Tag Archive: uitare


Victimă 2.0

” De prea mult timp ardeam de nerăbdare să-i văd chipul blând de copil și să privesc în adâncimea ochilor săi de culoare cafelei și atât de blajini.

Îmi doream să stăm sub același tavan, pe care să-l examinăm până se crapă de ziuă și să-i simt brațele puternice în jurul meu, ore-n șir.

Și.. momentul ăla sosise. Mă simțeam… nici nu știu cum mă simțeam. Eram între două lumi. Cea a reveriei și a realității crude. Nu-mi permiteam să mă avânt în cea a reveriei, pentru că am mai fost acolo și sufletul mi-a fost făcut țăndări, dar parcă lumea realității crude.. ei bine, e prea dureroasă și, parcă, părticele din sufletul meu au nevoie de miligrame din lumea reveriei.

Îmi place să-mi fac iluzii. Să fiu victima propriei mele minți. Ca mai apoi, tot eu, să desfac firul în 948275274724. Nu trăiesc doar într-o singură lume creată de mine însămi, ci călătoresc prin atâtea lumi create. Fiecare iluzie are caracteristicile ei,  aparte dând naștere la alte milioane de iluzii mai mici, creând o lume imaginară. Câte o lume imaginară în care-mi place să-mi găsesc refugiul și, uneori, să trăiesc acolo efectiv. Deseori, refuz realitatea și nu din cauză că nu aș fi destul de matură încât să am resursele necesare pentru a o înfrunta ci pur și simplu, nu-mi place și de ce mi-aș irosi timpul prețios, când îl pot folosi pentru a mă relaxa? Da, aș putea să-l folosesc să aduc în lumea reală cele ilustrate în lumea reveriei, dar tocmai de asta nu o fac, pentru că sunt destul de matură și conștientă că unele trebuie să rămână acolo pentru că ele sunt incompatibile cu realitatea, oricât de mult mi-aș da eu silința să schimb asta.

Cât timp am fost cu el am ignorat multă vreme realitatea și apoi, mă lovea în creștetul capului și instala o tensiune între noi și-l făceam să se simtă ciudat. M-a durut. Mă doare că nu-mi înțelege adevăratele intenții și nu poate descifra gândurile pe care le am de atâta timp. De ce asta? Când părem … identici.

Mereu trăirile se opreau, la un moment dat, dar, de data asta a fost diferit. Ceva din mine îmi spunea să le tai de la rădăcină, dar, în același timp, o altă parte mă îndemna să le aprofundez, pentru că mă macină de prea mult timp și ar fi păcat să nu mă împac cu ele înainte să le dau uitării de tot.

Am făcut prea mulți pași greșiți, toți dintr-o naivitate imensă, fiind doar o altă victimă a propriilor mele acțiuni. Am în căști vocea lui Jared Leto pe melodii acustice, ]ntreruptă deseori de o singură melodie, pe care am ascultat-o obsesiv amândoi în urmă cu 24 de ore… oh, și mii de gânduri ce-mi străpung creștetul, întrebându-mă unde mă îndrept cu toate astea.

Spre nicăieri. Plec. Nu știu când mă întorc. ”

Why are you toying with my mind?

Anunțuri

Piesa zilei ( 2 )

 

 Și îneacă-mă-n ochii ce mor

Știu că ceva mă-ngroapa
Sau mă-mpietreste în gând
O fi uitarea ta oarbă
Privindu-mă cum plâng

Zâmbetul meu cel surd
E vina-mi grea pierdută
simt umbrele cum mă înving
Ce în tăcerea lor mă mint

R: Te caut în vis ,Te caut în gând
te vreau lângă mine dar te pierd în vânt
aștept să m-apropii dar te văd plecând
Mă-ntorc iar și iar să mă văd murind

Totul e mai greu în mine
Și nu mai suport
Simț că nu mai pot să respir
Curând am să mă sting

Totul e mai greu și nu o mai duc ,
Arată-te !!!!! Strigă-mă !!!!!
Nu pot lăsa să se uite !
Ascultă-mă !!! Cheamă-mă !!!!

-și îneacă-mă-n ochii ce mor –                 

     by  P .V                  

O zi ..

 ”  Ce-ar fi daca am uita de tot pentru o zi ?

    De probleme , de prieteni ? Sa fim doar noi , doi . Un singur trup , un singur suflet . Bataile de inima sa se suprapuna. Secundele sa fie ore iar acestea din urma sa fie zile . Timpul sa fie unul etern. Sa petrecem o zi nesfarsita. Doar noi doi .

     Sa ne urcam in primul tren si  sa fugim prin compartimente .. calatorii sa se uite la noi buimaciti. Dar cui i-ar pasa , te-ntreb? Noua , nu .. caci azi suntem total diferiti . Mi-ai cuprinde spatele si mi-ai fura strengareste o sarutare.. iar eu , m-as face atat de mica la pieptul tau , zambindu-mi . 

     Ne-am opri intr-un camp de lalele .. rosii  aidoma buzelor tale carnoase. Doar stii cat le ador.. 

    Sa ne tolanim in acea intindere de miresme incantatoare.. Sa privim norii pufosi , asemeni tie . Uneori ma gandesc poate nu esti din lumea asta. Poate esti doar un pasager ce a adus cu tine un sentiment ce razbate in sufletu-mi . Cine esti si de unde ai venit ? Si de ce m-ai facut sa tin atat de mult la tine ? 

  Norii ce se misca deasupra-mi ma indeamna la meditatie . Eram cu totul altfel inainte de  a te cunoaste. Zambeam silit iar monotonia imi era cea mai buna prietena. M-ai vindecat, m-ai facut umana. Sensibila,indragostita,fericita.. 

    Un fluture cu aripi de inger ti s-ar aseza pe nasucul gingas si te-ai ridica buimacit de un stranut copilaresc. Ai lua o floare si mi-ai pune-o dupa ureche. M-ai privi fix asa cum o faci de obicei iar eu .. n-as stii ce sa fac. Roseata din obraji m-ar cuprinde iar inima parca ar vrea sa-mi sara din piept . Te-ai apropria de mine .. si mi-ai lua mana.

    Privirile noastre… o doamne , ele , spun mai multe decat ar putea avea puterea cuvintele . Un zambet ti-ar aparea in coltul gurii . Doamne , cata putere are asupra-mi .. Si cat de frumos poti fi ! Stii ce-mi place la tine ? In fiecare zi gasesc ceva ce sa ma farmece. Dar m-ai trezi din aceasta nedorita meditatie. De ce sa ma gandesc acum la lucrurile astea? Te vad repezindu-te spre mine iar buzele tale , carnoase , le simt cum le cuprind pe ale mele intr-un sarut indelungat. Ti-am mai zis ce buze moi ai ? Cred ca le-as saruta incontinuu .. si poate nici atunci nu m-as satura de  dulcea lor savoare.

  Si am strabate drumuri intregi .. spre niciunde. Dar cui i-ar pasa? Doar soarele ne-ar fi martor. Dar nu mi-ar fi frica , as fi cu tine . Dar trupul meu firav mi-ar ceda , pentru ca stii , nu sunt cea mai puternica iar conditia mea fizica ar fi la pamant..  dar tu , grijuliu ca-ntotdeauna m-ai lua in spate iar zambetul mi-ar reveni . 

    Dar , tu , copil cum esti .. ai obosi. Si te-as ruga sa ne intindem . Stii , desi e apus .. vazut din spate e un rasarit , corect ? Urasc sa te vad obosit si simt nevoia sa te protejez, asemeni unei mame . Chipul tau brazdat de soare totusi ma intristeaza. Ochii tai .. privesc in gol. Ma intreb oare la ce ? As vrea sa vad ce vezi tu .. te imbratisez , protejandu-te. De parca soarele ti-a furat si ultimul strop de viata. 

   Esti obosit copile.. corpul ti-e ravasit. Usor te intind langa mine iar umarul meu iti devine sprijin . Ce frumos esti cand dormi . Asemeni unui bebelus.. Oare ce visezi ? Am puterea de a-ti patrunde in vise ? Oare o am ? Si daca nu , cat as vrea.. 

  Ce mult mi-as dori ca pentru o zi , eu .. eu sa-ti fiu totul . Soare , aer , lumina , zambet , dragoste , mama , prieteni . 

  Lacrimile-mi cuprind obrajii mult prea albiciosi . Doamne cat mi-as dori ca aceasta zi sa nu se termine . Sa fii mereu langa mine . . 

   Si totusi inca te tin de mana .. inca simt nevoia de a te proteja . De ce ? Nu stiu . Poate de exterior , poate chiar de mine . De propriu-mi suflet ce te vrea intr-un totul. 

   Pleoapele grele mi se inchid cu speranta ca dimineata ne va gasi tot aici .. iar eu , eu voi fi totul . „