Tag Archive: plans


16

16 februarie.Așteptam ziua asta cu atâta nerăbdare.

Știam că va fi una dintre cele mai grele zile ale lunii, ale începutului de an, dar mă consolam cu ideea că la finalul ei, voi pleca la drum pentru a-mi îmbrățișa lumea, care deși nu mai era a mea în mod practic, o aveam în mod teoretic,  pentru a o cuprinde în brațele sfârâmate de efectele dorului și de lipsa altor brațe pe care să le simtă aproape și să bată la același unison.

Astăzi trebuia să se întâmple. Astăzi trebuia ca un ochi să-mi râdă și celălalt să plângă, ca mai apoi, cu zâmbetul tău caracteristic și cu buzele roșii și afectate de frig, să-i săruți și să-i faci pe amândoi să zâmbească, așa cum obișnuiai.

Dar azi, doar mi-au plâns ochii, iar tu nu ai putut fi deloc acolo, nu te mai simțeam. Nici măcar cu gândul. Nu mai era așa puternic ca înainte..

Rememorez zilnic. În zadar, știu. Amintirile mă hrănesc. Îmi mențin viu leaca de suflet rămas. Îl simt că se reface, iar timpul îl va rezolva.

Timpul.. timpul care ne-a trădat. Care s-a jucat cu mintea ta, ți-a dat false impresii și te-a făcut să crezi în lucruri, într-un mod superficial, fără a le analiza mult mai atent. Te-ai lăsat purtat de val și ai crezut că de data asta va fi diferit, deși eu eram nesigură. De fapt, sunt. Și mereu voi fi, indiferent de circumstanțe. Timpul perfid te-a prelucrat așa cum a vrut el, ți-a modelat sufletul și ți-a implentat speranțe, iluzii deșarte în adâncul sufletului, ca apoi să mi le transmiți. Îți amintești? Unde sunt toate aceste lucruri? De ce nu s-au materializat? De ce am oprit procesul lor de materializare? De ce suntem atinși de nepuțință? De ce vorbesc la plural, când știm foarte bine că nu ar trebui?

În fiecare zi vorbesc cu mine însămi și îmi demonstrez singură că ai avut dreptate, în tot ceea ce ai făcut, dar apoi, ceva din mine se răzvrătește și-mi pune toate argumentele la pământ. Îmi arată alte și alte posibiltăți și mă determină să nu te mai înțeleg pe cât de mult mi-aș fi dorit.

Probabil, voi păstra senzația asta mereu în suflet. De ce a fost așa, de ce eu, de ce noi, de ce acum? De ce acum când învățasem că există fericire și o apucasem de un picior.. ca apoi să dispară, când abia mă obișnuisem cu existența și prezența ei. De ce? De ce atâta incorectitudine?

De ce am aflat în modul acesta de ea? De ce a intrat în viața mea prin intermediul unei alte persoane? Unei persoane temporare? De ce nu ai lăsat-o aici, cu mine? Să mă pot obișnui cu ea? De ce a trebui să plecați? Niciodată nu o să înțeleg complet și o să refuz să o fac.

Ar fi trebui să mai fie trei ore. Dar, în schimb, sunt.. nici nu știu câte sunt ori dacă ar trebui să fie un anumit număr. Slabe șanse. Refuz să-mi ocup mintea cu iluzii deșarte menită să nimicească tot ceea ce reprezint.

Paranoia în comparație cu fericirea, nu a plecat. Și își dă toată silința să se facă cât mai bine prezentă, să-mi inducă temere și stări distrugătoare.

Astăzi trebuie să se întâmple, ai uitat?

 

 

De ce-uri…

          Am sufletul cuprins de tristete . Impanzit de fumul intunecat al luminii.. Lumina 
la care nu mai pot ajunge.. sunt neputincioasa.Imi doresc parca mult prea multe .. si nu pot duce la capat decat o parte,infima.
       De ce e omul atat de neputincios ? De ce are sufletul atat de firav? De ce-mi
simt inima inecata in smoala melancoliei ? De ce ma simt tradata de persoanele de la
care nu m-as fi asteptat niciodata?
       De ce e necesar sa uit anumite parti din viata mea ? Sa trebuiasca sa o iau de la
capat ? De ce nu am puterea sa transform totul in bine ? De ce nu pot sa zbor mii de kilometri ca sa fie bine ?
        De ce iubesc doi ochi verzi a caror bunatate, frumusete n-o pot atinge? De ce-mi ocupa inima ? De ce nu ma pot vedea in ei ? De ce atatea intrebari ? Ce-s cu atatea „De ce-uri” in mintea mea ? De ce-mi surad viclean alti doi albastri ? De ce sunt atat de indecisa?
      As vrea sa pot spune „Stop”. Sa inchid ochii , sa respir adanc iar cand ii deschid sa fie bine . As vrea ca tristetea sa-mi paraseasca ranile. Simt ca nu pot sa ma vindec. Incurabilitate. De ce eu ? De ce aceste teste ?
      De ce ma emotionez scriind aceste randuri ? Ce-i in sufletul meu ? De ce nu mi-l pot impaca ? Ce e cu mine ? Ce-mi lipseste ? Sau cine ? De ce seara se arunca asupra-mi cu-n val de intrebari la care nu pot raspunde ? De ce-mi cuprinde intunericul sufletul? 
      De ce persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc zilnic nu mai au puterea sa ma faca sa zambesc ? De ce nu pot sa plang, sa vars tot ce m-apasa? Dar ce m-apasa? De ce scriu aceste randuri de parca ar fi sfarsitul ?
      Sfarsitul sufletului meu … il simt tarandu-se spre lumina fericirii. Nu stie. E naiv. Nu va ajunge niciodata. Ceva din mine nu-l va lasa. Va fi mereu ceva din mine care-l va impiedica. Monstrii interiorului meu , ma tin in lanturi.. dar ei nu stiu , m-am obisnuit cu ei. Sunt singurii care-mi stiu gandurile , starile .. sunt singurii care mi-au ramas , doar ei ma inteleg. Doar lor le pot spune ce e cu mine ..
      De ce e necesar sa dau muzica la maxim pentru a-mi acoperi gandurile ? De ce-s atat de zgomotoase? De ce sunt asa multe ? De ce-mi tremura buza inferioara ? De ce nu vor lacrimile sa se iveasca ?De ce nu-ti pot spune acelasi lucruri ca inainte ? De ce abia acum plang ” plecarea” ta ? De ce tin atat de mult la tine ? De ce incerc sa par rece, seaca cand tot ceea ce-mi doresc sa alerg spre tine sa te imbratisez si sa plang ? Omul cand nu poate ajunge la acel ” ceva ” mult dorit isi da seama cat de naiv a fost si cum soarta-i pune piedici.
      Plang.As vrea sa fie ultima oara. Dar nu, e abia prima oara cand plang dupa tine.Dupa ceea ce eram . Mi-e dor . Atat de dor. Sa fiu in centrul atentiei. Sa fiu esenta gandurilor  tale. Sa fiu cea cu care vorbesti cel mai mult. Sa nu fie nevoia sa-ti simt tristetea din voce la telefon cand ne luam la revedere.. 
      Nu vreau sa ma mai inchid in mine . Vreau sa zambesc. Mi-e atat de dor de un zambet. Nici nu stiu cum mai arata. Nu, nu un zambet fals, pe care-l poti face oricand. Unul  care-ti sa-ti lumineze inima , dupa care sa poti spune ” Sunt fericita…”
Nici nu stiu ce e cu mine. De fapt, asta incerc s-aflu. Dar nu pot . Nu vreau. Parca aflarea adevarul m-ar distruge intru totul. Nu, nu esti sursa ranilor mele interioare. Ceea ce ne desparte .Ma distruge . Usor , usor … Mi-e ciuda. Sunt ofticata.Ar fi fost aproape perfect.. desi nu cred in perfectiune. Poate am fi aflat-o impreuna.De ce spun toate astea acum ? Ce pot schimba ? Nimic … Doar pot astepta sa treaca ani,decenii sa fie bine ? Nu am timpul necesar.. caci sufletul mi se stinge usor iar.. eu voi redeveni o alta. O tipa rece, ursuza.. cum incep de fapt sa fiu . Fara sentimente.
      Uneori, imi doresc sa nu fi avut sentimente . Sa nu ravnesc dupa tine . Nu pot spuneca te iubesc .. ar fi deplasat si prea mult dar esti singurul cu care as vrea sa fiu acum. Singurul care m-ar putea alina , chiar si pentru cinci minute. De ce nu te-am putut avea macar pentru cinci minute ? Ti-as privi ochii ca de smarald , fiind fascinata de frumusetea si stralucirea lor . As vrea sa fiu eu stralucirea lor . Sa-ti incant privirea atunci cand ma apropii de tine . Te-as imbratisa asa cum n-am imbratisat pe nimeni.. iar tu ai intelege tot ce as fi vrut sa-ti spun vreodata si n-am putut.. pentru ca o imbratisare spune mai multe decat o mie de cuvinte…
       Mi-e dor de acele senzatii pe care le aveam cand vorbeam cu tine. Sa-mi tresalte inima de fericire, sa fiu emotionata , sa ma pierd.. la vederea ta . S-astept o zi intreaga sa-ti vorbesc.. chiar si pentru cinci minute. Cum as putea sa uit asta?Nu-mi pot impune asta. Poate ultima farama de umanitate din mine se lupta. Sa ramanacu amintirile. Ce e omul fara amintiri ? Un trup gol …Nici nu stiu ce-as putea sa mai zic. Simt ca mi-am pus sufletul pe tava. N-ar trebui sa ma simt prost.. ci sa ma eliberez. Dar nu e asa. Asta nu va rezolva nimic. Doar va atrage mii de intrebari la care nu voi dori sa raspund… Desi am zis ca nu vreau sa ma mai inchid in mine se pare ca nu am de ales. Pana cand ? Nu stiu .. pana voi simti fericirea? N-am gustat-o niciodata din plin.Nu stiu cum arata. Daca-i un lucru ori o persoana.. nu voi sti sa o pastrez langa mine cand va veni.Dar nu va veni .. caci fericirea se duce tot la persoanele optimiste, carora totul le merge bine . Pentru un surplus … Imi pierd cuvintele.. degetele mi-s amortite . Nu mai doresc sa scrie.Abia scriu.Nici ele nu pot face fata acestei.. drame? Parca-i prea mult spus. Scriu,sterg,scriu..
       Ochii mi-s impaienjeniti de lacrimi si oboseala.. poate maine ma voi trezi cu
ganduri mai pasnice, dar voi fi doar chestii de moment. Nu mai vreau sa traiesc
doar momente. Stabilitate.. Nu vreau sa te pierd de tot pentru a te uita..
      Final.. sec . Pastrati-va sufletul intact !

 

Ma intreb …

     ” Ma gandesc oare ne mai este ceva predestinat inafara de dor ? Vom adormi imbratisati nefiindu-ne teama de momentul despartirii ? 

      Imi vei insenina vreodata diminetile cu zambetu-ti perfect ?

      Ochii tai , himerici , ma vor privi mereu in felul asta ? Oare sufletu-ti uneori plin de intuneric, neincredere mi se va deschide ? M-ai imbratisa in fiecare zi ca si cum ar fi ultima noastra intalnire ? 

     Voi ajunge ziua in care imi vei spune ca esti fericit sa ma ai ? Iti voi fi eu , oare, vreodata fericire? Simpla mea prezenta te va bucura asa cum o face a ta ?

      Imi vei cauta privirea in orice loc , persoana ? Vei dori ca primul lucru facut intr-o zi este acela de a-mi vorbi ? Vei astepta cu sufletul la gura orice intalnire ? Vei plange de dor ?

      Imi vei spune povesti nemuritoare cu noi ? Oare orice disputa de-a noastra distruge o mica parte din tine ? Te face sa suspini ? Sa te gandesti la o impacare imediata? Ca m-ai putea pierde? Ti-e teama vreodata ? 

     Voi fi macar un timp mai presus de toti si toate ? Vei adormi cu gandul la clipa revederii ? Imi vei scrie ? Oare o sa insiri cuvinte dulci pe foi cristaline despre mine , despre noi ? 

     Te vei agita atat de mult ca mine pentru a ne revedea ? O sa am un loc doar al meu pastrat? Ma vei uita, intr-o zi , bucurandu-te de clipe de moment ? Ma vei astepta ? Vei visa cu si despre noi ?

    Ma intreb … ma vei iubi atat de mult cum o fac eu ? ” 

Adio scumpule ..

As fi prelungit zilele daca as fi putut .

    Secundele le-as fi transformat in ore iar acestea din urma in zile. Doar sa mai ramai.. 

    Cand ti-e bine timpul trece atat de repede . Nu-i pasa ca ai mai vrea sa prelungesti starea de bine . Nu ! E crud si rece .. cand ai probleme , te apasa si parca nu mai trece .

    Desi cineva drag pleaca din viata ta , poate pentru o perioada scurta de timp , nu e de ajuns sa ai alte persoane in juru-ti. Caci nu poti fi un intreg daca lipseste ceva , corect ? 

    6 luni ? Cand au trecut atat de repede ? Imi amintesc de plimbarile noastre , dimineata devreme , la 7. Mai tii minte cand m-ai trezit la 5 si plangeai si in intunericul ce ne cuprindea tu-mi zambeai fericit desi eu inghetasem de frig ? 

   Mi-e atat de dor de tine . De diminetile cu tine . Sa vii usor , si sa deschizi usa cu nasucul.. si sa mancam amandoi. Sa vin de la scoala , sa ma mirosi si sa te alinti , sa ne iubim . Sa ne intindem in pat si sa-i facem in ciuda mamei , care nu ne lasa.. 

   Sa cantam , sa iesim afara si tu sa fii gelos pe M. Sa nu ma asculti si sa fugi ca nebunul. Doamne cat mi-e de dor..

   Marti ? De ce n-am scris despre tine marti ? Poate pentru ca nu realizasem inca . Poate pentru ca pe moment nu ti se pare ceva grav. Stii cat te-am rugat sa stai , sa te imbratisez, sa te iubesc.. Erai mult prea nerabdator sa pleci .. Si-ai plecat. Nu,nu am plans pe moment dar sufletul meu plangea dupa tine.. 

  Dimineti reci fara tine . Si azi .. te-am strigat desi ne despart 3000 de km .. si tu stateai in fata mea , cu capul plecat cu ochi tristi si goi . Imi pare rau ca tanjesti , ca nu mananci , ca esti speriat.. Imi pare rau. 

  Mi-e dor sa ne plimbam in tot orasul , sa ma ajuti sa uit de toate. Sa nu ma faci sa ma simt singura..

   Cand ne vom revedea ? Poate niciodata. Poate mai devreme decat ne-am dori. Mi-e dor sa ne prostim si sa facem poze. Imi lipsesti Scott.. mult , mult prea mult . 

eu cu scott

Cel mai frumos cadou ..

Pentru cei ce n-au citit prima parte    [ aici ] <– click !

” Joi . Pentru unii e doar o simpla zi de joi , pentru altii e Ziua Indragostitilor.. dar pentru ea ? E mult mai mult.

Inca de la primele ore ale diminetii forfota caracterizeaza orasul micut.. baloane , inimioare .. Stai in casa si plangi,esti a nimanui.

Nu are nimic cu sarbatoarea asta doar ca..  nu este necesar sa-ti arati iubirea intr-un anumit fel , in ziua asta. Ursuletii de plus nu arata cat de mult tii la persoana respectiva.. de ce e necesar de o zi intr-o luna pentru a-ti arata iubirea? De ce nu e asa in fiecare zi ?

Orele trec mult prea greu . Sta si mediteaza pe banca . Nu are chef de plimbari pe hol, de rasete. Doar de joculetul ei cu bile,de pe telefon. Capul ii explodeaza. Sute de amintiri o ravasesc.Suflet gol,nebun de dor.Tu credeai ca ai pereche.. si un inger pazitor ..

Toti spuneau ca El se va intoarce, tocmai azi , ca va fi bine , frumos .. dar il cunoastea. Sau , de fapt, era nesigura. Nu stia sigur. Avea indoieli.. de ce le avea ? Cat si-ar fi dorit .. sa fie aici. Macar sa-l priveasca si sa-i mangaie chipul. Sa-i admire ochii mari , genele lungi si sa-i simta imbratisarea plina de dragoste..

Incerca se obisnuiasca cu absenta lui. Ii era imposibil . De ce sa nu te gandesti la o persoana draga? Cum sa nu se gandeasca la acel copil cu chip bland , cu voce calma si cu o inima ce-i apartinea?

11:40 . Aproape adormita .. aude telefonul vibrand. Inima-i galopeaza si-l deschide. Un mesaj. Sa fie de la EL ? Oh , cat si-ar fi dorit.. ” Vin la tine dupa ore sa vorbim . „

Scurt si la obiect. Un zambet se ivi pe chipul ei incercat de numeroasele amintiri . Mii de ganduri o incercau. Atat pozitive cat si negative. Inima-i batea puternic si emotii puternice o incercau .

Orele treceau mult prea greu . Incerca sa se concentreze la diverse lucruri dar ganduri negre o cuprindeau. Pesimismul o cuprinse iar , ca de obicei . „ E doar o stare naturala „..

Visa. Visa cu ochii deschisi iar o intrebare o trezi brusc .. ” Si ce ti-a adus prietenul tau de V-day?

pai..

Ei au luat o pauza ” zise tatal fetei matusei prea curioasa..

vine diseara si vorbim ..

te va aburi cu ceva ?

sau se va sfarsi . aburit ? glumesti .

Eminescu.. Scrisoarea 1. Incerca sa citeasca comentariul. Il adora pe Eminescu. Ii adora stilul , poeziile. Dar.. conditia omului de geniu , meditatia lui asupra cosmogoniei Universului , o sfarsea pe interior. Totul are un sfarsit , fie ca vrei , fie ca nu ..

Inca doua ore . Inima-i batea iar nebuneste. Cum va fi intalnirea cu el ? Avea emotii de parca ar fi prima data.. Se gandea ca ar fi vrut cu orice chip sa-l imbratiseze indiferent de reactia lui , apoi poate sa-i zica ce va dori . Dar daca va fi mult prea emotionata si va plange in fata lui ? Daca va auzi ceea ce nu doreste si se va descarca ? Nu vrea mila lui , nu mai vrea lacrimi , vrea doar putina fericire ; il vrea pe El , mai mult ca niciodata .

Lua o pauza de la Eminescu si de felul lui de a o aburi in legatura cu geniul neinteles .

Deschise calculatorul. „ Ma voi juca putin Fruit Ninja sa-mi ridice moralul apoi o sa cobor. Va fi bine ” .

Il gasise pe el online . Ezita inainte de-al saluta. ” Daca nu-mi va raspunde? De ce sa grabesc poate acest moment tragic?” Isi lua inima-n dinti.. Il saluta. O mira faptul ca e acasa , cand ea astepta ca el sa soseasca. Afla , ca de fapt , iar racise. Iar nu avuse grija de el , iar grijile o cuprinsera.  Ii puse intrebarea ce o framanta deja de o saptamana…

Si… mai esti suparat ?

Nu , m-am gandit si a fost stupid.. doar ca nu mi-a convenit aia .

O piatra enorma i se ridicase de pe piept. Stia cat gresise si se mustra pentru ce-i spusese. Cuvintele unele dor mult,mult prea mult.

In cele din urma.. ii ceru impacarea. Nu-i pasa ca ea o cere, orgoliul ei fusese dat la o parte. In momentul asta nu conta orgoliul.Contau ei . Stia ca poate , unele fete nu ar face asta , de ce sa ceri tu ca fata impacarea? De ce sa te „umilesti ” atat?Se simtea ca la ruleta. Putin noroc ..

Raspunsul o bucura enorm. Ii venea sa tipe de fericire, sa-i imbratiseze pe toti. Simtea ceva . In interiorul era ceva ce-i aducea zambete. Zambea incontinuu.Sa fie fericirea? „ Nu , nu se poate . Eu nu stiu sa fiu fericita„Dar fericirea nu trebuie invatata,doar simtita. Intotdeauna crezuse ca fericirea va veni cu lucruri mult mai importante , la o varsta mult mai inaintata.

Cat de mult ii lipseau cuvintele lui . Dorul , conversatiile cu el . Alintaturile lui . Tot ce tine de El , de ei .

Se simtea ca intr-o pajiste plina de lalele ce-i zambesc cu subinteles. Ar fi alergat mile intregi fara sa oboseasca.Zambea,actiunea care poate , ii displacea cel mai mult in ultimele zile.

Dusul fierbinte ii spala toate gandurile negative,temerile. Era fericita.Demult nu mai simtise o stare atat de buna.

Se simtea mult prea bine pentru a nu nota asta, intr-o noua scrisoare.. 

Dragul meu .. 

 Ai simtit vreodata ca-ti vine sa zburdi ? Sa vorbesti intr-una , asa cum o fac eu adesea, despre orice,oricand,oriunde? Sa-ti vina sa multumesti soarelui ca rasare ,  persoanelor dragi ca exista?

Sunt fericita, cred . Mai mult ca sigur. Nu ma asteptam. Doar ma stii , pesimista numarul 1. Ma simt ca si cum m-as fi reindragostit.Iar am fluturi in stomac cand iti vorbesc si orice cuvant de-al tau conteaza si ma afecteaza pozitiv ori negativ in mod direct.

Mi-e dor de tine . Stiu , e 4873 oara cand iti spun. O sa-mi treaca vreodata? Nu , nu cred. Mie mi-e dor de tine si cand iti intorci privirea. Mi-e dor de ochii tai mari si patrunzatori , blanzi , de gropitele tale. Mi-e dor sa-mi zambesti.

Cred ca-s mult,mult prea atasata de tine . Dar stii ceva ? Nu trebuie sa ma scuz pentru asta. Pentru ca nu e un lucru negativ.Pentru ca merit , meriti , meritam .

Multumesc pentru cele 3 luni !

Probabil nu ursuletii de plus ori florile m-ar fi bucurat , tu , tu ai fost cel mai frumos cadou. Prezenta ta , conversatia cu tine. M-a bucurat. Tu , noi , cel mai frumos cadou.

Sunt fericita , multumesc . 

                                                                   P.S : Te iubesc !!

Cu dragoste , 

Pitica vorbareata .

Cat te schimba iubirea ,  nu ? 

Cel mai important cred .. e sa nu te schimbe mult prea radical. Sa nu te transformi intr-o cu totul alta persoana doar de dragul de a nu pierde o alta. 

Dar nu e si cazul ei . Pur si simplu invata ca uneori , trebuie sa te temperezi . Inveti sa-ti accepti defectele si cu ajutorul persoanei de langa tine sa le indrepti , sa fii o persoana mai buna . 

Sa treceti amandoi prin furtuni dar si prin zile insorite.  Sa deveniti unul.

Orgoliul ? Depinde de situatie. Dar cand stii ca ai gresit de ce sa nu lasi de la tine ? Preferi sa te incalzesti cu orgoliul sau cu imbratisarile celor dragi ? 

Intalnire. Apogeul impacarii. Abia astept sa-i vad imbratisati , fericiti.  S-o vad zambind . Simtindu-se protejata in bratele lui. 

Leapsaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Zodia: GEMENI !
As vrea:  cat mai multe tricouri largi
Pastrez: desene , foi mazgalite ..
Mi-as fi dorit: sa pot vindeca oameni .
Nu-mi place:  monotonia . Ma plictisesc repedee
Ma tem:  de viitor
Aud: totul
Imi pare rau: ca am cunoscut anumite persoane..
Imi place:  ceea ce e diferit..
Nu sunt: ceea ce ai vrea sa fiu
Dansez: cand ma apuca .
Niciodata: nu merg in cafenele/ la suc. nu-mi plac spatiile inchise . 
Par:  da , e saten ,  destul de lung .. pana la fund aproape . Mwhahaha . Si carliontat.
Plang: cand vreau sa ma descarc.
Nu sunt intotdeauna: greu de convins
Nu-mi place la mine:  ca ma enervez repede
Ma enerveaza: prostia si falsitatea
Sunt confuz/a:  cand ploua
Ma simt in siguranta: acasa
Am nevoie: de tine …. neah , glumesc .. de  niste casti noi  si un mp3 nou .. si multe altele ! 😀
Ar trebui: sa fiu mai indiferenta !

Leapsa merge mai departe la : Mokkunchan, Alin , Miru ,  Asternut , Maria , Ioana , Theo , Pretty Wild si care mai doriti .. luati-o 😀 !

Vesnicie..

   O ia ușor de mână apropriindu-se de ea.. Îi simte respirația sacadată..
    Mai aproape.. și mai aproape.. corpul îi tremură sub atingerile lui.. Gâtul îi este scăldat în sărutări lungi , pătimașe..
   E un vis ? Pupilele-i sunt dilatate de plăcere. Îl strânge puternic la pieptul cu sânii goi . Plânge ușor.. zâmbind . I-ar contopi trupul cu al ei ..
   Își infinge degetele lungi în părul lui castaniu și buclat..” De ce nu durează o veșnicie?”
     Se simte că un animal în cușcă. E șanse ei ; șansa de a evada. Demonii din sufletul ei își cer libertatea..  Doar el are puterea de a o ” exorciza ” .
    Îi cuprinde capul în mâini.. Îl fixează cu privirea.
„Fii demonul meu ! Posedă-mă ! ”
    Însetată , îi sărută buzele.. Îmbrățișați , cu corpurile vibrând , cearceaful îi atinge spatele făcând-o să tresară..
   Părul cafeniu îi îmbracă umerii goi , tremurânzi . Se lasă.. dominată.
   Asta e fericirea? Sau e doar o stare de moment ? De ce există bariere între ei ?
    Tremură necontrolat. Geme de plăcere. Îi întâlnește ochii. Sunt atât de frumoși , puri , calzi , căprui.. cu genele lungi și negre..
    Furnicături îi cuprind șira spinării .. Căldură emanată de el o bucură. Îi place să-i audă respirația alunecând pe gât în jos..
   Îi cuprinde spatele . E plin de zgârieturi . Pentagrama ce-i atârnă de gât , rece , îi atinge pieptul fierbinte făcând-o să scoată un sunet copilăresc..
   Nu are ochii albaștrii și nici părul brunet.. Nu e Făt Frumos , dar pe moment a fost al ei.
Despărțirea e imposibilă. E dependența de el; de demonul ei .
   Închide ochii pentru câteva secunde.. E tot aici , lângă ea.. trupul mlădios îi este evidențiat de cearceaful umed..
  Și este nevoită să plece.. Orele-i par minute iar acestea secunde..
  O cuprinde plânsul .. Se înghesuie la pieptul lui ” încălzindu-se ” cu un” Va fi bine tu ! ”
   Printre sughițuri se-ntreaba ” De ce nu durează o veșnicie … ? ”
   Va fi aceeași tristețe , aceleași lacrimi , aceeași gară..
   Aceleași cearceafuri albe reci și pustii ..
   Aceiași ochi căprui ațintiți spre tavan..
  Aceeași liniște..
   Rămas bun micule demon ..