Tag Archive: sprijin


Un an…

             A trecut un an de atunci. Nu mai am resentimente , regrete .. nu stiu ce mai am exact. Poate niste amintiri. Da,probabil doar atat. Unele dintre cele mai frumoase.

           Imi amintesc si acum. Era frig.. la fel ca acum. Imi inghetase orice particica din corp dar mai ales aveam inima cat un purice.NOIembrie ma surprinsese mai indragostita ca niciodata.Mii de fiori ma treceau cand il vedeam,degetele-mi tremurau tastandu-i.N-as putea sa uit acel sarut de pe banca galbena si mainile-mi tremurande in jurul gatului lui… si postarile pe care le-am facut in perioada respectiva , cat de mult ma inspira.. ce muza speciala !

         Nu scriu acum ..  ca mi-e dor. Nu. Am trecut demult peste. Cum spuneam n-am resentimente doar ca stand si analizand NOIembrie are ceva cu mine. Imi intra in suflet cu mii de stari si sentimente din cele mai diverse.Luna noiembrie a anului trecut a fost plina de sentimente,trairi,ochi negri si priviri tainice.. acum .. a revenit.

       Daca ar putea sa intre in inima mea cineva , as vrea sa-mi spuna ce e acolo si ce se petrece cu ea. Ce doreste, ce taine ascunde , ce dorinte are..Nici macar eu nu stiu ce vreau. Sau poate m-am resemnat. Probabil incerc sa las frigul sa-mi cuprinda sufletul , sa nu mai simta. Mi-e teama sa fiu ranita? Mi-e teama de esec?

       Incearca sa ma faca sa ma schimb , sa fac anumite lucruri pe care pana ieri le credeam fara rost. Ma provoaca sa renunt la ratiune , sa simt mai mult , sa traiesc momentul , sa zambesc .. sa-mi iau din privirea lui tot ce am nevoie.Dar de fapt.. de ce am nevoie?Am nevoie de un EL? Evident nu un oarecare … sa fie acel EL?Tipul cu parul de foc si cu ochii asemeni marii zbuciumate?

         Omul e slab . Are nevoie mereu de atentie, protectie , sprijin . Sa stie ca e cineva langa el , in stare sa-i sara in ajutor in orice moment. Omul… are nevoie de iubire. Sentimente , trairi . As vrea sa pot avea o conversatie cu mine insami , sa ma ascult.. sa cugetez asupra-mi . Dar refuz . Refuz sa ma descopar . Poate prefer sa ma descopere altcineva. Sa-mi priveasca temerile , sa mi le modeleze , sa le accepte . Sa ma faca sa le accept. 

        Prefer sa ma ocup cu totul altceva. Asa e fiinta umana, uneori . Uita sa se ingrijeasca de sine. Se pune mereu pe un plan secund. As da dovada de egoism ? Nu , pentru ca uneori nici eu nu ma mai cunosc. Nu-mi mai recunosc deciziile si parca altceva din interior mi-ar coordona miscarile.  Probabil … acea parte din mine trebuie sa o eliberez. Acea parte din mine nerationala.

       Un an plin…… un an in care am fost de prea multe ori ” indragostita ” . In care am crezut prea mult in aparente. Ele inseala de cele mai multe ori .. dar uneori , pentru a fi fericit pe moment, e bine sa crezi in ele. Sa te amagesti..

       E frig. Iar eu am o multitudine de sentimente contradictorii…. pe care nu stiu cum sa le modelez. Voi lasa , probabil, timpul sa-si faca treaba.. Voi renunta la ratiune ? 

1396045_1431787253706996_745725139_n

Reclame

O zi ..

 ”  Ce-ar fi daca am uita de tot pentru o zi ?

    De probleme , de prieteni ? Sa fim doar noi , doi . Un singur trup , un singur suflet . Bataile de inima sa se suprapuna. Secundele sa fie ore iar acestea din urma sa fie zile . Timpul sa fie unul etern. Sa petrecem o zi nesfarsita. Doar noi doi .

     Sa ne urcam in primul tren si  sa fugim prin compartimente .. calatorii sa se uite la noi buimaciti. Dar cui i-ar pasa , te-ntreb? Noua , nu .. caci azi suntem total diferiti . Mi-ai cuprinde spatele si mi-ai fura strengareste o sarutare.. iar eu , m-as face atat de mica la pieptul tau , zambindu-mi . 

     Ne-am opri intr-un camp de lalele .. rosii  aidoma buzelor tale carnoase. Doar stii cat le ador.. 

    Sa ne tolanim in acea intindere de miresme incantatoare.. Sa privim norii pufosi , asemeni tie . Uneori ma gandesc poate nu esti din lumea asta. Poate esti doar un pasager ce a adus cu tine un sentiment ce razbate in sufletu-mi . Cine esti si de unde ai venit ? Si de ce m-ai facut sa tin atat de mult la tine ? 

  Norii ce se misca deasupra-mi ma indeamna la meditatie . Eram cu totul altfel inainte de  a te cunoaste. Zambeam silit iar monotonia imi era cea mai buna prietena. M-ai vindecat, m-ai facut umana. Sensibila,indragostita,fericita.. 

    Un fluture cu aripi de inger ti s-ar aseza pe nasucul gingas si te-ai ridica buimacit de un stranut copilaresc. Ai lua o floare si mi-ai pune-o dupa ureche. M-ai privi fix asa cum o faci de obicei iar eu .. n-as stii ce sa fac. Roseata din obraji m-ar cuprinde iar inima parca ar vrea sa-mi sara din piept . Te-ai apropria de mine .. si mi-ai lua mana.

    Privirile noastre… o doamne , ele , spun mai multe decat ar putea avea puterea cuvintele . Un zambet ti-ar aparea in coltul gurii . Doamne , cata putere are asupra-mi .. Si cat de frumos poti fi ! Stii ce-mi place la tine ? In fiecare zi gasesc ceva ce sa ma farmece. Dar m-ai trezi din aceasta nedorita meditatie. De ce sa ma gandesc acum la lucrurile astea? Te vad repezindu-te spre mine iar buzele tale , carnoase , le simt cum le cuprind pe ale mele intr-un sarut indelungat. Ti-am mai zis ce buze moi ai ? Cred ca le-as saruta incontinuu .. si poate nici atunci nu m-as satura de  dulcea lor savoare.

  Si am strabate drumuri intregi .. spre niciunde. Dar cui i-ar pasa? Doar soarele ne-ar fi martor. Dar nu mi-ar fi frica , as fi cu tine . Dar trupul meu firav mi-ar ceda , pentru ca stii , nu sunt cea mai puternica iar conditia mea fizica ar fi la pamant..  dar tu , grijuliu ca-ntotdeauna m-ai lua in spate iar zambetul mi-ar reveni . 

    Dar , tu , copil cum esti .. ai obosi. Si te-as ruga sa ne intindem . Stii , desi e apus .. vazut din spate e un rasarit , corect ? Urasc sa te vad obosit si simt nevoia sa te protejez, asemeni unei mame . Chipul tau brazdat de soare totusi ma intristeaza. Ochii tai .. privesc in gol. Ma intreb oare la ce ? As vrea sa vad ce vezi tu .. te imbratisez , protejandu-te. De parca soarele ti-a furat si ultimul strop de viata. 

   Esti obosit copile.. corpul ti-e ravasit. Usor te intind langa mine iar umarul meu iti devine sprijin . Ce frumos esti cand dormi . Asemeni unui bebelus.. Oare ce visezi ? Am puterea de a-ti patrunde in vise ? Oare o am ? Si daca nu , cat as vrea.. 

  Ce mult mi-as dori ca pentru o zi , eu .. eu sa-ti fiu totul . Soare , aer , lumina , zambet , dragoste , mama , prieteni . 

  Lacrimile-mi cuprind obrajii mult prea albiciosi . Doamne cat mi-as dori ca aceasta zi sa nu se termine . Sa fii mereu langa mine . . 

   Si totusi inca te tin de mana .. inca simt nevoia de a te proteja . De ce ? Nu stiu . Poate de exterior , poate chiar de mine . De propriu-mi suflet ce te vrea intr-un totul. 

   Pleoapele grele mi se inchid cu speranta ca dimineata ne va gasi tot aici .. iar eu , eu voi fi totul . „