Tag Archive: suflete


Cum ar fi să?

Mă usuc de la căldura asta și voiam de foarte mult timp să vorbesc cu tine. Da, chiar tu cel care citești ori chiar cel care scrie. Sunt doar o voce. O voce care-ți zgârie creierul într-un mod neplăcut. Care te face să pierzi nopțile și să ajungi să vezi răsăritul, crezând că ești pe plajă, când de fapt, ești doar în același pat, învechit, acoperită de pilote, deși afară sunt 40 de grade, cu lacrimi fierbinți pe obraji.

Cum ar fi să îți poți controla gândurile noaptea? Cum ar fi să încerci să zâmbești? Nu, nimeni nu a zis un zâmbet perfid, ci unul pe bune. Să te bucuri de răsărit, chiar dacă-l vezi de la aceeași fereastră prăfuită în diminețile de vară.

Cum ar fi să îi spui toate ăstea? Să scrii un roman, să apeși TRIMITE și să aștepți. Ar fi prea dureros, nu? Ar schimba totul. De ce să-ți asumi un asemenea risc? De ce să strici tot ce ați construit? Dar stai, îmi vei spune că, de fapt, nu ați construit nimic. Tot ce este construit este doar în capul tău. Cum ar fi să rupi barierele acelei lumi și să te eliberezi? Dar nu ai face asta pentru că ție-ți place acolo. E singurul loc în care îl poți avea aproape și îi poți manipula orice mișcări.

Cum ar fi să vedem toate lucrurile cum sunt de fapt? Ar fi crud și probabil depresia nu ar mai părea o boală atât de periculoasă și neprevăzută ci la ordinea zilei.

Cum ar fi să nu-i admiri pozele atât de des?Cum ar fi să încetezi să regizezi filmele din capul tău?  Să te uiți la clipurile în care cântă? Să nu cari în pieptul ăla mic și firav atâta oftat? Să încerci să te descătușezi de el. Să-i dai drumul să se ducă în alt piept plin de deznădejde?

Cum ar fi să îl ai lângă tine? Ar fi inexplicabil, nu? Să te vadă măcar cinci minute prin acei ochi mari și plini de mistere, așa cum îl vezi tu. Să se gândească măcar o dată la tine așa cum o faci tu. Ai crede că ești într-o lume paralelă și că totul e o capcană. Că totul ar avea un alt rezultat decât cel dorit de tine.

Cum ar fi să fie, totuși?

Cum ar fi? El ar fi asemeni unui fiu de împărat roman iar tu, un umil plebeu și l-ai privi așa cum privești hainele pe manechine în magazine. Nu le poți avea pe toate. Ar trebui să faci prea multe sacrificii, pe care le consideri inutile. Dar el? El le-ar merita?

Tu ești un biet plebeu.. și știi cum era atunci? Trăiai pentru pâine și circ. Asta face el fără ca tu să-ți dai seama. Îți aruncă firmituri de pseudo-plăcere și fericire. Ori realizezi ce se întâmplă și te complaci de dragul de a nu-l pierde? Nu vei putea niciodată să-i câștigi inima. Nu te transforma într-un gladiator, nu te lupta cu leii..

Cum ar fi să iei vălul de ceață de pe ochi?

Cum ar fi să realizezi că sunteți din două lumi diferite? Să conștientizezi că poate toate acele lucruri au fost spuse când el a fost luat de val?

Cum ar fi să înveți să înoți? Să poți avea grijă la valuri? Cum ar fi să te agăți de ceva stabil și să eviți să fii luată de val? Cum ar fi să realizezi că acest val te-a îndepărtat atât de tare de realitate? Cum ar fi să îl înfrunți?

Cum ar fi ca măcar de data asta să te înveți minte și să nu se mai repete din nou, aceeași poveste, la nesfârșit? Cum ar fi să nu te mai afli în ipostaza asta?

Cum ar fi să încerci măcar o dată să îți protejezi inima și să nu o mai supui atâtor și atâtor încercări? Cum ar fi să fii o persoană mai rațională?

Dar de ce ai fi? De ce când e atât de plăcut să trăiești într-o lume în care nimeni nu te judecă și în care oricine și orice îți dorești poate fi al tău.

De ce să-ți alungi clipele de pseudo-fericire?

Nu asta suntem de fapt? Suflete rătăcite, rănite și spulberate de dor? Nu căutăm o viață întreagă pansamente și dacă nu le găsim ni le construim fără să realizăm că, de fapt, adâncim rănile?

Cum ar fi să lași timpul să treacă și să vindece așa cum a făcut-o de atâtea ori?

Cum ar fi ca toate vocile din capul tău să fie tăcute și să nu te mai debusoleze? Cum ar fi să închizi ochii și să fie liniște? Și să nu-ți apară în minte acel zâmbet zeflemitor? Acea gropiță înconjurată de barba roșcovană?

Cum ar fi să ..

You don’t have to love me love me
But you gon’ have to fuck with me

 

 

 

 

Reclame

Piesa zilei ( 8 )

  Depresivitate

     P.V

Atât de-ncordat,
privirea-i fum
Atât de sec,
Și îndreptat spre un drum ,
Ancorat,
Imobilizat,
Abrutizat
Și incontrolabil.

R1:
În amintire ce mă zbat,
Doar cu gânduri intrigat,
Inferior și neschimbat,
Dezamăgit și-ntunecat.

Aceeași rază
Ne-a ghidat ,
Același gând
Ce s-a imprimat
Cimitir,
Uscat
Suflete ,
În păcat .

R2:
În somn ușor ce mă zbat,
Doar în vise intrigat ,
Superior și prea schimbat,
Dezamăgit și-ntunecat.

Piesa zilei ( 5 )

        Ascultă-te 

                 P.V

Intro: Uimește-te, ascultă-te, privește-te
Leagă-te ,în lanțuri umede,
Sunete s-aud ,strigăte-n sărut
Ascultă-te…………

I:În mâna ta ,
chitara rupe note ,
Privirea ta,
coboară-n zeci de zgomote.
Sunete s-aud ,
suflete plângând.
Ascultă-te !!

R:Uimește-te, ascultă-te, privește-te
Leagă-te ,în lanțuri umede,
Sunete s-aud ,strigăte-n sărut
Ascultă-tee.!!

ÎI: În beznă ta,
Căldura-ți ține haină
Carieră-n flori
Inconjurata de fiori
Amintiri se zbat,
În mintea ta cea oarbă ,
Ascultă-te!

R:Uimește-te, ascultă-te, privește-te
Leagă-te ,în lanțuri umede,
Sunete s-aud ,strigăte-n sărut
Ascultă-tee!!!!

Bucle..

            Vom fi doar noi , noi doi . Intinsi pe un pat mare . 

           Dar firea-mi posesiva te-ar cotropi .  Si as sta cu capul pe pieptul tau si-am privi la fereastra cuprinsa de stropi mari si mici, facand un sunet atat de iubit de noi la atingere.. 

           Firea-mi zburdalnica s-ar plictisi desi linistea ne-ar hrani sufletele.. 

           Privirea mi-ar fi fixata pe chipul tau . Ochii mari negri in care ascunzi atatea temeri , secrete.. Ochii , pe care-i ador cand ii pot citi , cand sunt vulnerabili ori imi redau incredere.

           Parul tau ondulat ti-ar cadea usor pe umerii de culoarea laptelui . M-ai vedea uitandu-ma fix la tine si ai zambi. Gropitele mi-ar provoca fluturasi iar toate emotiile ar fi transmise in obraji . Buzele tale.. elixir al fericirii mele . M-as apropia timorata , simtindu-ti inima batand cu putere langa a mea . 

          Ti-as saruta buzele si doze de fericire m-ar cuprinde. De ce rosesc? De ce ochii tai mari ma coplesesc ? Imi cuprinzi chipul intre palmele tale , moi .. cu degetele lungi de pianist si ma privesti fix. Acum .. privirile noastre spun mult mai multe decat ar putea sa o faca cuvintele.  As inghiti in sec de emotii si mi-ai saruta fruntea asezandu-mi capul pe pieptul tau. 

          Inima ta… atat de zburdalnica. Aud fiecare bataie atat de accelerata , atat de puternica.. poate mult prea puternica. Dar.. de fapt , bataile sunt duble. Inimile noastre fac una.. Emotii. Desi te stiu atat de bine , in fiecare zi ma reindragostesc, de tine , de noi .  Desi fiecare ora imi pare minut iar cele din urma secunde.. 

         As opri timpul .. 

        Imi mangai parul ondulat.. dar tot sunt invidioasa pe parul tau , asemeni unor Feti-Frumosi .. de ce tu ? De ce eu ? De ce noi ? De ce stau aici si zambesc ? Noi doi fericiti ? 

        Bratele tale puternice imi cuprind corpul frematand de emotie. Sunt fericita.. 

        Adorm in parfumul tau . Cu tine langa mine . Cu tine in gand . Aproape de tine . Trup si suflet langa tine.

       Adorm in parfum de iubire.. 

1 iunie !

             La multi ani copcilasi , copchilasi ! 

            Chiar daca multi dintre noi nu mai avem 10-14 ani cati nu ne-am dori sa dam timpul inapoi macar o zi ?

            Sa pierdem toata ziulica afara , sa jucam numeroasele jocuri ale copilariei , sa ne rupem pantalonii in genunchi , sa ne zgariem , sa avem julituri in „coate „.. sa ne fie foame dar sa nu vrem sa pierdem vreun minut cu prietenii .

            Singura distractie sa fie ” iesitul afara ” ! 

            Orice varsta am avea mereu ne vom dori sa mai fim micuti .. 

           Imi place sa fiu copilaroasa . Si lumea nu zice c-as arata de 18 ani si nu ma deranjeaza. Iau totul ca pe un avantaj pentru viitor 😆 !

           Cand eram in clasele primare domnul invatator de 1 iunie ne servea cu bomboane , era un gest dragut . Acum .. e pacat ca prea putini se mai considera copii si isi doresc cu ardoare maturizarea. Aseara un verisor imi zicea” Vreau si eu sa am 18 ani ” .” Nu e mare filosofie”, i-am raspuns . 

          Copii de 13-14- ani care vor sa-si inceapa viata sexuala cat mai repede, sa traiasca senzatii. Aveti o viata inainte. E timp pentru toate. De ce va grabiti ? Traiti momentele la timpul lor ..

     Mi-e dor sa vad chipuri de copii inocenti . Obrajori rosii , ochi mari , luminosi .. fara farduri , fara machiaj . Sa pot citi sinceritatea din ochii lor . 

          La multi ani tuturor ! S-avem suflete de copii mereu ! Sa nu ne pierdem puritatea din suflett !

Chestii.Trestii

    Ati trecut vreodata pe langa persoane si sa simtiti fericirea in jurul lor cum radiaza? 

        Sa nu va bucurati de fericirea lor ? Sa va vina sa vomitati un curcubeu ? 

       Serios , de la o vreme incepe sa ma enerveze atata bucurie in jurul meu . Paranoia? Mhh .. stiu ca bucuria lor nu e sincera. E falsa. Urata.Dezgustatoare. De prost gust. 

        Merg si privesc cum orice om isi vede de ale lui . Intr-un colt 2 suflete invata sa mearga.. iar la 10 metrii mai incolo o relatie se incheie. 

       Sa observati persoane care par a fi perfecte? Cu un zambet pe toata moaca si cu-n corp fara de greseli ? Da, o sa spuneti ca poate  interiorul e stricat. CUI II MAI PASA DE INTERIOR ? Sa fim seriosi . 

     Unii parca sunt scutiti de probleme . Tot ce pot face e sa piarda vremea toata ziulica in timp ce altii se zbat sa supravietuiasca. Dadadada,nu e vina primilor de soarta celor din urma. Da, am mai discutat despre asta. Viata nu-i corecta.. 

    Se spune ca orice om are un rost in viata , o cale , un destin .  Nu stiu nici acum ce sa fac cu viata mea. Ce meserie. Am einspe mii de idei in cap dar nu stiu ce sa aleg. De multe ori mi se spune ca arat de 15-16 ani . La inceput eram gen „O.o WTF ? ”  Acum , ma bucur ca lumea ma considera mai tanara. Eu inca nu realizez ca am aproape 18 ani . 18 ? SERIOS ? Acum 2-3 ani daca ma intrebai nu credeam c-o sa ajung pana aici . 

    Si ce-ar trebui sa fac ? Poate par de 16 ani din cauza vestimentatiei mele . Eu inca ma consider o copila . Inca ma uit la desene, mazgalesc caietele , cant si ma joc Mario !Inca ma uit la animeuri : Inuyasha ❤ , my loveeee 😀 , Spirala , Vampire Knight si multe altele.  Nu ma imbrac extravagant , nu prea suport hainele mulate desi nu sunt plinuta.  Pe Facebook se trezeste cate unul ” Cati ani ai ? ” Hmmm .. desi scrie data nasterii . Nu prea-mi spun varsta. Totusi pe de o parte cei „15-16” ani ar trebui sa ma bucure. Intr-un fel. La cum arata tipele de 16 ani acum . Eehehhehehe. Ca de 20 .  Inca cercetez ce mananca . Auzizem ca sunt hormoni de crestere in carnea de pui .. 

  Clasa a11a? Cand au trecut 2 ani ? Inca 2 ani si gata? Nu e posibil . Nu ma vad studenta . Nu e problema plecarii de acasa .. Pesimismul,uneori ma doboara. Nu-mi fac griji ca nu  voi putea invata .  Nu prea ma distrag multe lucruri de la asta,cand stiu ca o fac pentru binele meu. Doar ca.. ma simt prea mare . Vreau macar sa simt iar emotia primei zile de liceu ori prima de scoala . Eram atat de timida si ascunsa in spatele unei fete. DUPA , 4 ANI AM URAT-O ! 

  Anii au trecut. De fapt , noi am trecut pe langa ei . Mult , mult prea repede.  Spre ce ne indreptam ? Ziua de maine .  Sper sa fie mai buna decat cea de astazi . 

 [ Minte de copil 😀 ]