Tag Archive: tramvai


11:11(2)

„Aveam emoții. Doar gândul că el va fi aici, mă făcea să tremur și să zâmbesc necontrolat.

Nu știu de câte ori am avut așa emoții, dar era clar, nu aveam cum să uit. Aveam un test important și el trebuia să vină.Citeam rânduri și eram distrasă, mă gândeam că în câteva ore va fi aici și îl voi putea simți aproape. Am dormit ca pe ace în seara aia, tot ce voiam era să se facă dimineață și să mă poată cuprinde cu brațele și să rămână lângă mine, măcar un pic.

Nici soarele nu apăruse. Nu voia să ne deranjeze. Eram în întunericul acela nesfârșit de înainte de zori, înghețând și așteptând trenul de Constanța. Gara pustie. Dar eu aveam atâta energie și corpul mi-era plin de fel de fel de emoții, iar gara nu mai părea așa pustie. O insuflețeam.

Îl căutam cu privirea. Câțiva oameni obosiți, înghețați. Trupuri, fără suflete. Îl zăresc și mă prinde cu brațele lui calde și, în același timp, obosite de atâta drum. Nu-mi mai păsa că îngheț, că tremur ori că trecea lumea și că trebuia să ajung la test. Era acolo, era al meu. Era tot ce conta.

Tramvaiul era plin de oameni, dar nouă nu ne păsa. Era lipit de mine, îmi săruta fruntea și buzele înghețate. Râdeam de oamenii din tramvai și eram în lumea noastră. Inimioare, fluturi, voie bună. Ar fi putut să pună cineva stop? Să oprească timpul?

Repetam în ultimele minute înainte de test, iar el era în patul meu. Îl simțeam, era frânt dar mă privea cu ochii lui mari și căprui. Ochii ăia de copil mă priveau doar pe mine. Deși abia stăteau deschiși, mă sorbeau. Îmi ținea mâna și încerca din răsputeri să-și alunge somnul, doar pentru a mai sta preț de câteva minute cu mine.. deși îl certam. Puteam să opresc timpul? Puteam? Nu.

Am plecat, lăsăndu-l cuprins de somn. Mirosul lui se impregnase oricum peste tot. Era, cred, printre primele dăți când plecam la un test cu zâmbetul pe buze. Nu mi-era teamă, nu aveam emoții pentru că știam că unul dintre cele mai frumoase lucruri de pe Pământ mă așteaptă după.

Eram toată un zâmbet iar lucrarea mi s-a părut floare la ureche. Voiam doar să ajung cât mai repede la el, să-mi strâng lumea-n brațe, să-i simt parfumul și să stau în liniște.

Încercasem din răsputeri să nu-l trezesc, dar mi-a auzit vocea și a murmurat câteva cuvinte. Îl imploram să mai doarmă, dar eram acolo și a preferat să nu. Mă implora să mă conectez cu el, să îl intoxic cu parfumul meu și să mă simtă aproape, după atâta timp. Aș fi putut să opresc timpul? Mă pot reîntoarce, vă rog?

Îmi supraveghea orice mișcare și mă ruga, insistent, să nu mai fac nimic altceva. Îmi simțise lipsa și eu, naiva, nu am profitat 100 %. Cine s-ar fi gândut că peste 2 luni toate ăstea ar fi fost doar simple amintiri?

Universul lui eram eu. Adormeam în brațele lumii, simțindu-mă în siguranță. Trebuia să fac cumva, să nu mai plece. Iubeam când mă demachia. Cu atâta grijă, delicatețe, zâmbindu-mi.

Am plâns și înainte și după ce a plecat. Eram în aceeași gară, mai animată de data asta, dar cui îi mai păsa? El pleca și aveam să nu-l mai văd preț de zile bune. Nu știam atunci că e penultima oară când il văd. Că va fi ultima dată în aceeași gară, în acel oraș. Era puternic și încerca să mă îmbărbăteze, cum a făcut-o întotdeauna. Dar pe el? Pe el cine îl îmbărbăta? Sufletul lui era în bucăți, știam, dar am sperat să diminuez durerea prin acele îmbrățișări.

Hei.. îți amintești?

Vreau să dau timpul înapoi. Să fiu cuprinsă, din nou, de toate acele trăiri și să reîntâlnesc partea umană, partea pe care mai am puterea, încă, să o recunosc. De care sunt îndrăgostită și pe care o iubesc.

Nu uita. Niciodată.”

Don’t forget it was real
Do you remember the way it made you feel?

Call me when you made up your mind
But you won’t

Anunțuri

Un taximetrist despre femei

  Nu prea iau eu texte de pe net dar asta mi-a placut.

                 Merita citit .

” Bucureşti, trafic greu, un şofer de taxi limbut, trecut de 60 de ani, discuţii despre politică, societate, familie, bani şi, inevitabil, despre femei.

Dom’le, prin optzeci şi ceva, am luat-o pe una de la Hotel Ambasador pe la 5 dimineaţa, m-aţi înţeles? Şi am dus-o la  Bucur Obor. Dom’le, era clar ce făcea femeia, m-aţi înleţes? Îmbrăcată mai deocheat, fusta mai scurtă, ce să mai… Eu m-am uitat, mi-a plăcut, da’ n-am zis nimic. Femeia era de nota 10! Ştiţi de ce era mai bună aia decât panaramele pe care le iau azi de pe la hoteluri?

Eude ce?

Dom’le, femeia mi-a zis s-o duc repede că vrea să ajungă acasă înainte să se scoale fiică-sa ca să-i facă de mâncare. Păi, una din ziua de azi o pune pe mă-sa să facă de mâncare pentru copil, m-aţi înţeles?

Eudeci s-a schimbat femeia în anii ăştia?

Dom’le, mie mi-e clar că s-a schimbat. Femeia de atunci avea frica lui Dumnezeu. Femeia de astăzi are frica banului. Mă înţelegeţi? Adică… eu vă spun că vă văd tânăr. Femeia de azi e altfel. Recuperează timpul pierdul în communism, în atâţia ani de stat plecată în faţa bărbatului.

Eupăi, înainte era bine? Adică, era corect ca femeia să fie subjugată de bărbat?

Dom’le, nu zic că era corect, dar era bine. Mă înţelegeţi? Aveau toate o armonie, un balans, mă refer la lucrurile din viaţă. Fiecare avea locul lui. Mata ai nevastă?

Eunu.

Eh, vă spun eu cum e cu nevestele de astăzi. Nu mai ştie să facă ciorbă, nu mai ştie să facă un şniţel, nu mai ştie să pună o murătură. Dom’le, da’ nu asta e problema!  Că există restaurante, că până la urmă şi mata ai două mâini şi poţi să faci. Da’ e vorba că aveau o educaţie a familiei, aveau ele pentru sine un rost, preţuiau şi ele ceva. Eu când mă duc noaptea pe la cluburi şi iau gagicuţe cu maşina mă sperii. Păi, ce educaţie au ele? Ce vor ele de viaţa asta?! Dom’le, dacă bărbatul e vagabond, se duce dracului o căznicie. Dar dacă femeia e vagaboantă, se duce dracului o viaţă. Că e deşteaptă şi ştii cum le face? Ţac pac, nici nu vezi! M-ai înţeles?

Eupăi, şi astăzi, chiar toate femeile sunt aşa cum ziceţi dumneavoastră?

Dom’le, nu! Nu toate sunt aşa. Dar alea după care întorci capu’ pe stradă să ştii şi mata că majoritatea sunt. Eu sunt de modă veche. Nu am treabă cu gândirile astea liberale. Eu cred că dacă mergi pe stradă şi eşti îmbrăcată cu două cârpiţe de nu-ţi ajunge nici să te ştergi pe mâini după ce te-ai spălat, nu e treabă bună! Unde mai este misterul unei femei? Unde mai este chinul ăla când te zbăteai să vezi o ţâţă? Eu mergeam la disco şi mă închinam trei zile dacă vedeam un piept mai decoltat. Azi te uiţi la femei ca la vitrine. Nici nu le mai deranjează.

Eupăi, şi atunci unde sunt femeile bune? Unde să le căutăm?

Dom’le, nu ştiu asta. Nici să te duci la bibliotecă nu e bine, dar nici să le culegi din prin baruri. Nu ştiu eu să dau sfaturi. Dar dacă o găseşti pe una care să fie cum trebuie, trebui s-o ţii bine! Nici cu disperare, că lumea-i plină de femei.

Eupăi, o fi plină de femei, dar nu toate sunt bune, nu?

Da… aici aveţi dreptate… aşa e. Dom’le, nu ştiu! Cu femeile trebuie avut grijă! Dacă o găseşti, ţine-o bine! Domnule, ştiţi care este problema? Viaţa asta este scurtă şi păcătoasă. Un bărbat fără o femeie, în jungle asta, este mort. Mă înţelegeţi? Dacă nu ai pentru cine să ajungi acasă… fâs! Degeabă te mai duci. Fără femeie nu exista acasă. Femeia e aia care face casă să devină acasă. De-aia ziceam de gătit, de curat… o casă de bărbat e ca un bordel, ca o piaţă. Femeia face casa cămin. Asta e problema…

Eudeci femeile de astăzi nu mai pot să transforme o casă într-un cămin?

Or putea, ştiu şi eu? Dar alea pe care le vad eu seară de seară, în oraş, sigur nu pot! Păi, ce îţi trebuie ţie casă dacă umbli nopţile prin oraş?

Eupăi, sunt tinere, îşi trăiesc viaţa…

Dom’le asta cu trăitu’ vieţii e aşa, cu dus şi întors! Depinde cum o trăieşti, mă înţelegeţi? Una e să trăieşti golăneşte, alta e să te bucuri. Păi, dumneata ştii ce urâtă e femeia beată, care nu stă bine pe picioare?  Bărbaţii beţi sunt scârboşi, dar femeile bete sunt triste.

Euoricum tinerii de azi beau mult…

Daaa, asta e clar. Păi ce, e vreunu noaptea treaz? Dacă nu beau, n-au curaj, iar dacă n-au curaj, stau acasă şi se uită la filme deocheate!

Euauziţi, dar bărbaţii mai sunt astăzi la fel ca înainte?

Dom’le bărbaţii au fost golani din totdeauna. Şi atuncia şi acuma. Acuma e mai rău că au la tot pasu’ cu cine. Înainte era mai greu. Eu o aveam pe una în Titan, mă duceam numai la ea, mă înţelegeţi? Nu umblam de la una la alta şi dup’aia să mă duc la nevastă-mea jegos. E o chestie de principii aici. Are şi golănia asta nevoie de respect. Da’ acuma, băieţii ăştia nici când se îmbată niţel n-au cine-ştie-ce sânge pe sistem. Asta e treaba. Înainte noi aveam c***acuma ăştia micii nu ştiu ei cum e treaba. Şi ştiţi de ce? Că, atunci ,ca să ajungi la o femeie în pat trebuia să te lupţi. Trebuia să ai sânge în pantaloni! Păi, azi? Azi îi iei două sucuri cu alcool, o plimbi cu maşina două ture de Dorobanţi şi gata! Nu mai zic… dacă o duci la mall şi îi iei nişte chiloţei sau o duci la mare, gata, faci ce vrei tu cu ea.

Euauziţi da’ vi se pare corect ca bărbaţii să înşele?

Dom’le, nimic pe lumea asta nu e corect… înşală, înşală, dar acasă să fie tată şi soţ model. Mă înţelegeţi? Dom’le, astăzi a dispărut eticheta! Şi la femei şi la bărbaţi. A dispărut dichisul.

Euadică?

Adică… Ia uite-l pe-ăsta cum se bagă! Şi şoferul încetineşte, deschide geamul şi înjură ca la uşa cortului. Ridică înapoi geamul şi îşi reia vorba neterminată. Dom’le, adică eticheta asta impune respect. Azi, familia este o obligaţie, de-aia nu se mai pune atâta respect şi iubire. Ce zic femeile? Sunt obligată să mă mărit, nu să fac ciorbă! Înainte ziceau vreau să mă mărit şi vreau să-mi fac bărbatu’ fericit. Nu ştiu dom’le, e complicat, s-a schimbat multe în timpu’ ăsta. Ori eu am rămas în urmă, ori am luat-o prea tare înainte. Tineretu’ ăsta, femei şi bărbaţi, e aşa… în două ape. Aici… acolo… Facem la stânga după tramvai sau înainte?

Euînainte…

Discuţia a fost savuroasă. Nu ştiu ce concluzii să trag dar dreptatea este undeva la mijloc. Timpul schimbă multe. Percepţii, atitudini, propulsii personale. Femeia de atunci a murit, cea de acum renaşte. Important este să nu pleci la drum cu prea multe prejudecăţi. Mi-e greu să spun asta, dar probabil că aşa stau lucrurile. Cu cîte mai puţine, cu atât mai bine. Filosofia este filosofie, dar tot pragmatismul conchide oricare eseu asupra nemuririi sufletului: facem la stânga după tramvai sau înainte? ” 

sursa : http://www.catchy.ro/un-taximetrist-despre-femei/9318