cu care ai fost impreuna inseamna ori ca inca tineti unul la altul ori n-a fost nimic..

         Chiar daca a fost una dintre cele mai speciale persoane de  pana acum.. nimic nu e vesnic, corect? Ramai cu amintiri… te vei hrani cu ele si o vei compara cu fiecare persoana noua din viata ta

 Speri ca intr-o zi o vei regasi si ii vei oferi totul, tot ceea ce merita.

        You pretend it doesn’t bother you, but you just want

to explode.

Bucle..

            Vom fi doar noi , noi doi . Intinsi pe un pat mare . 

           Dar firea-mi posesiva te-ar cotropi .  Si as sta cu capul pe pieptul tau si-am privi la fereastra cuprinsa de stropi mari si mici, facand un sunet atat de iubit de noi la atingere.. 

           Firea-mi zburdalnica s-ar plictisi desi linistea ne-ar hrani sufletele.. 

           Privirea mi-ar fi fixata pe chipul tau . Ochii mari negri in care ascunzi atatea temeri , secrete.. Ochii , pe care-i ador cand ii pot citi , cand sunt vulnerabili ori imi redau incredere.

           Parul tau ondulat ti-ar cadea usor pe umerii de culoarea laptelui . M-ai vedea uitandu-ma fix la tine si ai zambi. Gropitele mi-ar provoca fluturasi iar toate emotiile ar fi transmise in obraji . Buzele tale.. elixir al fericirii mele . M-as apropia timorata , simtindu-ti inima batand cu putere langa a mea . 

          Ti-as saruta buzele si doze de fericire m-ar cuprinde. De ce rosesc? De ce ochii tai mari ma coplesesc ? Imi cuprinzi chipul intre palmele tale , moi .. cu degetele lungi de pianist si ma privesti fix. Acum .. privirile noastre spun mult mai multe decat ar putea sa o faca cuvintele.  As inghiti in sec de emotii si mi-ai saruta fruntea asezandu-mi capul pe pieptul tau. 

          Inima ta… atat de zburdalnica. Aud fiecare bataie atat de accelerata , atat de puternica.. poate mult prea puternica. Dar.. de fapt , bataile sunt duble. Inimile noastre fac una.. Emotii. Desi te stiu atat de bine , in fiecare zi ma reindragostesc, de tine , de noi .  Desi fiecare ora imi pare minut iar cele din urma secunde.. 

         As opri timpul .. 

        Imi mangai parul ondulat.. dar tot sunt invidioasa pe parul tau , asemeni unor Feti-Frumosi .. de ce tu ? De ce eu ? De ce noi ? De ce stau aici si zambesc ? Noi doi fericiti ? 

        Bratele tale puternice imi cuprind corpul frematand de emotie. Sunt fericita.. 

        Adorm in parfumul tau . Cu tine langa mine . Cu tine in gand . Aproape de tine . Trup si suflet langa tine.

       Adorm in parfum de iubire.. 

Jm3k3r@$h1

 Printre multe alte lucruri pe care le urasc , se adauga si acesti smecherasi . 

De fapt ei sunt rezultatul altora , in special a fetelor .

Nu le mai poti spune nimic unora .. ca le auzi  ” Ai grija cum vorbesti ca poate ti-o iei „

Si te gandesti.. ce fata curajoasa. Vrea putina paruiala..

Si cand de fapt , vine cu super prietenul ei , Hercule a secolului 21.. care tre’ sa faca el legea !

Le vezi cu aere.. Punandu-se in gura cu toti , doar pentru ca vai de mine ” au spate ” . Nu , dupa mine esti doar o lasa !

Daca tot te crezi mare si tare , apara-te singura nu cu X si cu Y . Si .. uneori lumea face glume si te trezesti cu vreo 2-3 gorile in fata liceului .. 

Nu… cred c-as face asa ceva.Sa-mi chem iubitul sa ma apere.. Depinde de circumstante.. UNEORI , repet UNEORI poti face omul din cuvinte. Nu neaparat sa-l jignesti.. 

Nu trebuie mereu sa se ajunga la bataie. Dar.. cu unii nu prea poti si instinctele animalice ies din ei .. si esti mort.

Daca stii ca X sau Y .. e asa , mai bine lasi de la tine si il eviti . >.<

Oricum , nu trebuie sa te cobori la mintea unor gorile nu ?

Hehehehe .

Garda

Cel mai draguttttt , cuminte , ascultator caineeeeeee ❤ 

Garda lui Nea’ Fanica ! ❤

1. Ce fericit era ellllllllll ❤ Awwwww

2.Preferata mea ! El atat de serios.. si razele soarelui pe fata lui . Doamne ! E adorabiiiiiiiiiiil !

3.Fericit partea a2a  .. mai de aproape ❤ 

4. Serios .. dar fara soare : o3