Tag Archive: minciuni


Slugă

Cuvintele sunt diverse. Numeroase, miliarde. Multe chiar nedescoperite.

De multe ori, cuvintele pot influența gândurile și, ulterior, acțiunile unei persoane. Chiar te pot determina să îndrăgești un om, căci cuvintele sale ating acea sensibilitate din ființa noastră, de mult timp apusă ori nedescoperită.

Cuvintele pot răni, deși ele nu reflectă în totalitate realitatea. De ce rănesc cuvintele? De ce le asociem asemeni unor monștri ce ne mănâncă sufletele fără milă? Pentru că, ei bine, sunt atât cuvinte frumoase, cât și urâte. Pe cele din urmă nu ai vrea să le auzi, să nu-ți fie adresate vreodată. Și mai important de atât, consider că are legătură cu persoana de la care aceste cuvinte provin.

Persoanele apropiate ce utilizează astfel de cuvinte, nu doar că provoacă o stare de disconfort, ci mai mult, rănesc acea persoană, provocându-i schimbarea percepției asupra emițătorului.

Trist e că, deseori, oamenii rămân la nivelul acelor cuvinte, promit marea cu sarea, lăsându-se pradă unor iluzii frumoase, dar fără de efect. Iar tu, ca un simplu om, crezi în ele, iar naivitatea este la cote maxime.  Ai falsa impresie că toate acele cuvinte se vor materializa într-un final, mai devreme ori mai târziu. Omul e liber să spere, să viseze, să creadă în absolut tot ce dorește, chit că unele lucruri par imposibile la început.

Cuvântul este sluga minții, indiferent dacă acceptăm sau nu. Acest lucru se întâmplă frecvent și, în anumite cazuri, mereu, dacă e să ne referim la anumite persoane. Mintea cuprinde cuvântul, subjugându-l, totul transformându-se într-un joc frumos de-a păpușarii.

De multe ori, probabil, ți-ai spus că nu o să mai crezi în cuvinte atât de orbește. Că o să încerci să fii imun, că de data asta va fi mai bine, dar de fiecare dată, însă, se întămplă la fel. Cuvintele frumoase ne cuprind, formând o aură indestructibilă în jurul nostru.

Astăzi e 2. Ar fi trebuit să fie sărbătoare, să fiu toată un zâmbet și să-ți văd chipul brăzdat de oboseală, dar totuși, atât de atrăgător. Dar e un altfel de 2. Azi nu mai simt nimic din toate acestea. Doar repulsie, indiferență. Soarele însă, e alături de mine. Îmi zâmbește și-mi încălzește pletele de culoarea căpșunilor coapte. Soarele s-a inflitrat, timid, și la mine în suflet, chit că nu vreau să arăt asta. Răceala din mine începe să se preschimbe în căldură, în gânduri pozitive. Ori măcar sper ca întregul proces să reușeașcă.

Gândindu-mă la numărul acesta, îmi vin în minte următoarele versuri :

Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…” – Nichita Stănescu, ” Altă matematică ”

Zâmbesc. Pentru că vezi tu, deși versul spune una, eu gândesc cu totul și cu totul altceva. Eu și cu tine nu mai facem nimic. Noi doi, alăturați, nu mai există, iar eu și cu/fără tine facem bine. Extraordinar de bine. Căci suntem toxici unul pentru celălalt. Nu mai inspirăm și expirăm același aer ci aceleași minciuni. Am sânge în minciuni. Minciunile fabricate de tine. Nu am rămas aceiași, percepțiile noastre s-au schimbat, la fel cum și, viețile noastre au luat întorsături total diferite. Dar poate e mai bine așa, nu?

Ultima?

Îmi citeai în palmă linii,
Mă mințeai și te credeam c-o să ne ținem.
Îmi spuneai că suntem tineri.
Era aproape imposibil cuvântul despărțire.”

#perepeatdezileîntregi

Anunțuri

Coma- Morphine

as vrea sa pot sa te mint 
prin gesturi calme sa te inving 
tremuri, fiorul rece vreau sa ti-l ard 
lasa-ma acum, nu-ti face griji, nu m-ajuti cu nimic lasa-ma acum, am ales ce-am ales, 
iar daca gresesc e o parte din mïne….

Scuze…

   Ce nu prea suport eu ? Scuzele .. si nu ma refer la alea ” Scuze ca am dat peste tine ori ca ti-am furat ideea pe care vroiai sa o spui la ora ” ..

  Nu .. ma refer la alea care mi se par de-a dreptul penibile . Nu am putut sa vin/scriu/invat/merg/ajut ca ma durea capul,maseaua,parul,unghia,varful nasului ..

  Eu consider ca sinceritatea face aproape totul intre doi oameni . Nu esti sincer e cam aiurea .. pici in ochii mei . 

  Nu consider scuzele ca o cale de a spune „Nu ” intr-un mod dragut.. ci doar niste minciuni . Gogonate !

  Urasc minciuna .  Prefer sa-mi spui verde in fata . Ma voi supara dar eu-s genul care-mi trece repede. Ce rost are sa tii ranchiuna pe om ? Viata-i prea scurta sa urasti ori sa fii suparat/a.  Spune-mi ca nu ai chef , ca ai altceva  de facut dar nu sa minti . E jignitor . E injositor . Te minti de fapt pe tine .

  Eu nu pot sa mint . Mereu ma simt aiurea . Ma apasa constiinta si trebuie sa spun adevarul . Foarte,foarte,foarte rar mi-am mintit  parintii . Pentru ca sentimentul de vinovatie aparea imediat.. si ei oricum ma cunosc foarte bine . Dar prefer sa spun adevarul .. poate nu ” Stii , nu am chef de tine azi , fugi si ia-ti o viata ” .. dar  incerc sa fiu sincera .

  Scuzele astea penale mai apar si dupa ce o persoana nu da niciun semn de viata cateva zile si apoi se gandeste ea cu creierasii ei  , pusi la munca , poate pentru prima data in viata cu adevarat ce sa zica..  Ce-ar fi sa nu mai zica nimic ? Cam tot aia ar fi . Ori o scuza jalnica ori tacerea pentru mine ar fi cam aceeasi chestie .

  Probabil daca acorzi mult prea multa atentie unor persoane si-o iau in cap . Dar roata e rotunda , nu ? Si nu ma refer la razbunare . Nu , nu .. aia-i arma prostului . Dar indiferenta merge mereu ? Tot un fel de razbunare e dac-o iei asa. 

  Si ajung sa-ti strice ziua persoane de la care nici nu te astepti . Sunt acolo pe un piedestal .. si poc deodata pica si ce pacat.. mai greu sa ajungi inapoi . E o ierarhie , corect ? 

  Probabil de aia se spune sa nu ai prea multa incredere in persoane .. Oricum din orice greseala trebuie sa invatam , nu ?