Tag Archive: principii


5-Zbucium..

              E greu sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine.  In adevaratul sens al cuvantului. Nu cum fac toti acum… nu acea manifestare in care spui vorbe mari, dupa foarte putin timp ori faci promisiuni desarte. 

             Mi se pare dificil sa faci pe cineva sa se indragosteasca de tine. Nu fortat. Ci sa fie sincer. Sa-i placa absolut tot. Sa te accepte asa cum esti. Sa mergi alaturi de acea persoana si sa simti cum corpul iti vibreaza de bucurie. Sa vezi in zambetul ei mereu o alinare. Sa-ti fie mereu alaturi.

             Nu mi-a placut niciodata sa ma lupt cu morile de vant. Nu pot spune ca sunt o invinsa.. doar ca uneori, ai impresia c-ai prins fericirea de un picior, ca mai apoi sa fii surprins cu o palma dura peste fata, trezindu-te la realitate. Iti rascoleste intreaga fiinta, toata lumea… tot ce ai realizat pana atunci pare in van. 

            Noi doi suntem asemeni poeziilor a caror comentarii le citesc pana la doua dimineata..  Suntem aidoma” Luceafarului”. Nu sunt  fata de imparat, nici cum e luna intre stele. Eu sunt eu. Mica si cu ochii mari. Si o vointa de fier. Aspiratie spre absolut? Poate e faptul ca vreau sa te fac sa te indragostesti. Dar nu intotdeauna lucrurile ies asa cum iti doresti. Te-as putea asemana, uneori, cu Luceafarul.. Mereu mi-a placut sufletul tau rece ori ochii tai..  E prea mult sa spun ” Un mort frumos ce scanteie-n afara” . 

          Dar tu.. nu esti ca el. Poate de asta nu ne regasim totalmente in Luceafarul. Avem roluri inversate. Tu …  nu esti capabil de sacrificiu. Desi incerci sa ma faci sa ma simt bine.. toate sunt parca oprite la jumatatea drumului. Desi in Luceafarul fata nu-si depaseste conditia, nedorind sa-l urmeze pe Luceafar… eu as fi facut-o. De ce la trecut? Pentru ca nu mai sunt sigura pe mine. Pentru ca simt ca totul ma depaseste. Ma copleseste asemeni unor lanturi mult prea grele pe care sufletul meu nu le poate duce. E doar un suflet, la urma urmei, nu? Un suflet care trebuie sa supravietuiasca in doua trupuri.. 

         Uneori m-ar duce gandurile la „Riga Crypto si lapona Enigel”. Acel ” luceafar intors” . Exact ca noi. Roluri inversate… Tu esti Enigel. Nu te abati de la drumul tau, de la principiile tale fixe.. Eu.. poate voi sfarsi exact ca  si Crypto.. Nu voi deveni o ciuperca otravitoare .. probabil, ma voi prabusi in propria singuratate, amaraciune. 

         O persoana te poate face sa simti sentimente contradictorii. Mereu te-am numit un ” rau necesar”. Nu pot renunta la tine. Nu stiu daca din orgoliu ori … pentru ca-mi esti necesar. 

        Oricine isi doreste un lucru cu ardoare iar atunci cand il obtine rezultatul nu poate fi cel dorit. Nu stiu de ce am scris asta.  Stiu ca va fi foarte interpretabil. Am avut un impuls..  Pe care nu-l mai pot stapani. Prefer sa revars mii de cuvinte decat sa recunosc…. Ce sa recunosc?

        Chiar daca ma gandesc la viitor.. el pare tot mai indepartat. Mai intunecat. Ma intristeaza pentru ca nu-l pot atinge. Sunt captiva intr-un prezent ambiguu. Imi displace. Nu stiu daca ma complac dar dorinta mea de a-l schimba scade treptat. 

         Desi afirmasem c-am o vointa de fier acum vin si spun ca ma complac intr-un prezent ce-mi displace. Poate nu e un lucru nou, dar pe viitor voi incerca sa nu mai am anumite aspiratii, pretentii, asteptari de la anumite persoane. Doar ele te-ntristeaza. Te fac sa te gandesti la o gramada de variante, supozitii.. Iti afecteaza prezentul si viziunea asupra persoanei de langa tine.. pe care nu o poti schimba oricat ti-ai dori. De ce sa o faci? Nu ai acceptat-o tu asa cum e? 

       Imi arde crestetul. Am scris prea multe lucruri dupa pauza insemnata. Poate voi sterge postarea. Cand imi voi da seama ca totul a fost in van… pana si faptul ca m-am consumat acum, lasandu-ma dusa de val de un impuls. 

        Voua.. cat va ia sa va indragostiti?

Reclame

Creioneaza-ti lumea !

                Stiti persoanele care prefera sa se refugieze in propria lume ?  Eu sunt una. Nu incurajez acum chestia asta,sa detasezi de realitate .. in niciun caz !

               Doar ca .. de cele mai multe ori lumea va incerca sa-ti impuna anumite idei , principii , conceptii . Te va supune la tacere. E cunoscuta replica de cand eram mici ” Taci , ca nu stii nimic, esti doar un copil . „

              Eu merg pe ideea ca de mic trebuie sa te impui. Nu intr-un mod violent , conflictual desigur.Trebuie sa fii diferit.Normalitatea ma plictiseste. Efectul de turma ma ingrozeste. Detest sa vad doi oameni la fel. Sa am senzatia de monotonie. Sa nu am ce vorbi cu o persoana. Sa nu fie ceva nou in viata mea. 

              Societatea asta o sa vrea mereu sa te puna la pamant. Te vrea prost. La acelasi nivel cu ceilalti. Daca vei fi diferit mereu vei fi criticat. Imi amintesc ca  2 ani de zile un coleg ma facea sa plang zilnic si imi omorase orice urma de incredere in propria persoana.Eram mica, firava, fraiera, naiva. Da, doar eu am voie sa spun asta despre mine. Plangeam de la orice jignire. Orice ma punea la pamant. As fi umplut jumatate de planeta cu cate lacrimi am varsat.Mi s-a umplut sufletul cu mult pesimism , nici acum nu l-am descarcat pe tot. Nu am mai vorbit despre problema asta, de foarte mult timp. Intr-a7a am incercat sa trec peste. Acum nu mai sunt asa. Nu mai accept jigniri. Probabil totul s-a intors la 180 de grade. Sunt extrem de impulsiva. Ma supar repede, ideea e ca-mi trece la fel de repede.Nu mai accept jigniri.Intorc de 10 ori inapoi si injur mult. Foarte mult. Nu ma intereseaza de conceptii , principii , chestii , trestii cum ca fetele nu ar trebui sa injure. Nici baietii sa poarte pantaloni extrem de mulati si s-aiba sprancenele mai subtiri ca ale mele, zic .

          Ideea e ca niciodata dar niciodata sa nu va lasati jigniti. Sa va subestimeze cineva. Sa aveti incredere in voi.Catusi de putina. Orice om trebuie sa fie bun la ceva.Chiar daca suna ciudat si poate neobisnuit pentru mine, e mai bine sa fiti indiferenti , reci . Sa nu depuneti suflet din prima. Nu vi-l puneti pe tava. Nu toata lumea e buna.E profitoare,mereu va fi.

        Nu-s de acord nici cu ideea ” prieten cu toata lumea ” . O prostie. Una dintre cele mai mari. Nene, nu poti fi pe plac tuturor nici sa-i placi pe toti.  Cum sa ma prefac ca-l plac pe X pe Y doar sa fie armonie ? Cum ? Cum ? Nu mai bine ii evit? Cum sa vorbesc cu ei cand nu-i suport ? Cand tot ce scot pe gura sunt doar prostii ? De ce ma injosesc in halul asta? Sa par interesata de ce spun , sa ma bag in seama .. doar ca sa ce ? Sa nu fiu evitata? 

       Pentru ca nu-s de acord cu chestia asta am fost facuta antisociala. De catre o persoana de la care nu m-as fi asteptat.Nu-s antisociala.Dar daca  o persoana e prea redusa si nu am nimic in comun cu ea ce sa vorbesc cu ea ? Stiu , par superioara aici.  Doar ca nu ma pot preface. Salut persoana respectiva si cam la atat se rezuma „dialogul” nostru. Prefer sa stau singura, cu gandurile mele, ascultand muzica decat sa vorbesc lucruri inutile, neinteresante si  cu persoane nepotrivite. Recunosc , atunci a fost cam ultima oara cand am plans pe bune din cauza unei jigniri.Pentru ca-mi era prietena buna . Si acum ” e ca ele ” .

      Gasiti-va 2-3 persoane cu care sa va intelegi foarte bine si in care sa aveti cea mai mare incredere. Si chiar daca faceti parte dintr-un grup, societate, colectiv.. pastrati-va ceva doar al vostru . Ceva care va deosebeste. La care cei din jur nu pot ajunge . Ceva intact. Sa nu incercati niciodata sa va schimbati pentru a fi pe plac , pentru a fi popular . E o prostie . Esti asa cu-n scop. Pentru ca esti altfel . Pentru ca te deosebesti ! Foloseste asta spre binele tau ! 

         tumblr_mbuddgvP911qigj88o1_500

Un taximetrist despre femei

  Nu prea iau eu texte de pe net dar asta mi-a placut.

                 Merita citit .

” Bucureşti, trafic greu, un şofer de taxi limbut, trecut de 60 de ani, discuţii despre politică, societate, familie, bani şi, inevitabil, despre femei.

Dom’le, prin optzeci şi ceva, am luat-o pe una de la Hotel Ambasador pe la 5 dimineaţa, m-aţi înţeles? Şi am dus-o la  Bucur Obor. Dom’le, era clar ce făcea femeia, m-aţi înleţes? Îmbrăcată mai deocheat, fusta mai scurtă, ce să mai… Eu m-am uitat, mi-a plăcut, da’ n-am zis nimic. Femeia era de nota 10! Ştiţi de ce era mai bună aia decât panaramele pe care le iau azi de pe la hoteluri?

Eude ce?

Dom’le, femeia mi-a zis s-o duc repede că vrea să ajungă acasă înainte să se scoale fiică-sa ca să-i facă de mâncare. Păi, una din ziua de azi o pune pe mă-sa să facă de mâncare pentru copil, m-aţi înţeles?

Eudeci s-a schimbat femeia în anii ăştia?

Dom’le, mie mi-e clar că s-a schimbat. Femeia de atunci avea frica lui Dumnezeu. Femeia de astăzi are frica banului. Mă înţelegeţi? Adică… eu vă spun că vă văd tânăr. Femeia de azi e altfel. Recuperează timpul pierdul în communism, în atâţia ani de stat plecată în faţa bărbatului.

Eupăi, înainte era bine? Adică, era corect ca femeia să fie subjugată de bărbat?

Dom’le, nu zic că era corect, dar era bine. Mă înţelegeţi? Aveau toate o armonie, un balans, mă refer la lucrurile din viaţă. Fiecare avea locul lui. Mata ai nevastă?

Eunu.

Eh, vă spun eu cum e cu nevestele de astăzi. Nu mai ştie să facă ciorbă, nu mai ştie să facă un şniţel, nu mai ştie să pună o murătură. Dom’le, da’ nu asta e problema!  Că există restaurante, că până la urmă şi mata ai două mâini şi poţi să faci. Da’ e vorba că aveau o educaţie a familiei, aveau ele pentru sine un rost, preţuiau şi ele ceva. Eu când mă duc noaptea pe la cluburi şi iau gagicuţe cu maşina mă sperii. Păi, ce educaţie au ele? Ce vor ele de viaţa asta?! Dom’le, dacă bărbatul e vagabond, se duce dracului o căznicie. Dar dacă femeia e vagaboantă, se duce dracului o viaţă. Că e deşteaptă şi ştii cum le face? Ţac pac, nici nu vezi! M-ai înţeles?

Eupăi, şi astăzi, chiar toate femeile sunt aşa cum ziceţi dumneavoastră?

Dom’le, nu! Nu toate sunt aşa. Dar alea după care întorci capu’ pe stradă să ştii şi mata că majoritatea sunt. Eu sunt de modă veche. Nu am treabă cu gândirile astea liberale. Eu cred că dacă mergi pe stradă şi eşti îmbrăcată cu două cârpiţe de nu-ţi ajunge nici să te ştergi pe mâini după ce te-ai spălat, nu e treabă bună! Unde mai este misterul unei femei? Unde mai este chinul ăla când te zbăteai să vezi o ţâţă? Eu mergeam la disco şi mă închinam trei zile dacă vedeam un piept mai decoltat. Azi te uiţi la femei ca la vitrine. Nici nu le mai deranjează.

Eupăi, şi atunci unde sunt femeile bune? Unde să le căutăm?

Dom’le, nu ştiu asta. Nici să te duci la bibliotecă nu e bine, dar nici să le culegi din prin baruri. Nu ştiu eu să dau sfaturi. Dar dacă o găseşti pe una care să fie cum trebuie, trebui s-o ţii bine! Nici cu disperare, că lumea-i plină de femei.

Eupăi, o fi plină de femei, dar nu toate sunt bune, nu?

Da… aici aveţi dreptate… aşa e. Dom’le, nu ştiu! Cu femeile trebuie avut grijă! Dacă o găseşti, ţine-o bine! Domnule, ştiţi care este problema? Viaţa asta este scurtă şi păcătoasă. Un bărbat fără o femeie, în jungle asta, este mort. Mă înţelegeţi? Dacă nu ai pentru cine să ajungi acasă… fâs! Degeabă te mai duci. Fără femeie nu exista acasă. Femeia e aia care face casă să devină acasă. De-aia ziceam de gătit, de curat… o casă de bărbat e ca un bordel, ca o piaţă. Femeia face casa cămin. Asta e problema…

Eudeci femeile de astăzi nu mai pot să transforme o casă într-un cămin?

Or putea, ştiu şi eu? Dar alea pe care le vad eu seară de seară, în oraş, sigur nu pot! Păi, ce îţi trebuie ţie casă dacă umbli nopţile prin oraş?

Eupăi, sunt tinere, îşi trăiesc viaţa…

Dom’le asta cu trăitu’ vieţii e aşa, cu dus şi întors! Depinde cum o trăieşti, mă înţelegeţi? Una e să trăieşti golăneşte, alta e să te bucuri. Păi, dumneata ştii ce urâtă e femeia beată, care nu stă bine pe picioare?  Bărbaţii beţi sunt scârboşi, dar femeile bete sunt triste.

Euoricum tinerii de azi beau mult…

Daaa, asta e clar. Păi ce, e vreunu noaptea treaz? Dacă nu beau, n-au curaj, iar dacă n-au curaj, stau acasă şi se uită la filme deocheate!

Euauziţi, dar bărbaţii mai sunt astăzi la fel ca înainte?

Dom’le bărbaţii au fost golani din totdeauna. Şi atuncia şi acuma. Acuma e mai rău că au la tot pasu’ cu cine. Înainte era mai greu. Eu o aveam pe una în Titan, mă duceam numai la ea, mă înţelegeţi? Nu umblam de la una la alta şi dup’aia să mă duc la nevastă-mea jegos. E o chestie de principii aici. Are şi golănia asta nevoie de respect. Da’ acuma, băieţii ăştia nici când se îmbată niţel n-au cine-ştie-ce sânge pe sistem. Asta e treaba. Înainte noi aveam c***acuma ăştia micii nu ştiu ei cum e treaba. Şi ştiţi de ce? Că, atunci ,ca să ajungi la o femeie în pat trebuia să te lupţi. Trebuia să ai sânge în pantaloni! Păi, azi? Azi îi iei două sucuri cu alcool, o plimbi cu maşina două ture de Dorobanţi şi gata! Nu mai zic… dacă o duci la mall şi îi iei nişte chiloţei sau o duci la mare, gata, faci ce vrei tu cu ea.

Euauziţi da’ vi se pare corect ca bărbaţii să înşele?

Dom’le, nimic pe lumea asta nu e corect… înşală, înşală, dar acasă să fie tată şi soţ model. Mă înţelegeţi? Dom’le, astăzi a dispărut eticheta! Şi la femei şi la bărbaţi. A dispărut dichisul.

Euadică?

Adică… Ia uite-l pe-ăsta cum se bagă! Şi şoferul încetineşte, deschide geamul şi înjură ca la uşa cortului. Ridică înapoi geamul şi îşi reia vorba neterminată. Dom’le, adică eticheta asta impune respect. Azi, familia este o obligaţie, de-aia nu se mai pune atâta respect şi iubire. Ce zic femeile? Sunt obligată să mă mărit, nu să fac ciorbă! Înainte ziceau vreau să mă mărit şi vreau să-mi fac bărbatu’ fericit. Nu ştiu dom’le, e complicat, s-a schimbat multe în timpu’ ăsta. Ori eu am rămas în urmă, ori am luat-o prea tare înainte. Tineretu’ ăsta, femei şi bărbaţi, e aşa… în două ape. Aici… acolo… Facem la stânga după tramvai sau înainte?

Euînainte…

Discuţia a fost savuroasă. Nu ştiu ce concluzii să trag dar dreptatea este undeva la mijloc. Timpul schimbă multe. Percepţii, atitudini, propulsii personale. Femeia de atunci a murit, cea de acum renaşte. Important este să nu pleci la drum cu prea multe prejudecăţi. Mi-e greu să spun asta, dar probabil că aşa stau lucrurile. Cu cîte mai puţine, cu atât mai bine. Filosofia este filosofie, dar tot pragmatismul conchide oricare eseu asupra nemuririi sufletului: facem la stânga după tramvai sau înainte? ” 

sursa : http://www.catchy.ro/un-taximetrist-despre-femei/9318