Tag Archive: vant


2.12

2.12. Dacă le aduni, rezultatul este 5. Îți spune ceva această dată? Mie atât de multe. Una dintre cele mai fericite zile, încheiate cu un plâns apocaliptic.

”  Îi spunea că nu poate adormi de emoție, din cauza gândului că în acea dimineață avea să o îmbrățișeze și că avea să-i simtă respirația caldă alunecând pe gât.

Era frig. Vântul îi ținea companie în așteptarea autobuzului ce avea să o aducă mai aproape de el. Știa că va întârzia și ura gândul că va trebui să o aștepte într-o gară  necunoscută, străină, plină de oameni goi, triști și înfrigurați.

Norocul ei a fost că a ajuns fix cu 60 de secunde înaintea trenului. Îi bătea inima iepurește și încerca să-și calmeze trupul, să stăpânească acel tremurat incontrolabil. Credea că e de la frig, dar nu, nu îi era frig, ci era cuprinsă de teamă, nerăbdare.. și emoție pură. Își amintește clar, cobora și mergea cum o făcea el, de obicei, repede, grăbindu-se. Geacă descheiată, putând să se ivească hanoracul de un albastru închis, asemeni cerului în acea dimineață. Îl îmbrățișă, cuibărându-se la pieptul lui. Nările îi fuseseră cuprinse în mod abuziv de cel mai plăcut parfum. Îl simțea tremurând în brațele ei și cum zâmbetul nu-i mai dispărea de pe față. Ar fi vrut să oprească timpul, oamenii din acea gară și să le spună că el e acolo, e acolo pentru ea și că e atât de fericită încât ar putea alimenta un sat din Somalia cu energia electrică.

Își ridică privirea. Era roșie în obraji. Dar nu de la frigul năprasnic de decembrie, ci pentru că ceva se petrecea în interiorul ei. Ceva de care avea habar, nu-l putea stăpâni dar nici nu avea de gând. Era împăcată cu gândul că în sfârșit poate simți acel ceva și că avea siguranța că, în sfârșit, era reciproc. Își lipi buzele de ale lui și putu să jure, că pentru câteva secunde, inima se oprise. Acea  conexiune avusese loc. Îl privea zâmbind, încercând să-l calmeze. El îi șopti cu ajutorul unor cuvinte tremurânde cele două cuvinte, iar inima-i zâmbea.

Mergea pe stradă cu el, ținându-i mâna strâns și îngrijindu-se ca frigul să nu-i atingă fața perfectă de copil iar ochii ăia mari să poate zâmbi în continuare și să strălucească. Să emane căldura care, din păcate, nu-i înconjura.

O sorbea din priviri și voia ca orice secundă să o petreacă cu ea, să nu treacă nici măcar o clipă fără a nu fi cu ea, fără a o privi și a o cuprinde în brațele lui puternice. Îl vedea cum stătea pe acea canapea, în direcția geamului și cum era atât de confortabil, de parcă era de-al locului. Unde fusese atâta timp? Unde rătăcise atâția ani, luni, minute, clipe? Cum de se încadra perfect în peisaj acum și nu s-a putut mai devreme?

Se purtau ca doi adolescenți ce încercau să-și ascundă sentimentele puternice ce-i cuprinseseră. Își amintește cu atâta exactitate, de parcă ar fi fost ieri, cum îl prindea privind-o și sorbind-o din priviri, pe ascuns. Își mușca buza inferioară, dorindu-le cu ardoare pe ale ei. Erau ca un drog, iar el, tocmai ce intrase in sevraj. Inima-i bătea cu putere, gândindu-se că în curând își va putea lua doza și că nu au importanță consecintele, că sângele i-ar curge haotic prin vene ori că buzele îi vor sângera și învineți după ce-l va mușca cuprinsă de dorul acelor buze.

Îi cuprinse mâna pe sub masă și ea, nefiind surprinsă de acest gest, se simțea mai în siguranță. Îl simțea și mai aproape și nu mai conta ce avea să urmeze. Era acolo și nu avea să plece prea curând.

Ore întregi după a fost doar al ei. Putea să stea lipită de el și să-i audă bătăile inimii cum erau în concordanță cu ale ei. Îi putea îmbrățișa întregul trup ostenit și cuprins de sentimente diverse. Se bucura de moment, dar în același timp, știa că ele vor avea un final mult mai rapid decât își imaginaseră.

Fulgi mari îi acopereau și totul parcă era de poveste. Dar una cu un final nefericit, din păcate. Căci se îndreptau spre locul în care fiecare o lua pe un alt drum și ei trebuiau să-și spună durerosul „adio”. Dar nu pentru veșnicie. Ei se îndepărtau unul de altul pentru moment, urmând să se aștepte pentru mai târziu, într-un alt loc. Îl simțea având lacrimile în colțurile ochilor cei mari și sclipitori, dar îi promisese că nu o va face, doar în prezența ei.

Îl privi plecând și făcându-i cu mâna, dar atunci nu era deloc tristă. Tocmai avusese parte de una dintre cele mai frumoase zile. Anul se putea încheia pentru ea, nu i-ar fi păsat. Era cu totul adâncită într-o altă lume, departe de aceste ținuturi, unde era fericită și iubită, iar totul din jurul ei era neînsuflețit și neinteresant. Tot ce conta era el. Prezența, acel râs de copil, ochii mari și luminoși, brațele puternice, parfumul inconfundabil și acele buze roșii aidoma cireșelor de mai și calde ca o zi de iulie.

Plecă spre casă, cuprinsă de mii de fulgi, ce o acompaniau în drumul spre casă și cu un zâmbet pe chip. Un zâmbet ce-i lipsese atâtea luni, care nu se mai lăsa pleca.

Iubea și era iubită. Era de ajuns, nu? „

Anunțuri

Frühling in Paris

             De ce am ales titlul asta? De ce scriu aici, de fapt?

                Pentru ca e cam singura melodie pe care o ascult in ultima perioada si.. scriu. Sau macar incerc sa o fac. Am revenit… Dar unde am fost?! Nu am mai fost aici sau poate… doar eram in alta parte cu gandurile.

               Probabil v-a trecut prin cap ca am abandonat. Nici vorba. Doar ca voiam sa scriu dar.. ma pierdeam cand deschideam pagina. Coala asta alba, infinita, nu ma ajuta cu nimic. Imi alunga orice gand, orice idee. Dramatizez? Nici eu nu stiu.

             A fost o perioada destul de tulbure. Stiti, sarbatori, mancare multa, aglomeratie. Probabil a fost urat din partea mea ca nu v-am urat nimic. Dar nici macar n-am avut net in prima zi de Craciun. Ca la Vaslui, bineinteles. Iar apoi n-am avut timp. Oricum, cu sau fara urarea mea, lucrurile nu se schimba. Da, stiu politetea. Ce incerc sa fac? Sa ma scuz? Ori sa umplu pagina?

            Stiti ca e perioada aia in care va ganditi ce-ati facut in anul precedent si sa nu mai repetati greselile in anul care vine? Daa, stiu cum e. Te schimbi mult intr-un an. Oamenii se schimba de fapt, de pe o zi , pe alta. De ce m-as mira ca m-am schimbat intr-un an?

            Uneori, eram atat de lucida si ma intristau toate aceste ganduri. Mi-era dor de anumite persoane apoi ma gandeam la numeroasele sacrificii facute de ai mei si-mi stricam ziua. De ce o sa va intrebati? Pentru ca esti negativista, n-ai ce face. Nu. Poate pentru ca mi-as fi dorit sa fiu si eu, macar o zi ca ceilalti. Stiti fara sa ma afecteze probleme din jur. Fara suflet? Prea mult spus. Sa am uneori doar 18 ani. Stiti, petreceri, escapade, bautura, baieti.

           Dar apoi…. consideram totul gresit. Poate asta e una dintre ” problemele” mele. Sunt prea sensibila. Pun repede suflet, ma consum din nimic. Apoi zambesc si incerc sa impac tot eu persoana cealalta. Nu-mi place sa am persoane triste pe langa mine. 

          Mereu am fost invatata sa nu renunt, sa fiu tare, mai ales la scoala. Nu e ca si cum m-as plange doar ca.. dupa aproape 12 ani in scoala, realizez, ca nu te invata mai nimic. Nu am realizat asta acum. Doar ca vreau sa scriu despre asta. Te oboseste, pur si simplu. Dupa ce ca ai un ghiozdan foarte greu, iesi de acolo si fara o vlaga. Multe informatii, care nu-ti vor folosi, pentru ca esti la un profil ori altul sau pentru ca nu se mai cer. Dar tu trebuie sa ai capul plin de ele.. A 12a ar trebui sa fie lejera. S-ai doar orele la care dai BAC. Te-ar extenua,  sa inveti intr-una la istorie sau/si romana dar..  cand vezi ca ai nu stiu ce referate pe la desen ori biologie, optional. Desen, nene. Ore puse degeaba. Nu mi-e frica de BAC asa tare cat mi-e de admitere. Oh, ce ma mai plang.. 

          Revenind la retrospectiva . Stiti, orice om se indragosteste. Sau macar incearca. Privind in urma, am fost de multe ori, o copila. Nu am regrete. Doar ca ma avantam. Prea repede. Am analizat si mi s-a parut o prostie sa spun” Te iubesc” . Poate nici n-am simtit. Ori am spus-o pentru ca asa se face acum. A ajuns ca un fel de ” buna ” . 

           Imi spuneam anul trecut, la inceputul anului scolar, ca nu ma voi indragosti. Scoala si atat. Dar iata-ma, indragostita. Inca de anul trecut. Toti spun” acum e diferit ” .  Daca as spune, m-ati crede? M-as crede? 

           Nu am mai scris de el, de ceva timp. De ce? De ce nu am facut-o daca am factori favorizanti? Nici eu nu stiu. Uneori, simteam ca pot scrie despre el fara sa obosesc. Mii de senzatii ma trec cand il vad. E diferit. Si asta-l face interesant. Caracterul, personalitatea lui ma provoaca mereu. Cand am crezut ca am mai cunoscut o parte din el,  de fapt, imediat dispare sub acea carapace indestructibila pentru care n-am gasit inca solutie. Dar mi-as dori. Sau poate nu. Poate prefer sa ma pierd de fiecare data cand imi vorbeste ori cand ma imbratiseaza fara motiv. Ma ajuta sa am incredere in mine. In ceea ce am. Sa nu ma subestimez. 

          Poate nici nu trebuie sa cunoastem in totalitate o persoana. Va ramane, mereu ceva, necunoscut. Ce va deosebi persoana de altele, care-si dezgolesc sufletul in bataia oricarui vant. Dar acel vant, poate fi atat de puternic ca va lua totul. Inima, suflet, amintiri, identitate. 

          Imi place sufletul lui  rece pentru ca ma determina sa-l incalzesc. Si sa-l protejez. Chiar daca o fac in van. Nu simt nevoia sa-i spun ca-l iubesc … nu exista. Poate pentru ca e altceva. Ce inca nu pot descrie. Ma fascineaza si mai mult. Desi uneori in preajma lui nu sunt decat o copila nu am dat frau unor sentimente de fatada si totusi lumea o vad altfel, cand sunt cu el. Sunt zambitoare si uit. Ma simt bine. Nu iubesc dar totusi mai fur o bucata de fericire.

          Poate fericirea unui om nu consta in iubire… ci in aprecierea a ceea ce ai. Atunci cand te simti bine cu tine insuti.

Piesa zilei ( 2 )

 

 Și îneacă-mă-n ochii ce mor

Știu că ceva mă-ngroapa
Sau mă-mpietreste în gând
O fi uitarea ta oarbă
Privindu-mă cum plâng

Zâmbetul meu cel surd
E vina-mi grea pierdută
simt umbrele cum mă înving
Ce în tăcerea lor mă mint

R: Te caut în vis ,Te caut în gând
te vreau lângă mine dar te pierd în vânt
aștept să m-apropii dar te văd plecând
Mă-ntorc iar și iar să mă văd murind

Totul e mai greu în mine
Și nu mai suport
Simț că nu mai pot să respir
Curând am să mă sting

Totul e mai greu și nu o mai duc ,
Arată-te !!!!! Strigă-mă !!!!!
Nu pot lăsa să se uite !
Ascultă-mă !!! Cheamă-mă !!!!

-și îneacă-mă-n ochii ce mor –                 

     by  P .V                  

Armata, Epizodia 2013

Sa mai zic ca-s geniali si ca i-am ratat pentru a doua oara ? 

Macar nu am fost singura ! Ii compatimesc pe toti care i-au ratat in seara asta in Iasi !! 

Vine si revansa noastra.

Am ascultat-o toata seara.

Sa mai zic ca e perfecta ? 

Auditie placuta dragilor !

„Vino la mine să-ţi fiu leac

Câţi ani de-or fi aş(i)vrea o mie

O mie „

Amintiri si o scrisoare..

 ”  Vineri ? Nu , nu a fost in 13 . Dar a primit o veste ce avea sa-i rascoleasca pe durata noptii , somnul . 

     Frigul o facuse sa deschida ochii speriata. Incepu sa caute in intuneric patura . Se uita la ceas : 5:21. Mult prea devreme. Incerca sa-si recupereze somnul pierdut mult prea devreme . Un gand ii strafulgera mintea ” EL , el .. noi , Dumnezeule „ .

   Privi tavanul pret de cateva minute . Nu era corect ce se intampla . Coborase si se duse tinta la oglinda din baie. Doar ea o intelegea acum . Plangea dar ea nu radea . Ochii rosii pareau inumani in oglinda mult prea aproape . Aproape ii devora sufletul. Inceta sa se mai priveasca .. 

   Isi lua cele cateva foi pentru concurs si se inchise in bucatarie . 6:00 dimineata iar ea repeta . Cateva siluete mergeau grabite spre locul de munca . Indiferent de ce-ai pati , se pare ca viata continua . 

    Isi creiona ochii in negru . Mult prea strident decat obisnuia. Incerca sa acopere cearcanele. Spera ca nu se vor cunoaste. Nu suporta cremele sau orice produs de genul.

    Coboara scarile de parca nu le-ar cunoaste. E atenta la orice . Sireturile mereu o enerveaza. Se opreste sa le lege. Isi amintea cum mereu il astepta in scara si cum el , micutul , intarzia mereu .. Inchide ochii si spera ca amintirile sa nu o mai cuprinda . 

     Desi e frig , merge incet .. admirand totul din juru-i. ” Oare de ce atunci cand esti pe cale sa pierzi o persoana orice lucru infim iti aminteste de ea ? ” .  Refuza sa-si raspunda . Nu ar avea rost . Priveste inainte. Acelasi deal pe care-l uraste . Oboseste dupa jumatatea lui . Isi aduce aminte cum mereu radea de ea , in gluma , si o impingea de la spate, spunandu-i ca e doar o pitica ce nu are conditie fizica . Nu e nimeni pe strazi . Poate sa zambeasca , fara ca nimeni sa se intrebe de ce o face, asa , deodata.. 

  O ia pe alt drum decat de obicei . Amintiri iar o cuprind . Isi aduce aminte , cum mergea cu el , pe acolo . ” De ce o luam totusi pe aici ? Unde mergem ? ” . Ii place zona aia . Multe case , multa liniste.. si mereu se speria de cainii ce se repezeau la gard zgribuliti , iar el zambea imbratisand-o . Sa fie si asta un motiv pentru ca mergea pe langa gardurile caselor ?!

    In fata ei , un batran cu-n aspect ciudat , abia mergand ce ingana cateva cuvinte .. Ajunse in dreptul lui si ramasese uimita. Batranelul cerea paine ” Vreau .. vreau o paine ! ” . Imaginea batranului ii ramase pentru cateva momente pe retina. Pe strada nu era nimeni . .. si nu era o zona frecventata . Vantul sufla usor iar sunetul papuciilor pe gheata o inspaimanta . 

    Isi stranse palmele inghetate si accelera pasii . Cat de mult si-ar fi dorit ca el sa fie aici , cu ea . S-o tina strans de mana si sa-i spuna ” De ce te temi ? E lumina afara , e dimineata . Esti paranoicca . Esti un copil fricos ” .  Ajunse . Mult prea multi necunoscuti ce-i oboseau privirea . Ajunse in sala de concurs ..  Privi pe geam si il vazuse pe C. Se duse il saluta .. 

 „ -Heiii , cum esti ? 

 – Bine , tu ?

– Ai avut cosmaruri ? 

-Nu .. nu , sunt bine . Deocamdata.  Hei , tipul ala e dragut.. 

-Ala ?

-Da, ala cu freza aia…Imi aminteste… de..  ” 

   Vroia sa continue . Insa nu o facu. Dorea sa nu mai streseze lumea cu aceasta problema . 

   Fugise spre concurs.. lumea zumzaia de emotii . Astepta subiectele. Se bucura cand vazuse ca pare cat de cat usor.

   Orele se scursesera parca mult prea repede. In fata centrului de concurs… se aflau multe chipuri ce asteptau persoane diferite . El nu era. Cat si-ar fi dorit .. sa-l vada zgribulit , cu paltonul lui negru care-i vine atat de bine , care-l face atat de irezistibil si sa-i strice freza spunandu-i „ A fost asa usorrrrrrrrr . Te iubesc.. ” 

 Dar nu era asa. Pornise spre casa.. insa ura faptul ca trebuia sa mearga singura acasa . Drumul era de data asta , altul decat cel pe care venise . Isi amintise cand era cu el , si-l impingea in joaca , pentru a cadea in zapada si-n cele din urma cazuse victima.. 

  „ – Tuuuuuuuuuuuuuuu , mersiiiiiiii , mi-am udat manusileeee ! 

   – Ti le pun in buzunar la mine si se usucaaa . 

  – Esti un .. un .. 

  -Marlan ? 

 -Daaaaaa ..

 Mult prea multe locuri ii aminteau de El . Deodata, simti telefonul vibrandu-i . Il scoase repede in speranta ca era el . Pulsul i se accelera.. dar fusese doar o alarma falsa . Un amic o anunta ca face un an cu prietena lui  si sa-i faca cinste . In zadar incerca sa-l refuza , spunandu-i ca nu are starea necesara nu reusi .. ” Totusi , de ce sa stric ziua cuiva doar pentru ca eu nu sunt in apele mele ? ” 

  Se grabise spre acel local respirand sacadat. Mirosuri necunoscute o intampinasera inca de la intrare si dorea sa plece dar amicul o lua imediat de brat si o prezenta multimii . Toti o priveau ciudat , facand remarci subtile la machiajul ei. Se simtea stingera si  singura . Multe cupluri care i se pareau false, de fatada isi manifestau iubirea . O enerva lucrul acesta. Un tip tocmai se sprijinise pe ea , duhnind a bere ieftina si tutun . Ura aceste doua mirosuri . 

  Fumul incepu sa-i provoace usturimi . Cuplurile nu mai incetau cu iubirea lor vesnica . Se ridica plangand si iesise fugind . Stia ca s-a purtat ca ultima ciudata  , dar nu-i mai pasa. Ii era mult prea dor de el , o afecta prea tare . Aluneca pe trotuar si cazuse in genuchi . Cu ochii-n pamant , incepuse sa planga in hohote. Lacrimi uriase se zdrobeau de gheata neclintita.. 

  Incerca sa se ridice si lumea o privea ciudat. Ochii mult prea innegriti , creionul ce se intindea pe toate fata atragand priviri care mai de care mai intense . Incepuse sa fuga prin multime . Ura aglomeratia. Se ura pe sine . Ura situatia in care a ajuns .. Ar fi dat timpul inapoi . Asa-s oamenii mereu …

 Se gandea doar la faptul ca va trebui sa se intoarca acasa si sa zambeasca fortat. Nu-i placea sa zambeasa si ura faptul ca va trebui sa o faca fortat . Nu le spusese alor ei . . nu vroia sa le arate cat de distrusa e pe interior . 

 Cuvintele spuse de el cu o seara inainte i se derulau , strangulandu-i si ultima vlaga , ultima speranta .  Un final fericit? Incetase demult sa creada intr-unul . 

 Unde esti totusi ? De ce nu esti langa ea ? De ce vrei sa abandonezi ? 

 Nu mai stii ca-ti spunea ca e povestea voastra , protagonistii sunteti voi si sa va faceti propriu scenariu?Dar ce s-a intamplat? De ce nu respecti scenariul ? Romeo e doar Romeo fara Julieta .  Ziua nu e zi fara noapte , soarele nu are niciun sens fara luna. 

  Se oprise in fata scarii si se sterse . Se dusese sus .. si un teanc de teme , o astepta . Se afunda in ele , sperand sa uite de  toate..

  Tot ce astepta … e un semn de la tine ..   

  Insa temele nu au ajutat-o.. la nimic . Cum a putut sa creada ca intr-un moment ca asta ele ii pot fi de ajutor ? Isi amintise cum o asteptai dupa ore , cu imbratisari pline de dragoste si sarutari.. si cum ea , mai energica ca niciodata incepea sa-ti povesteasca evenimentele de peste zi ..

  Mereu te mirai unde „ poate incapea atata energie intr-un pitic.. ” Te-ai gandit vreodata ca tu esti sursa ei de energie? Ca masca-i ursuza crapa sub zambetul tau ? Ca poate, astepta ore intregi sa te vada si sa fie in elementul ei  ? Te-ai gandit?

  Se hotaraste sa se joace.. isi deschide folderul cu muzica si apasa ” Play ” .  Parca era facut.. doar melodii de dragoste se aud in fundal. Nu-si poate stapani sentimentele , starile .  Mainile-i tremura iar obrajii se uda.. Sta in fata unui monitor si plange.. din cauza unor amintiri .

 Ar vrea sa iasa afara iar frigul sa-i inghete sentimentele , sufletul. Sa nu ma simta nimic . Lua o bucata de foaie , incercand sa-si descarce sufletul.. 

     ” Dragul meu … 

      Iar am cazut in butoiul cu melancolie . Imi exprim din nou starile , sentimentele printre randuri in loc sa ti le spun in fata. Daca inainte nu aveam curaj , acum nu pot .. oricat de mult ” mi-as lua inima-n dinti ” . E un zid .. iar eu nu-l pot sparge singura. Am nevoie de tine , de noi . 

   Mi-e dor de tine .. Un dor imens . Am pierdut lupta cu el . M-a cuprins . Orice gand ti-e destinat.  Mi-e dor si sa ma tachinezi.. sa te joci cu parul meu , cu caciula .. sa ma apuci de obraji , de nasuc .. 

  Oh .. gropitele tale ! Scumpetele tale gropite ! Ai un zambet frumos. Ador cand il folosesti .  Cat as vrea acum sa ma imbratisezi ca joi „ Shh .. nu , stai , vreau sa te imbratisez , nu am voie ? Vreau sa te tin in brate ” . 

  Desi te-ai stramba , cat de mult mi-as dori sa ma joc in parul tau .. Doamnee .. sunt atat de atasata de tine ..  Vreau sa te simt aproape , sa te sarut .. Mi-e dor sa-mi faci masaj cand dureri de spate ma cuprind .. Mi-e dor sa-ti vad chipul somnoros .. sa-ti strang obrajii si sa te sarut . 

  Mi-e dor sa fiu invaluita de parfumul tau .. Il ador. Iubesc sa stau in bratele tale . Mai tii minte cand oftai si te intrebam mereu de ce ai oftat ? 

  „ -Doar respiram.. 

  – Sigur  ?

  – Da pitic.. ” 

 Stiu ca sunt o egoista , artagoasa , orgolioasa dar..  acum , nu vreau sa te pierd. Am nevoie de tine . De noi . Am trecut mai departe la concurs , cu nota 9 .. si as fi vrut atat de mult sa vin la tine , sa te imbratisez si sa ma feliciti .. 

 Nu mi-e gandul decat la noi , amintiri . Cum ai venit prima data si m-ai luat de mana , incercand sa o incalzesti.. Zambetul tau . Cat mi-e de dor sa-mi zambesti. Sa fiu unul dintre motivele tale cand zambesti .

 Probabil , scrisoarea ar fi infinita.. te iubesc . Cu bune , cu rele te iubesc. Mai mult decat m-as putea iubi pe mine vreodata. Mi-e dor de copilul matur din tine .. 

 Imi pare rau , pentru tot . Cuvintele nu au puterea necesara.  Si cat mi-as dori sa o aiba in momentul asta. Doar acum. 

  Sunt doar o simpla fata care te iubeste .. uneori simplu , alteori mai complicat decat ti-ai putea inchipui. 

 Ai grija ce piticesti ..  

 Cu drag , 

  Pitica energica.. ”  

  Incepuse apoi sa planga .. iar foaia se uda . Cuvintele se amestecau intre ele . Ce a reiesit ? ” DOR ” .. Oricat ar incerca nu are curajul sa-i spuna ca-l vrea inapoi , ca totul a fost o greseala , ca s-au pripit .. 

  Doamne , cat il iubeste.  Uneori nici nu o cunosc pe fata asta. Acum poate fi cea mai nenorocita fata , egoista , razbunatoare.. iar in clipa urmatoare e o pisicuta blanda , romantica .. care plange imediat ce afla ca nu merge totul ok cu Fat Frumosul ei .. 

  Iubirea schimba oamenii . Mult prea mult . Imi place fata asta acum .. dar as vrea sa ramana puternica . Lacrimile sa i se transforme in promisiuni ca nu va repeta greselile .. Chiar si acum  are lacrimi pe obraz si se uita ciudat la mine ca scriu despre ea . Incearca sa-l uite . Inchide ochii si incearca sa viseze .. Incearca sa-l regaseasca in vise.. 

  Unde esti ? ..

 De fapt iubirea nu-ti programeaza schimbarile ele vin de la sine.

Si totusi..

  Tu cat de mult ai fi  dispus sa te schimbi pentru iubire ? 

                                                                                                                                               

Caz inchis .. ?

  Probabil sunt doar o stea calatoare, ratacita  ce-si cauta cerul  .. 

  Ma inchid in mine . Fata de ceilalti . 

  Nu vreau sa fiu sociabila . Nu vreau sa aud de nici o problema . 

  Doar imi pun castile la refuz si calatoresc spre o alta lume , una a mea . Doar a mea . In care pot visa cu ochii deschisi fara ca nimeni sa-mi puna granite la vise .. 

  Acolo totul e perfect. Tu , eu , ei . Fara boli , referate , proiecte , ploi , vant rece , necazuri . 

  Imi place sa ma intind pe pajistea mea plina de lalele multicolore iar mireasma lor sa-mi imbie simturile . Sa le simt petalele fine mangaindu-mi fata ..  Sa ma uit la nori si sa ghicesc formele lor . Ma simt ca un copil rasfantandu-se-n propriile vise . 

  Sunt o visatoare , asta-i clar . Si Scott e-n lumea mea . Stam imbratisati . El visand la cateluse , eu .. eu visand la ” mai bine”.

  Ma pierd insa in ochii lui , mari blanzi si cand vine sa-l mangai .. ma bucura enorm . Imi place sa ” pierd timpul cu el . Ma iubeste sincer . Fara a-mi spune un cuvant . Doar privindu-l stiu ca ma iubeste . Seara e langa pat , urandu-mi din priviri ” Noapte buna micuto ! ” .. Eu ii mangai usor chipul , asteptand dimineata sa ne regasim . Si peste 30 de zile ma voi desparti si de tine . Inca nu realizez . Imi esti mai mult decat un prieten desi esti necuvantator . 

 Spuneam ca nu vreau sa fiu sociabila . Duminica nu am iesit in oras cu ea , asa cum ma rugase . Cateva persoane mi-au reprosat dar sincer .. ma lasa rece . Am preferat sa ies cu Scott , sa ne plimbam. Sa luam o mica mare gura de aer . Doar eu si el . Sa strabatem orasul pana ni se face foame . 

 Sunt o ciudata . Nu fac ceea ce face toata lumea . Cine nu ar iesi cu prietenii in loc sa plimbe un caine ? De ce nevoia asta de singuratate ? Poate pentru ca am ajuns la un punct in care vreau sa ma inteleg , sa petrec timp cu mine insami . Sa fiu doar eu . Suna atat de egoist. 

 Vad lumea in juru-mi agitandu-se pentru tot felul de lucruri ce mie mi se par infime : un ruj , parfum , cadouri , petreceri.  Nu , nu sunt din filmul asta . Si nici nu vreau. 

 Pur si simplu simt ca renasc . Redevin de fapt , vechea EU. Tipa putin introvertita , pierduta-n fel de fel de povesti stiute doar de ea. Imi inchid sufletul . Nu poti intelege nimic din el . E-ngradit cu porti mari , grele de fier . Indestructibil . El m-a facut asa . Nu cum se zice .. unele intamplari . Eu am ales sa fiu asa. 

 Vad cupluri zi de zi . Unii se iubesc .. altii cica o fac . Nu vad nimic in privirile lor , nici o stralucire , nici un Dumnezeu. Ori ochii mei nu stiu sa priveasca in adancul lor ? Oare sunt mult prea captata de propria-mi lume pentru a vedea adevarul ?

  Poate ma amagesc traind in propria-mi lume refuzand  viata ” normala ” , sa fiu ca ei . 

 Tu .. tu esti acelasi . Sunt eu prea schimbata .  Desi m-am inchis si refuz sa fiu ca ei , sa traiesc precum ei , sa ma port ca ei .. sentimentele mele sunt aceleasi . Incercam sa lupt cu ele . Sa nu mai fiu atat de atasata . Sa incerc sa te privesc cu alti ochi . Dar cum poti sta fata-n fata cu persoana la care tii si sa incerci s-o vezi altfel decat pana acum daca ea nu ti-a gresit ? 

 Si .. lupt sa nu ma consum ca nu esti bine . Si e doar vina ta .. putin si a mea . Daca as fi fost acolo , la momentul potrivit totul ar fi fost bine . Dar antiteza e apasatoare . Tu , sentimente , suflet rigid . 

 Poate de asta nu-s eu . Lupte interioare . Dor , dorinte , vise , libertate .. 

 Sper doar sa fie bine .. cine va castiga nu stiu . Ramane de vazut ..

Ambiguu ..

Together as one

Against all others…

3 decembrie ..

Iar am cosmaruri .

Stres stres stres !

M-am saturat , clar. Inca 18 zile si gataaaaaaa. S-a terminat !

Am fost la medic , desi trebuia joi .. si nu am apendicita . iei ! Dar s-ar putea sa fiu racita la ovare. Ce frumoooos.. asta-mi lipseeeeeaaaa .

M ” -E vina mea , eu te-am tinut prea mult afara „

I- ” Oh taci .. nu e un capat de lume. Nu e vina ta. Daca sunt racita o sa ma tratez si gata.. taci ! „

Cert e ca a nins. Ma asteptam ca prima ninsoare sa fie altfel. Sa nu-ti bata vantul si-n cur si sa fie o flescaiala de sa injuri din 5 in 5 secunde..

CE-I CU VREMEA ASTA TOTUSI ?

Ma asteptam sa fie frig.. si fulgii usor sa cada.. si sa ne ude parul si sa alergam printre ei .

Dar nuuuuuuuuuu .. trebuia sa bata vantul cu 58676776767 km / h .. sa mai si ploua si .. in fine.

Mi-e sila ca va trebui sa o sun pe A.. ” Heii .. da-mi si mie caietele sa-mi scriu lectiile de azi ” . Rahat ! Nu am chef. De vineri tot lenevesc. Dar va trebui sa o fac si pe asta..

Azi e o zi speciala.

E ziua TA , micutule . Se fac 9 de ani de cand esti in viata mea.

Imi amintesc si acum .. cum acum 9 ani mama mi-a zis ” Esti matusa ! „

Habar n-aveam ce-nseamna atunci.. Apoi ai venit si ai locuit cu noi. Erai atat de micut,firav .. cu pielea atat de fina. Erai ca o piatra pretioasa.

Si apoi ai crescut si eram fascinata de tine . Iti examinam intreg corpul.. si ochii aia mari si albastrii care te faceau sa uiti de toate. 

Apoi m-ai poreclit .. pentru ca nu puteai sa-mi spui pe nume ” Pupii a mea ” . Si cum erai micut si grasunel si mergeai cracanat din cauza pampersului.. erai atat de scumpel.

E primul an in care nu suntem impreuna..

Sarbatorile vor fi seci si pustii fara tine..

Haide vino sa-l asteptam pe Mosu.. haide sa facem bradu’ .. hai sa ne batem pe dulciuri.

Dar nu voi mai plange din cauza asta.

Voi fi puternica.

Pentru ca suntem mari , asa-i ?

Am copilarit impreuna. Am crescut impreuna. Te voi iubi mereu neastamparatule !

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor sa ne certam de la calculator..

Ar fi multe de spus si probabil nu as termina vreo 2-3 zile .. 

Te iubesc si astept iar sa fim din nou impreuna.

La multi ani piciule ! Te ador !

Sper ca toate dorintele sa ti se implineasca Mario !

marioooo

41080017

 

 

Si melodia ta  preferata.. pentru ca te-am facut rocker ! Hehehehe !