Tag Archive: moment


Copii fara copilarie..

              E iarna, iar. Nu e nimic nou, s-ar parea. Multa zapada, ca de obicei. „Iadul alb”. Ninge-n ianuarie? Autoritatile-s surprinse? Clasic.

           Nu as vrea sa va vorbesc despre viscolul de afara, despre sutele de oameni blocati in casa ori de incompetenta autoritatilor. Toata lumea scrie despre asta, vorbeste.. dar masuri tot nu sunt luate. Traim in Romania. Nu ar trebui sa fim surprinsi.

          Vreau sa va scriu despre altceva. O chestie care ma ingrijoreaza si ma deprima.  E multa zapada afara, atmosfera frumoasa, de zici ca vine Craciunul. Si te-ntrebi : care e problema? E pustiu ! In miezul zilei, e pustiu. Nicio tipenie de copil. Unde-s toti?!

         Nu vreau scuza ca e frig. Cand stii cum sa te distrezi, trece frigul. De ce nu-s copii afara? Unde e clasica saniuta? Ori plasticuri care izoleaza cablurile ? De ce nu vad oameni de zapada ori batai interminabile cu bulgari?

         Dealurile-s pustii.. parca zapada asta a venit degeaba. Nu are cine sa se bucure de ea. Poate doar melancolicii trecuti de prima tinerete. 

          Problema e ca acesti copii nu au copilarie. Nu mai au de fapt. In inima fiecaruia exista dar putini ii ofera atentie. A murit, inainte de vreme.. ca o tanara ce n-a apucat sa poarta alba rochie de mireasa. Prematur. 

          De ce? Din cauza tehnologiei, evident. E mult mai confortabil sa stai pe un fotoliu cu tableta in mana jucand diverse jocuri cu violenta. De ce ai iesi afara, in zapada, sa te uzi si sa interactionezi cu altii? Nu e mai usor sa dai un click si ai rezolvat toate problemele? 

          NU ! Ce mai vad doi trei copii de 7 ani trasi de parinti cu saniile, in rest pustiu. Parca ar fi o rusine. Nu mai e la moda, evident. Toata lumea merge la partie, ca oamenii civilizati, care se respecta. Dealul din spatele blocului e o legenda. E pentru fraieri.

        De ce sa-ti fie rusine sa mai copilaresti? De ce incearca sa se maturizeze? Chiar nu observa ca e o capcana? Ca nu e nimic mai frumos decat copilaria? De ce sa nu pierzi toata ziua afara, cu cei de varsta ta, sa va bucurati de momentele astea? Nu se mai intorc. De ce sa ajungi sa regreti?

        Eu, una  nu-mi regret copilaria. Am stiut sa o traiesc. Nu am avut calculator pana la o varsta destul de inaintata si chiar si atunci ma dadeam cu sania. Acum nu ma mai tin balamalele sa urc dealul, dar sper ca iarna viitoare sa fie mai bine. 

         Ieri veneam din oras si am inconjurat niste strazi doar sa ma bucur de ninsoare. Ascultam muzica si ma gandeam la cat s-au schimbat copii. Imi aminteam cat de entuziasmata eram de zapada. Cum urcam Alecsandriul cu tata si ne latra un dulau negru ! 

           Ma oftica cum e pusa copilaria pe planul doi. Cum toti se maturizeaza inainte de vreme. Cum iarna  trece pe langa ei … Ma uitam zilele trecute la un tata care era pe o saniuta cu fiica lui.Emotionant moment. Nu stiu cati dintre voi i-ar fi acordat atentie dar sa-ti petreci timpul alaturi de copil asa, e de apreciat. 

         Pacat.. 

         [ Ca si bonus, poza mea de Kinder. Sunt foarte zambareata aici, ca niciodata. Anticipam zapada, probabil. ]

zambet kinder.

Reclame

Un an…

             A trecut un an de atunci. Nu mai am resentimente , regrete .. nu stiu ce mai am exact. Poate niste amintiri. Da,probabil doar atat. Unele dintre cele mai frumoase.

           Imi amintesc si acum. Era frig.. la fel ca acum. Imi inghetase orice particica din corp dar mai ales aveam inima cat un purice.NOIembrie ma surprinsese mai indragostita ca niciodata.Mii de fiori ma treceau cand il vedeam,degetele-mi tremurau tastandu-i.N-as putea sa uit acel sarut de pe banca galbena si mainile-mi tremurande in jurul gatului lui… si postarile pe care le-am facut in perioada respectiva , cat de mult ma inspira.. ce muza speciala !

         Nu scriu acum ..  ca mi-e dor. Nu. Am trecut demult peste. Cum spuneam n-am resentimente doar ca stand si analizand NOIembrie are ceva cu mine. Imi intra in suflet cu mii de stari si sentimente din cele mai diverse.Luna noiembrie a anului trecut a fost plina de sentimente,trairi,ochi negri si priviri tainice.. acum .. a revenit.

       Daca ar putea sa intre in inima mea cineva , as vrea sa-mi spuna ce e acolo si ce se petrece cu ea. Ce doreste, ce taine ascunde , ce dorinte are..Nici macar eu nu stiu ce vreau. Sau poate m-am resemnat. Probabil incerc sa las frigul sa-mi cuprinda sufletul , sa nu mai simta. Mi-e teama sa fiu ranita? Mi-e teama de esec?

       Incearca sa ma faca sa ma schimb , sa fac anumite lucruri pe care pana ieri le credeam fara rost. Ma provoaca sa renunt la ratiune , sa simt mai mult , sa traiesc momentul , sa zambesc .. sa-mi iau din privirea lui tot ce am nevoie.Dar de fapt.. de ce am nevoie?Am nevoie de un EL? Evident nu un oarecare … sa fie acel EL?Tipul cu parul de foc si cu ochii asemeni marii zbuciumate?

         Omul e slab . Are nevoie mereu de atentie, protectie , sprijin . Sa stie ca e cineva langa el , in stare sa-i sara in ajutor in orice moment. Omul… are nevoie de iubire. Sentimente , trairi . As vrea sa pot avea o conversatie cu mine insami , sa ma ascult.. sa cugetez asupra-mi . Dar refuz . Refuz sa ma descopar . Poate prefer sa ma descopere altcineva. Sa-mi priveasca temerile , sa mi le modeleze , sa le accepte . Sa ma faca sa le accept. 

        Prefer sa ma ocup cu totul altceva. Asa e fiinta umana, uneori . Uita sa se ingrijeasca de sine. Se pune mereu pe un plan secund. As da dovada de egoism ? Nu , pentru ca uneori nici eu nu ma mai cunosc. Nu-mi mai recunosc deciziile si parca altceva din interior mi-ar coordona miscarile.  Probabil … acea parte din mine trebuie sa o eliberez. Acea parte din mine nerationala.

       Un an plin…… un an in care am fost de prea multe ori ” indragostita ” . In care am crezut prea mult in aparente. Ele inseala de cele mai multe ori .. dar uneori , pentru a fi fericit pe moment, e bine sa crezi in ele. Sa te amagesti..

       E frig. Iar eu am o multitudine de sentimente contradictorii…. pe care nu stiu cum sa le modelez. Voi lasa , probabil, timpul sa-si faca treaba.. Voi renunta la ratiune ? 

1396045_1431787253706996_745725139_n

De ce-uri…

          Am sufletul cuprins de tristete . Impanzit de fumul intunecat al luminii.. Lumina 
la care nu mai pot ajunge.. sunt neputincioasa.Imi doresc parca mult prea multe .. si nu pot duce la capat decat o parte,infima.
       De ce e omul atat de neputincios ? De ce are sufletul atat de firav? De ce-mi
simt inima inecata in smoala melancoliei ? De ce ma simt tradata de persoanele de la
care nu m-as fi asteptat niciodata?
       De ce e necesar sa uit anumite parti din viata mea ? Sa trebuiasca sa o iau de la
capat ? De ce nu am puterea sa transform totul in bine ? De ce nu pot sa zbor mii de kilometri ca sa fie bine ?
        De ce iubesc doi ochi verzi a caror bunatate, frumusete n-o pot atinge? De ce-mi ocupa inima ? De ce nu ma pot vedea in ei ? De ce atatea intrebari ? Ce-s cu atatea „De ce-uri” in mintea mea ? De ce-mi surad viclean alti doi albastri ? De ce sunt atat de indecisa?
      As vrea sa pot spune „Stop”. Sa inchid ochii , sa respir adanc iar cand ii deschid sa fie bine . As vrea ca tristetea sa-mi paraseasca ranile. Simt ca nu pot sa ma vindec. Incurabilitate. De ce eu ? De ce aceste teste ?
      De ce ma emotionez scriind aceste randuri ? Ce-i in sufletul meu ? De ce nu mi-l pot impaca ? Ce e cu mine ? Ce-mi lipseste ? Sau cine ? De ce seara se arunca asupra-mi cu-n val de intrebari la care nu pot raspunde ? De ce-mi cuprinde intunericul sufletul? 
      De ce persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc zilnic nu mai au puterea sa ma faca sa zambesc ? De ce nu pot sa plang, sa vars tot ce m-apasa? Dar ce m-apasa? De ce scriu aceste randuri de parca ar fi sfarsitul ?
      Sfarsitul sufletului meu … il simt tarandu-se spre lumina fericirii. Nu stie. E naiv. Nu va ajunge niciodata. Ceva din mine nu-l va lasa. Va fi mereu ceva din mine care-l va impiedica. Monstrii interiorului meu , ma tin in lanturi.. dar ei nu stiu , m-am obisnuit cu ei. Sunt singurii care-mi stiu gandurile , starile .. sunt singurii care mi-au ramas , doar ei ma inteleg. Doar lor le pot spune ce e cu mine ..
      De ce e necesar sa dau muzica la maxim pentru a-mi acoperi gandurile ? De ce-s atat de zgomotoase? De ce sunt asa multe ? De ce-mi tremura buza inferioara ? De ce nu vor lacrimile sa se iveasca ?De ce nu-ti pot spune acelasi lucruri ca inainte ? De ce abia acum plang ” plecarea” ta ? De ce tin atat de mult la tine ? De ce incerc sa par rece, seaca cand tot ceea ce-mi doresc sa alerg spre tine sa te imbratisez si sa plang ? Omul cand nu poate ajunge la acel ” ceva ” mult dorit isi da seama cat de naiv a fost si cum soarta-i pune piedici.
      Plang.As vrea sa fie ultima oara. Dar nu, e abia prima oara cand plang dupa tine.Dupa ceea ce eram . Mi-e dor . Atat de dor. Sa fiu in centrul atentiei. Sa fiu esenta gandurilor  tale. Sa fiu cea cu care vorbesti cel mai mult. Sa nu fie nevoia sa-ti simt tristetea din voce la telefon cand ne luam la revedere.. 
      Nu vreau sa ma mai inchid in mine . Vreau sa zambesc. Mi-e atat de dor de un zambet. Nici nu stiu cum mai arata. Nu, nu un zambet fals, pe care-l poti face oricand. Unul  care-ti sa-ti lumineze inima , dupa care sa poti spune ” Sunt fericita…”
Nici nu stiu ce e cu mine. De fapt, asta incerc s-aflu. Dar nu pot . Nu vreau. Parca aflarea adevarul m-ar distruge intru totul. Nu, nu esti sursa ranilor mele interioare. Ceea ce ne desparte .Ma distruge . Usor , usor … Mi-e ciuda. Sunt ofticata.Ar fi fost aproape perfect.. desi nu cred in perfectiune. Poate am fi aflat-o impreuna.De ce spun toate astea acum ? Ce pot schimba ? Nimic … Doar pot astepta sa treaca ani,decenii sa fie bine ? Nu am timpul necesar.. caci sufletul mi se stinge usor iar.. eu voi redeveni o alta. O tipa rece, ursuza.. cum incep de fapt sa fiu . Fara sentimente.
      Uneori, imi doresc sa nu fi avut sentimente . Sa nu ravnesc dupa tine . Nu pot spuneca te iubesc .. ar fi deplasat si prea mult dar esti singurul cu care as vrea sa fiu acum. Singurul care m-ar putea alina , chiar si pentru cinci minute. De ce nu te-am putut avea macar pentru cinci minute ? Ti-as privi ochii ca de smarald , fiind fascinata de frumusetea si stralucirea lor . As vrea sa fiu eu stralucirea lor . Sa-ti incant privirea atunci cand ma apropii de tine . Te-as imbratisa asa cum n-am imbratisat pe nimeni.. iar tu ai intelege tot ce as fi vrut sa-ti spun vreodata si n-am putut.. pentru ca o imbratisare spune mai multe decat o mie de cuvinte…
       Mi-e dor de acele senzatii pe care le aveam cand vorbeam cu tine. Sa-mi tresalte inima de fericire, sa fiu emotionata , sa ma pierd.. la vederea ta . S-astept o zi intreaga sa-ti vorbesc.. chiar si pentru cinci minute. Cum as putea sa uit asta?Nu-mi pot impune asta. Poate ultima farama de umanitate din mine se lupta. Sa ramanacu amintirile. Ce e omul fara amintiri ? Un trup gol …Nici nu stiu ce-as putea sa mai zic. Simt ca mi-am pus sufletul pe tava. N-ar trebui sa ma simt prost.. ci sa ma eliberez. Dar nu e asa. Asta nu va rezolva nimic. Doar va atrage mii de intrebari la care nu voi dori sa raspund… Desi am zis ca nu vreau sa ma mai inchid in mine se pare ca nu am de ales. Pana cand ? Nu stiu .. pana voi simti fericirea? N-am gustat-o niciodata din plin.Nu stiu cum arata. Daca-i un lucru ori o persoana.. nu voi sti sa o pastrez langa mine cand va veni.Dar nu va veni .. caci fericirea se duce tot la persoanele optimiste, carora totul le merge bine . Pentru un surplus … Imi pierd cuvintele.. degetele mi-s amortite . Nu mai doresc sa scrie.Abia scriu.Nici ele nu pot face fata acestei.. drame? Parca-i prea mult spus. Scriu,sterg,scriu..
       Ochii mi-s impaienjeniti de lacrimi si oboseala.. poate maine ma voi trezi cu
ganduri mai pasnice, dar voi fi doar chestii de moment. Nu mai vreau sa traiesc
doar momente. Stabilitate.. Nu vreau sa te pierd de tot pentru a te uita..
      Final.. sec . Pastrati-va sufletul intact !

 

Nu se mai intoarce…

                Timpul nu are puterea sa se intoarca inapoi  . Nimeni nu a reusit sa-l determine sa o faca. Multi s-au rugat , l-au implorat , au varsat rauri de lacrimi… dar degeaba.

                   Toata lumea face greseli. Important e sa le constientizezi … la timp .  Omul e o fire slaba desi universul il vede deasupra tuturor fiintelor . E slab , naiv , prostut . Nu toata lumea isi da seama de greseli la momentul potrivit ajungand sa raneasca si sa schimbe oamenii , relatiile dintre oameni .

                  Chiar daca ajungi pana la urma sa constientizezi c-ai gresit si incerci sa repari ce ai stricat vezi ca de fapt… e imposibil  .Te cuprinde in suflet o stare de tristete , dezamagire de tine insuti .. Cu cine sa  te lupti ? Cu cine sa te certi ? La cine sa apelezi ? Ce poti face ? 

                 Sa plangi ? Ce rost ar avea? Ar da asta timpul inapoi ? Cum am zis … nu . Pur si simplu … te resemnezi , sperand ca pe viitor sa nu mai repeti greseala… 

                 Ce usor si frumos suna , nu ? Dar nu e asa. Stai si te framanti .. pentru ca asa e firea umana. Comite greseli si apoi are de suferit . 

               ……. Imi pare rau . As vrea sa schimb multe . Nu pot . Doare . 

Where do we belong, where did we go wrong
If there’s nothing here, why are we still here?
It’s another time, it’s another day
Give us a little love, give us a little love
We never had enough, we never had enough …

Lullaby

          Momentul ala in care vrei sa scrii ceea ce simti in

legatura cu cineva dar nu poti pentru ca .. e prea puternic..

Momentul ala..

                        Cand revezi o parte importanta din tine .

                      Si speri.. speri sa nu vezi persoana respectiva. Ca ochii tai nu o vor plange .

                      Vezi persoana respectiva.. si ti se pare mai draguta ca niciodata. Ca ochii ei mari si negri stralucesc si mai mult. Iar parul negru .. si degetele trecute prin el , te fascineaza mai mult ca la inceput .

                     Si iti spui ca nu o sa te uiti la ea . Ca o sa-i eviti privirea de care ai fost indragostit/a..

                   Dar nu te poti abtine . Si ii arunci cate o privire pe ascuns. Iar in fundal , o tipa canta melodii de dragoste „ Mi-e dor de tine ” . Ce poate fi mai perfect ? Nimic . Si iti amintesti orice lucru alaturi de persoana respectiva. Orice cuvant.Prima intalnire. Primul sarut. Prima cearta. Imbratisarile,alintarile.. totul.

                  Si se face loc langa tine pe banca. Si ti-ai fi dorit sa vina langa tine , sa te intrebe cum o mai duci..cum esti , exact cum face in mediul online. Dar inchizi ochii si-ti spui ca n-ar avea rost. Si totusi o privesti iar privirile voastre se intersecteaza. Te priveste atat de insistent de parca ti-ar absoarbe sufletul..

                Cedezi si intorci privirea. Prea multa presiune. Nu-i poti face fata. Si melodiile din fundal te enerveaza. Iti vine sa te ridici si sa fugi. Sa nu mai auzi acele cuvinte apasatoare ” dor , iubire , dragoste ” . Dar nu , tu nu esti un las/a. Si totusi nu ti-e bine . Fluturii din stomac te apasa si te simti ca ultimul om . 

               Si in sfarsit cosmarul se termina. Doua ore apasatoare cu prezenta acelei persoane. Si cand te-ntorci , vezi ca de fapt ea se uita la tine . Si totusi te-ntrebi : de ce nu ti-a spus nimic , ce a impiedicat-o ? Dar nici tu nu ai facut-o. Orgoliul. De fapt iti spui ca nu merita. Dupa tot ce  s-a intamplat. Si poate ti-ai fi dorit sa auzi cum iti rosteste numele. Iti amintesti de fapt ca nici atunci nu o facea prea des. Dar.. 

              Scrii . Te descarci.

              Iti spui ca o stergi . O lasi ca si ciorna. 

              Te reintorci. Si tot ce-ai simtit cu cateva ore in urme ti se pare prea dramatic. 

             Si poate a fost doar ceva de moment. 

             Iti reamintesti ca sunt si alte lucruri mai importante. De ce sa te gandesti la anumite persoane ? Cu ce scop iti ocupa gandurile ? 

            Si astazi e 5 aprilie .. 19 ani ; de cand unul dintre slabiciunile tale s-a stins. Incorect. Imoral. A fost un las. Nu trebuia s-o faca. Dar il iubesti la fel de mult .

          R.I.P KURT COBAIN ! [ 05.04.1994 ] . Incanta ingerii cu vocea ta . Noi am fost pedepsiti. 

Vi s-a intamplat..

      In ceea ce priveste muzica eu sunt putin cam conservatoare. Dureaza ceva pana sa-mi las muzica favorita si sa incerc o alta. Alte formatii , alte genuri . 

       Nu zic nu altor formatii de rock de la inceput doar ca mi-e lene . Sa incerc ceva nou in materie de muzica. Nu prea ma pot dezlipi de cele vechi .

      Printre formatiile pe care nu le ascult se numara si Vama ! Stiu , rockerii o adora. Sa mearga in Vama, sa stea sa priveasca stelele blablabla. Pur si simplu nu am ascultat-o. Asta nu inseamna ca acum am navalit peste toate melodiile lor . Stiu, au versuri frumoase.. dar cand voi avea starea necesara o sa le ascult. Sau cand o sa fiu indragostita . Ca ei au si niste melodii de dragoste.. ca si asta de altfel .

    Probabil melodia asta-mi place pentru ca a venit de la persoana potrivita in momentul potrivit. Nu e ca si cum as fi indragostita si vai , un gest dragut. A fost frumoasa dedicatia. A fost frumos momentul .

    Poate o sa ma apuc de ascultat Vama.. Poate maine . Azi mi-e lene .

Bun venit…

 A venit luna februariiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiie ! 

 Va dati seama ? 

 EXTRAFANTASTIC ! 

A inceput bine , de ce sa mint ? A fost frumosss afara. Un soare de aprilie ce-ti incalzea chipul si .. desi seara dupa 5 , s-a lasat intunericul , soarele meu a fost EL . Da , hai gata cu romantismul 😆 . Cu alta ocazie ca apoi nu mai termin ! 😳

 Va fi o luna aglomeraaattta rau rau rau rau rau rau ! 

 V-am mai zis ca nu-mi place sa primesc sau sa dau cadouriiiii ? 

 Deci e moarte curataaa . Stiu ca e super cand primesti cadouri , ma repet .. dar un simplu ” Ohh ce dragut , vaiii mersi ” nu e de ajuns . Si cand e sa faci cadouriiiiiiiii …… vai mama . 

Pe 8 e ziua Adrianei . Face 18 aniiiiiiiiiiii ! M-am gandit deja la cadou .. darrr .. mi-e lene sa ma misc in oras sa-l iau , sa il dau mai ales ca pica vineriiiiii ziua ei . Of ! 

Apoi vine super ” sarbatoarea ” .. de pe 14 februarie. Tot mai putini sarbatoresc Dragobetele preferand 14 februarie . In ultimii doi ani cel putin nu am fost singura de 14 februarie .. Anul trecut nu a fost cine stie dar acum .. e total diferittt ! 

E ciudat sa faci cadouri baietilor ! Am mai zis , le-as face numai camasi si tricouri care dupa sa le  „furrrr ” ! Unele haine de baieti sunt super !  

Exact ! Ca si camasa lui verde in carouri.O ADOOORRRRRRRRRRR ! Cu prima ocazie ” o imprumut” 😳

Mie nu-mi pasa ca e Ziua Indragostitilor .. pot sa-i arat in fiecare zi cat tin la el , nu trebuie sa ma port altfel joi , caci intr-o joi cade . Si daca vrei sa-i oferi ceva , poti , de asemenea sa-i dai in fiecare zi , nu sa astepti o zi pe an .. pentru asta !
Ziua de 14 februarie.. e importanta din alt motiv  dar pentru asta voi face un post la momentul oportun. 

Insa pentru unii va fi doar o simpla joi , de februarie..

Tot in februarie , pe 9 e olimpiada la istoooooooooooooooooorie ! Sper ca anul asta sa trec mai departe!Trebuie de fapt ! E mult mai usor ca-n anii precedenti ! 

Vreau sa treaca cat mai repede, sa vina martie , apoi aprilie si caldura in sfarsitttttttt ! 

M-am saturat de frig , de vant , zapada , fleoscaiala .. sa-mi inghete picioarele sau sa tremurr de frig!

Bun venit februarie ! Fii bun cu noi .. 

Trecut ..

 Cum e sa apara cineva din trecutul tau .. deodata? 

Sa nu te astepti la asta. Sa vina ca un ” boooooooom ” . 

Pierdeam timpul aseara si .. faceam si pe Dr. Love cu 2 amici si sper sa se impaceeeee 😀 !

Si primesc mesaj pe facebook .. 

M [ nu e cel despre care v-am tot vorbit ] : Intra un pic pe mess.. 

I- Am alt id.. dar ce e ?

M- Vreau sa-ti arat ceva.. 

I- Si nu poti aici … ?

M-Nu 😀 

I- Ok…. 

Imi treceam mii de ganduri prin cap . Ce poza ? Poftim ? Stiam foarte bine ca nu are poze cu mine si .. totusi .. 

Tipul e unul din liceu de la mine , cu care am fost intr-a9a .  A fost o relatie destul de scurta , 3 luni .. dar frumoasa . Chiar a fost. Desi inceputul a fost intamplator .. nu am fi sperat niciunul dintre noi ca va fi ceva. Si totusi .. a fost.

I- Arata-mi .. 

M- Uiteeee . ;;) 

Cand colo.. era o felicitare pe care i-am daruit-o .. sau 2 felicitari , una de 14 februarie si inca una .. in care ii spuneam sentimentele pentru el.. Am ramas putin socata.. uimita , fara cuvinte , pe moment..

I – Dumnezeuleeeeeeeee .. inca le mai ai ? Am si uitat de ele..

M- Da , le-am gasit in dulap .. 

I- Pff , hai ma .. credeam ca le-ai aruncat imediat a2a zi ..

M- Eii . . e frumos sa gasesti lucruri vechi , frumoase.. 

I- Da.. recunosc , mi-a smuls 2-3-4-5 zambete..

M- Si mie . . 

I- Si daca le vede prietena ?

M- Nu am .. 

I- Imi pare rau .. 

M-Oricum nu cred nici acum ca le-as putea arunca .. 

I- Nu stiu ce sa zic .. 

Apoi am inceput sa povestim de parca am fi prieteni buni . 

De fapt nu e asa . 

De doi ani de zile de la despartire am vorbit doar de 2-3 ori . De ziua lui , a mea , si de Pasti . In rest nu . Il vad zilnic . Nu ne salutam .  Il vad in fiecare dimineata , pe scari fumand .. trecem si nici nu ne privim . 

Si acum .. am vorbit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Mi-a povestit de ultima relatie , de cum s-a schimbat.. 

I- Uau , esti un alt om .. ma surprinzi . 

M- Da , sunt mai matur , am alte conceptii despre viata.. 😀

I- Se observa..

Apoi am inceput sa depanam amintiri din ” relatie ” . 

Stia multe detalii de care nu mi-as fi amintit niciodata.. 

Ne-am amuzat teribil .. dar fara a amesteca trecutul cu prezentul .

Nu pot spune ca vai , mi-a venit dorul de el , de noi .. 

A fost ceva ciudat la inceput dar..  a fost frumos . . 

A fost ca o evadare.. 

Ma bucur ca e bine . Ca s-a schimbat . Ca e matur , responsabil .. si totusi cine ar fi crezut ? 

Probabil o sa ne salutam de acum . Sau poate nu . Cert e ca a fost o seara mai frumoasa.

Si nu , nu mai tin la el . 

A trecut muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult prea mult timp . 

Acum e doar un singur M. Si nu e el . 

Sper doar sa-si revina dupa despartireeeea  de fosta lui ..  chiar e pacat .. > . <  . . 

Si inca odata m-am convins ca nu poti stii niciodata ce-ti rezerva timpul…