Tag Archive: sluga


Slugă

Cuvintele sunt diverse. Numeroase, miliarde. Multe chiar nedescoperite.

De multe ori, cuvintele pot influența gândurile și, ulterior, acțiunile unei persoane. Chiar te pot determina să îndrăgești un om, căci cuvintele sale ating acea sensibilitate din ființa noastră, de mult timp apusă ori nedescoperită.

Cuvintele pot răni, deși ele nu reflectă în totalitate realitatea. De ce rănesc cuvintele? De ce le asociem asemeni unor monștri ce ne mănâncă sufletele fără milă? Pentru că, ei bine, sunt atât cuvinte frumoase, cât și urâte. Pe cele din urmă nu ai vrea să le auzi, să nu-ți fie adresate vreodată. Și mai important de atât, consider că are legătură cu persoana de la care aceste cuvinte provin.

Persoanele apropiate ce utilizează astfel de cuvinte, nu doar că provoacă o stare de disconfort, ci mai mult, rănesc acea persoană, provocându-i schimbarea percepției asupra emițătorului.

Trist e că, deseori, oamenii rămân la nivelul acelor cuvinte, promit marea cu sarea, lăsându-se pradă unor iluzii frumoase, dar fără de efect. Iar tu, ca un simplu om, crezi în ele, iar naivitatea este la cote maxime.  Ai falsa impresie că toate acele cuvinte se vor materializa într-un final, mai devreme ori mai târziu. Omul e liber să spere, să viseze, să creadă în absolut tot ce dorește, chit că unele lucruri par imposibile la început.

Cuvântul este sluga minții, indiferent dacă acceptăm sau nu. Acest lucru se întâmplă frecvent și, în anumite cazuri, mereu, dacă e să ne referim la anumite persoane. Mintea cuprinde cuvântul, subjugându-l, totul transformându-se într-un joc frumos de-a păpușarii.

De multe ori, probabil, ți-ai spus că nu o să mai crezi în cuvinte atât de orbește. Că o să încerci să fii imun, că de data asta va fi mai bine, dar de fiecare dată, însă, se întămplă la fel. Cuvintele frumoase ne cuprind, formând o aură indestructibilă în jurul nostru.

Astăzi e 2. Ar fi trebuit să fie sărbătoare, să fiu toată un zâmbet și să-ți văd chipul brăzdat de oboseală, dar totuși, atât de atrăgător. Dar e un altfel de 2. Azi nu mai simt nimic din toate acestea. Doar repulsie, indiferență. Soarele însă, e alături de mine. Îmi zâmbește și-mi încălzește pletele de culoarea căpșunilor coapte. Soarele s-a inflitrat, timid, și la mine în suflet, chit că nu vreau să arăt asta. Răceala din mine începe să se preschimbe în căldură, în gânduri pozitive. Ori măcar sper ca întregul proces să reușeașcă.

Gândindu-mă la numărul acesta, îmi vin în minte următoarele versuri :

Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…” – Nichita Stănescu, ” Altă matematică ”

Zâmbesc. Pentru că vezi tu, deși versul spune una, eu gândesc cu totul și cu totul altceva. Eu și cu tine nu mai facem nimic. Noi doi, alăturați, nu mai există, iar eu și cu/fără tine facem bine. Extraordinar de bine. Căci suntem toxici unul pentru celălalt. Nu mai inspirăm și expirăm același aer ci aceleași minciuni. Am sânge în minciuni. Minciunile fabricate de tine. Nu am rămas aceiași, percepțiile noastre s-au schimbat, la fel cum și, viețile noastre au luat întorsături total diferite. Dar poate e mai bine așa, nu?

Ultima?

Îmi citeai în palmă linii,
Mă mințeai și te credeam c-o să ne ținem.
Îmi spuneai că suntem tineri.
Era aproape imposibil cuvântul despărțire.”

#perepeatdezileîntregi

Gladiator cu sentimente …

           ”   Prin esenta cuvantului esti un luptator , ce-i face pe plac imparatului roman , pierzandu-si viata in lupte.. crude.

              Dar acum esti un altfel de gladiator. Un alt luptator . Pentru inima mea . 

              Foloseste-ti calitatile , tot ceea ce ai si cucereste-ma. Cucereste-mi inima. Patrunde dincolo de aparente si fa-o sa fie a ta. Sa-ti devina sluga. Ia-o in mainile tale , mangaie-o cu degetele tale lungi de pianist si .. ai grija de ea . Fa-o sa-ti zica totul , sa aiba loc doar pentru tine . Sa nu mai bata pentru nimeni altcineva, sa-ti spuna taine ascunse , de necrezut .

            Am nevoie de ochii tai albastri, precum marea zbuciumata, sa-mi lumineze drumul . De buzele tale asemeni merelor coapte la sfarsit de toamna, de imbratisarile tale sa ma readuca la viata .. de tine .

           Imi doresc sa-mi explorezi necunoscutul. Sa-mi scoti la iveala temerile , Sa te lupti cu monstrii din mine , sa ma castigi. Sa ma ajuti sa redevin eu. Sa devin parte din tine . Sa fii parte din mine . 

         Vreau sa fii esenta gandurilor mele . Sa-mi ocupi timpul , trupul , sufletul . Sa imi imblanzesti sufletul macinat de dor si melancolie .  Sa-mi alungi umbrele din suflet si sa-mi aduci lumina. Lumina sufletului tau , cald , primitor . Imi doresc sa vad dincolo de ochii tai , sa ma vad in ei , altfel , sub o lumina favorabila . Fa in asa fel cuvintele mele sa fie  slugile mintii  tale. Supune-mi mintea  la iubire . Fa-o sa iubeasca. Sa-si piarda rationalitatea ei nativa . Fa-o sa fie ca o adolescenta la prima iubire. Sa se piarda pe sine insasi. 

        Ma faci sa ma simt inferioara fara a-mi parea rau. O victima .  Sunt o victima fericita.Acum.. nu-ti cer prea multe. Nu vreau sa ma iubesti degraba.. nu vreau texte pompoase.. doar sa-mi fii alaturi. Doar lasa-ma langa tine   Victima.. sunt doar o victima a propriei mele minti . A inimii tale . Sunt…. o victima fericita.  Si poate intr-o zi vom schimba rolurile.. voi fi eu calaul inimii tale..

       Uneori mi-e teama de mine , de aceea iti cer sa lupti cu monstrii ce-mi distrug sufletul . Singura nu pot .  Sa-i transformi in lumina , in fluturi . Sa-mi cuprinda intregul trup si sa-l supuna , sa faca din el tot ce-si doresc. Sa fiu supusa iubirii . Sa fiu fericita prin orice atom . Fa-mi sa clocoteasca sangele de fericire..

       Sa te simt aproape… sa-mi mangai parul buclat asemeni vantului usor de toamna mangaind frunzele multicolore.. „

Make me feel like I am breathing

Feel like I am human …

Cuvintele…

            Cuvantul este sluga mintii.

            Cuvintele ne pot face sa ne simtim  in al 9 lea cer. Ne fac sa rosim, sa speram,sa visam cu ochii deschisi … sa ne atasam de persoane extrem de repede.

           Faptele conteaza dar cand acestea nu sunt, impiedicate de bariere , cine te ajuta? Cuvintele. Iti intra adanc in suflet si ti-l macina pana nu mai ramane nimic din el. Sunt frumoase. Au cele mai frumoase tinute si te atrag. Sunt sirete. Te fac sa crezi in ele, sa-ti pierzi sufletul. Sa te pierzi in visare. 

          Stai,asculti muzica,asculti cuvinte ce-ti reamintesc de persoane.. care,ti-au spus atatea. Si pe moment chiar ai crezut in ele. Poate si acum ai o urma de indoiala.Ti-e ciuda pentru ca  atunci te-ai simtit bine,ai crezut cu adevarat si acum… au ramas doar vorbe,in vant.Litere scrise frumos dar fara niciun rost.

         Cuvintele singure neinsotite de fapte nu au atata putere. Cand sunt impreunate ti se pare ca lumea e a ta. O stare de bine te cuprinde si nu-ti mai pasa de nimic. Cand acea persoana iti arata si-ti spune cat de mult insemni pentru ea.. cand acele cuvinte chiar au cu adevarat insemnatate. Te fac sa speri ca nu se va termina niciodata,ca e persoana potrivita si ca in sfarsit va fi bine.

        Dar nu e asa.. pentru ca intotdeauna vor exista bariere. Pe care cuvintele nu le vor putea depasi.. si ai nevoie de fapte. Oricat ai incerca sa fie bine , nu poti. Inca nu ti-ai invatat cuvintele sa treaca peste bariere.. 

       Inca te gandesti la acele cuvinte…. ce parca ieri insemnau totul iar de acum vor ramane intr-un colt de suflet. Nu le vei mai auzi niciodata. Nu de la acea persoana… iar pana vei gasi o alta cuvintele-ti vor parea seci .. urate. 

        Cuvintelor.. nu mai vreau sa ma incred in voi asa usor.  In persoane. 

         Mi-e dor si doare.. 

Piesa zilei ( 6 )

Strâns

     P.V

Spune-mi,
Spune-mi amar.
Iubire calvar
Gratii hotar,
Libertate !

Br: Mână-ți stă strânsă,
Privirea ți-e scursă,
Căldura e albă
În geruri se scaldă.

R: În pustietate,
Figuri necontrolate,
Ultima-ți strigare
Să urle-n difuzoare.

Culori distorsionate,
Ore-ntunecate,
Celula -mi uscată,
Prin gratii uitată.

Soarta,
Slugă forțată,
Greu degerată
Palma uscată ,
Singurătate.

Br: Mână-mi stă strânsă,
Privirea mi-e scursă,
Căldura e neagră
În geruri se-îneacă.

R: În pustietate,
Figuri necontrolate,
Ultima-ți strigare
Să urle-n difuzoare.
Culori distorsionate,
Ore-ntunecate,
Celula -mi uscată,
Prin gratii uitată.

          Si un alt anunt : mi-am facut cont pe tumblr. Stiu ca cinevaaaaaa , Cristina , mai exact spunea sa o anunt. Iata ca a venit si ziua aia. Daca aveti conturi , dati-mi follow si sa ne pierdem in poze.. ! – > aici .