Tag Archive: prezent


5-Zbucium..

              E greu sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine.  In adevaratul sens al cuvantului. Nu cum fac toti acum… nu acea manifestare in care spui vorbe mari, dupa foarte putin timp ori faci promisiuni desarte. 

             Mi se pare dificil sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine. Nu fortat. Ci sa fie sincer. Sa-i placa absolut tot. Sa te accepte asa cum esti. Sa mergi alaturi de acea persoana si sa simti cum corpul iti vibreaza de bucurie. Sa vezi in zambetul ei mereu o alinare. Sa-ti fie mereu alaturi.

             Nu mi-a placut niciodata sa ma lupt cu morile de vant. Nu pot spune ca sunt o invinsa.. doar ca uneori, ai impresia c-ai prins fericirea de un picior, ca mai apoi sa fii surprins cu o palma dura peste fata, trezindu-te la realitate. Iti rascoleste intreaga fiinta, toata lumea… tot ce ai realizat pana atunci pare in van. 

            Noi doi suntem asemeni poeziilor a caror comentarii le citesc pana la doua dimineata..  Suntem aidoma” Luceafarului”. Nu sunt  fata de imparat, nici cum e luna intre stele. Eu sunt eu. Mica si cu ochii mari. Si o vointa de fier. Aspiratie spre absolut? Poate e faptul ca vreau sa te fac sa te indragostesti. Dar nu intotdeauna lucrurile ies asa cum iti doresti. Te-as putea asemana, uneori, cu Luceafarul.. Mereu mi-a placut sufletul tau rece ori ochii tai..  E prea mult sa spun ” Un mort frumos ce scanteie-n afara” . 

          Dar tu.. nu esti ca el. Poate de asta nu ne regasim totalmente in Luceafarul. Avem roluri inversate. Tu …  nu esti capabil de sacrificiu. Desi incerci sa ma faci sa ma simt bine.. toate sunt parca oprite la jumatatea drumului. Desi in Luceafarul fata nu-si depaseste conditia, nedorind sa-l urmeze pe Luceafar… eu as fi facut-o. De ce la trecut? Pentru ca nu mai sunt sigura pe mine. Pentru ca simt ca totul ma depaseste. Ma copleseste asemeni unor lanturi mult prea grele pe care sufletul meu nu le poate duce. E doar un suflet, la urma urmei, nu? Un suflet care trebuie sa supravietuiasca in doua trupuri.. 

         Uneori m-ar duce gandurile la „Riga Crypto si lapona Enigel”. Acel ” luceafar intors” . Exact ca noi. Roluri inversate… Tu esti Enigel. Nu te abati de la drumul tau, de la principiile tale fixe.. Eu.. poate voi sfarsi exact ca  si Crypto.. Nu voi deveni o ciuperca otravitoare .. probabil, ma voi prabusi in propria singuratate, amaraciune. 

         O persoana te poate face sa simti sentimente contradictorii. Mereu te-am numit un ” rau necesar”. Nu pot renunta la tine. Nu stiu daca din orgoliu ori … pentru ca-mi esti necesar. 

        Oricine isi doreste un lucru cu ardoare iar atunci cand il obtine rezultatul nu poate fi cel dorit. Nu stiu de ce am scris asta.  Stiu ca va fi foarte interpretabil. Am avut un impuls..  Pe care nu-l mai pot stapani. Prefer sa revars mii de cuvinte decat sa recunosc…. Ce sa recunosc?

        Chiar daca ma gandesc la viitor.. el pare tot mai indepartat. Mai intunecat. Ma intristeaza pentru ca nu-l pot atinge. Sunt captiva intr-un prezent ambiguu. Imi displace. Nu stiu daca ma complac dar dorinta mea de a-l schimba scade treptat. 

         Desi afirmasem c-am o vointa de fier acum vin si spun ca ma complac intr-un prezent ce-mi displace. Poate nu e un lucru nou, dar pe viitor voi incerca sa nu mai am anumite aspiratii, pretentii, asteptari de la anumite persoane. Doar ele te-ntristeaza. Te fac sa te gandesti la o gramada de variante, supozitii.. Iti afecteaza prezentul si viziunea asupra persoanei de langa tine.. pe care nu o poti schimba oricat ti-ai dori. De ce sa o faci? Nu ai acceptat-o tu asa cum e? 

       Imi arde crestetul. Am scris prea multe lucruri dupa pauza insemnata. Poate voi sterge postarea. Cand imi voi da seama ca totul a fost in van… pana si faptul ca m-am consumat acum, lasandu-ma dusa de val de un impuls. 

        Voua.. cat va ia sa va indragostiti?

Reclame

The Man Who Sold The World

               A fost o saptamana… a naibii de grea . Multe teste. Nu foarte grele. Dar stresul ala te ucide. Si apoi suspansul cu notele. Urasc sa fiu tinuta pe jar.

            Inainte nu asteptam sfarsitul de saptamana… cu atata ardoare.. dar acum e parca o minune cereasca . La prima vedere. Dar.. ajung acasa, vinerea dupa ore .. si ma paleste o plictiseala de toata frumusetea. Si un somn incredibil. Si uite asa-ti trece ziua de vineri. Sambata inveti si scrii ca robotul , ca deh , esti a12a si nu-ti permiti sa te duci nepregatit, fiind in defavoarea ta iar duminica iti tragi si tu sufletul iesind  sa incerci sa-i zambesti soarelui care se pare ca e mai indulgent anul asta . 

          Ideea e ca vreau sa se termine tot stresul asta cat mai repede.. dar apoi vin lucruri cat mai complicate. E un intreg zbucium in mine. De cateva zile ascult asta intr-una. 

         Ma stiti. Il ador pe Kurt. Pe Nirvana. Ideea e ca .. desi versurile transmit o anumita chestie..mie total altceva. Ma uit la videoclip , desi il stiu pe de rost. Ma obsedeaza privirea si gesturile lui Kurt. Felul cum e imbracat.Acel pulover , verde, blugii.. totul . Pare atat de serios , concentrat… trist . Ador cum e imbracat. Daca as putea doar asa m-as imbraca. O bluza cat mai larga , sa tina si de cald si niste blugi . E si ultimul lor spectacol.. Mi-as fi dorit sa fiu acolo.Nu pot sa zic ca e idolul meu nici ca-l ador doar din compasiune. Ma atrage pur si simplu. Prin tot ce a fost. 

        Are ….avea in el un soi de tristete in care ma regasesc. Nu mereu o arata. La fel si eu. Ascultandu-i melodiile saptamana asta am incercat sa inteleg , de fapt , de ce am starea asta atat de apatica. Nu cred ca e doar din cauza scolii.Mi-am amintit numeroase lucruri.Si am constientizat alte sute. Ca pot trai si fara anumite persoane, pe care , pana ieri , mi-erau poate printre cele mai dragi persoane. Ca oamenii se schimba si te pot surprinde chiar daca ai 15,18,30,45 de ani. Omul intotdeauna va fi imprevizibil. O fiinta atat de parsiva. 

      Descoperi lucruri la care nu te-ai fi asteptat niciodata. Realizezi ca o persoana la care  nu te-ai fi gandit vreodata , stie , ca pentru tine Oli , Kurt e ” your love ” . Lucru ce cu siguranta-ti schimba seara. Ca un plan important al vietii tale se poate schimba , doar sa-ti doresti asta, sa oferi sansa inceputurilor.

     Iti dai seama ca parti din sufletul tau au ramas… in urma , odata cu trecutul. Atunci cand vorbeai in spital pana la 3-4 dimineata la telefon cu P.. si adormeai asemeni unui copil cu telefonul la ureche iar el iti asculta somnul dulce. Cand A. iti lasa comentarii din cele mai traznite si te numea ” diva ” . Atunci cand ii puteai spune totul , fara nicio retinere , simtind ca e printre singurele persoane care te poate intelege.  Toate astea au trecut incetul cu incetul. Nu fara a cere ceva in schimb.. 

     Nu poti sa-ti recastigi sufletul. Nu ar mai fi acelasi. El e obligat sa ramana in urma , cu acele amintiri pentru a nu afecta prezentul.. viitorul . Poti insa sa-ti reconstruiesti unul nou. Luand-o de la zero. Cu noi amintiri , noi persoane. Caci daca o persoana a plecat din viata ta, nu a facut-o decat sa faca loc alteia,nefiind apta pentru a-l ocupa.

     Am deviat stiu… doar ca nu-mi poate scoate din cap melodia asta. Butonul de „replay” e la pamant…

     Oare ce ne mai rezerva noiembrie ? Abia a inceput si e incredibil… 

Trecut.Prezent.Viitor=Dor

   ”         Trecut.Prezent.Viitor.

              Dar ce faci cand te intalnesti cu EL ? Cu acel TRECUT ? Si ti se pare mai frumos.. Ochii tai il vad … ca la inceput.. desi e TRECUT.  Ar fi trebuit sa se schimbe .. in viziunea ta.

             Dar … zambetul lui.. Nici nu stii daca ti-a zambit tie ori poate a vrut sa faca acel salut mai frumos. Probabil era fericit. Si acele doua-trei vorbe schimbate din mers .. Ai absorbit fiecare litera si ai absorbit-o adanc in suflet.

            Starea ta s-a schimbat radical. Te-ai fi intors si l-ai fi imbratisat atat de puternic incat sa-i arati cat de mult ti-a lipsit…

         I-ai fi privit acei ochi mari de care erai atat de indragostita.. sau mai esti ? Acel parfum ..ce te ducea spre visare..

           Ce i-ai putea spune unui TRECUT ? Ca PREZENTUL e sumbru iar VIITORUL inexistent? Incert ? Cum e sa treci pe langa TRECUT cu PREZENTUL, probabil VIITORUL si totusi sa-ti rascoleasca orice particica din suflet?

         Si poate PREZENTUL avea dreptate.. uneori esti mult prea emotiva , moale.. poate te autocritici prea mult. Si de unde poti sa stii ca nu a avut acelasi impact ? Atata nesiguranta..

         De ce ai aduce totusi TRECUTUL in PREZENT ? De asta e frumos TRECUTUL.. pentru ca a TRECUT. Si totusi de ce se-ntoarce ? De ce nu ne putem lupta cu noi insine?

        Tot ce faci de 48 de ore e sa-ti.. amintesti. Voluntar, involuntar.. ce mai conteaza? Pur si simplu momente dragi revin.. aproape orice detaliu . . De ce ?

       Te-ai luptat atat iar acum .. sufletul ti-e in genunchi . Ti-e dor.. dar tii totul in tine. In fond ce-ai rezolva ? Orgoliu ? Nu.. cunoasterea indeajuns de bine a TRECUTULUI.    

      Tot ceea ce poti face e… sa astepti . Timpul le va rezolva pe toate.. corect, nu? 

       Ai obosit . Ai nevoie de o schimbare . Poate o noua inima.. care sa nu mai apartina atat de mult TRECUTULUI. 

       PS: Trandafirii inca au mirosul vremurilor frumoase..  ” 

 

Lasa-ma sa-ti fiu ..

      Sunt geloasa pe noapte , caci petreci mai mult timp cu ea..

      Lasa-ma sa-ti fiu noapte , sa te cuprind cu intunericul meu ahtiat dupa iubire..

      Lasa-ma sa-ti fiu ochi sa vezi cum ma simt fara tine ..

     Lasa-ma sa-ti fiu auzul ca strigatul meu de dor din noapte sa-ti cuprinda trupul…

     Lasa-ma sa-ti fiu un vis sa-ti arat cate planuri-mi inlesneste noaptea.. pentru noi ..

     Lasa-ma sa-ti fiu pasii care sa te calauzeasca spre mine ..

     Lasa-ma sa-ti fiu cateva raze timide ce-ti lumineaza chipul superb..

     Lasa-ma sa-ti fiu inima sa nu o las sa se indeparteze de noi..

     Lasa-ma sa-ti fiu  dorinta si cea mai frumoasa placere..

     Lasa-ma sa-ti fiu alinare si cel mai bun prieten..

    Lasa-ma sa-ti fiu cearceaful rece dar plin de dragoste ce-ti acopera trupul .. 

     Lasa-ma sa-ti fiu imbracaminte sa te simt atat de aproape.. 

     Lasa-ma sa-ti fiu voce si sa-ti spun cat de mult imi lipsesti..

     Lasa-ma sa-ti fiu cel mai frumos sentiment..

     Lasa-ma sa-ti fiu motivul de a zambi…

     Lasa-ma sa-ti fiu cel mai patimas sarut..

     Lasa-ma sa-ti fiu cea mai calda imbratisare..

     Lasa-ma sa-ti fiu drumul catre cele mai frumoase destinatii ..

     Lasa-ma sa-ti fiu cea mai frumoasa amintire..

    Lasa-ma sa-ti fiu cel mai frumos prezent..

    Lasa-ma sa-ti fiu cel mai infloritor viitor.. 

    Lasa-ma sa-ti fiu cel mai frumos cantec de dragoste.. 

   Lasa-ma sa-ti fiu totul caci eu , fara tine , sunt nimic . 

 

                                 Lasa-ma sa te iubesc cu toata fiinta mea !

Trecut ..

 Cum e sa apara cineva din trecutul tau .. deodata? 

Sa nu te astepti la asta. Sa vina ca un ” boooooooom ” . 

Pierdeam timpul aseara si .. faceam si pe Dr. Love cu 2 amici si sper sa se impaceeeee 😀 !

Si primesc mesaj pe facebook .. 

M [ nu e cel despre care v-am tot vorbit ] : Intra un pic pe mess.. 

I- Am alt id.. dar ce e ?

M- Vreau sa-ti arat ceva.. 

I- Si nu poti aici … ?

M-Nu 😀 

I- Ok…. 

Imi treceam mii de ganduri prin cap . Ce poza ? Poftim ? Stiam foarte bine ca nu are poze cu mine si .. totusi .. 

Tipul e unul din liceu de la mine , cu care am fost intr-a9a .  A fost o relatie destul de scurta , 3 luni .. dar frumoasa . Chiar a fost. Desi inceputul a fost intamplator .. nu am fi sperat niciunul dintre noi ca va fi ceva. Si totusi .. a fost.

I- Arata-mi .. 

M- Uiteeee . ;;) 

Cand colo.. era o felicitare pe care i-am daruit-o .. sau 2 felicitari , una de 14 februarie si inca una .. in care ii spuneam sentimentele pentru el.. Am ramas putin socata.. uimita , fara cuvinte , pe moment..

I – Dumnezeuleeeeeeeee .. inca le mai ai ? Am si uitat de ele..

M- Da , le-am gasit in dulap .. 

I- Pff , hai ma .. credeam ca le-ai aruncat imediat a2a zi ..

M- Eii . . e frumos sa gasesti lucruri vechi , frumoase.. 

I- Da.. recunosc , mi-a smuls 2-3-4-5 zambete..

M- Si mie . . 

I- Si daca le vede prietena ?

M- Nu am .. 

I- Imi pare rau .. 

M-Oricum nu cred nici acum ca le-as putea arunca .. 

I- Nu stiu ce sa zic .. 

Apoi am inceput sa povestim de parca am fi prieteni buni . 

De fapt nu e asa . 

De doi ani de zile de la despartire am vorbit doar de 2-3 ori . De ziua lui , a mea , si de Pasti . In rest nu . Il vad zilnic . Nu ne salutam .  Il vad in fiecare dimineata , pe scari fumand .. trecem si nici nu ne privim . 

Si acum .. am vorbit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. 

Mi-a povestit de ultima relatie , de cum s-a schimbat.. 

I- Uau , esti un alt om .. ma surprinzi . 

M- Da , sunt mai matur , am alte conceptii despre viata.. 😀

I- Se observa..

Apoi am inceput sa depanam amintiri din ” relatie ” . 

Stia multe detalii de care nu mi-as fi amintit niciodata.. 

Ne-am amuzat teribil .. dar fara a amesteca trecutul cu prezentul .

Nu pot spune ca vai , mi-a venit dorul de el , de noi .. 

A fost ceva ciudat la inceput dar..  a fost frumos . . 

A fost ca o evadare.. 

Ma bucur ca e bine . Ca s-a schimbat . Ca e matur , responsabil .. si totusi cine ar fi crezut ? 

Probabil o sa ne salutam de acum . Sau poate nu . Cert e ca a fost o seara mai frumoasa.

Si nu , nu mai tin la el . 

A trecut muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuult prea mult timp . 

Acum e doar un singur M. Si nu e el . 

Sper doar sa-si revina dupa despartireeeea  de fosta lui ..  chiar e pacat .. > . <  . . 

Si inca odata m-am convins ca nu poti stii niciodata ce-ti rezerva timpul…