Tag Archive: vene


Cincizeci şi patru minus una

                       „Cuvinte. Am folosit zeci, sute, mii. 

                        Ne-au unit, ne-au îndepărtat şi ne-au readus la un mal parcă prea nesigur. Cel puţin pentru mine. Ne-a plăcut să le folosim şi, pe moment, nu ne-am gândit unde va duce totul. Sau dacă există un tot.

                        Nu cred că a existat vreodată. Nici nu ne-am străduit să existe. Ori poate eu am visat la el. Am sacrificat un harem de iluzii pe un tot imposibil ori măcar pe o parte din el. 

                        Mi-a plăcut să te îmbrac în cuvinte. Să te învălui în ele. Să spun prin ele ce am de zis despre tine. Nu am folosit altceva. Sau când am încercat să mă îndepărtez de cuvinte, am văzut că e prea riscant şi imposibil, deocamdată şi m-am întors la cuvinte. Întotdeauna m-au primit cu braţele deschise şi m-au ajutat să te creionez iar şi iar. Iar tu rămâneai uimit de fiecare dată, dar poate nu a fost de ajuns.. 

                       Nu am scris niciodată despre fizicul tău. Nu am vrut să par superficială. Să scriu pagini întregi despre ochii tăi, ori despre buzele coapte precum căpşunile de mai sau despre gropiţele din obraji. Mi-ar fi fost greu să vorbesc despre ceva ce nu am văzut, nu am atins, nu am simţit. Mi s-ar fi părut banal, plictisitor. Sunt sigură că ţi s-au mai făcut complimente de acest fel. Voiam altceva.

                      Nu pot spune că fizicul tău nu contează în ecuaţie. Nu am simţit nevoia să scriu despre el pentru că m-a atras mult mai mult mintea ta şi felul tău controversat de a fi. Cine m-ar crede? Ar putea spune cineva că mint şi că încerc să par altceva decât ceea ce sunt.  Nu am pierdut nopţi să-ţi privesc pozele, să-ţi analizez privirea. E una rece, misterioasă şi oricât de mult m-ar fi atras s-o descifrez preferam să recitesc şi să memorez ce ai spus. N-am mai fost îndrăgostită de mintea cuiva aşa, niciodată. Să neg aspectul, să neg orice pentru minte. Să mă fascineze într-un mod de să mă determine să-mi părăsesc locul de confort pentru a o descoperi în amănunt deşi, m-ai avertizat că mi-aş putea pierde propria minte.

                   Ai fost asemeni un pescar ce visează la peştele cel mare, la captura magnifică dar, până atunci se amăgeşte cu peştişori mai mici pe care-i ademeneşte cu momeli bine pregătite şi poate, poate va reuşi. M-ai ademenit cu frumoase cuvinte ori cu momeli atrăgătoare şi asemeni unui peşte naiv şi nătâng am căzut în plasă. Mă păstrai zeci de minute, poate câteva ore apoi mă aruncai înapoi spre apele învolburate. 

                 Întotdeauna mă întorceam. Ştiam că nu e tocmai bine ori că nu o să reuşesc să fiu acea captură şi, totuşi, în naivitatea mea o făceam. Mă loveam deseori de malurile reci dar, voiam să fiu lângă tine, să te poţi baza pe mine. Nu voiam reciprocitate. Voiam să te văd zâmbind chiar dacă nu eu eram motivul.. Uneori, vedeam câţiva peşti şi mă descurajam. Mă retrăgeam şi-mi aruncai o nouă momeală, zâmbind. Ne-am jucat aşa mult timp. Mă simţeam incomod din cauza celorlalţi peşti şi, chiar de uneori nu-i vedeam fizic ştiam că există. Dar, mă bucuram de ” prezenţa ” ta. Mai mult sau mai puţin. 

                 Îţi prezentam rândurile scrise cu atâta dăruire. Le priveai şi zâmbeai. Pe moment, eram fericită, mulţumită. Dar trecând timpul, apa s-a mărit şi ştiam că vor veni şi mai mulţi, poate captura cea mare iar eu, voi fi cea doar care a scris câteva rânduri. Nu am ştiut niciodată, de fapt, ce am fost în ochii tăi. Un peşte mic într-o baltă plină de peşti mari şi frumoşi. Mi-am ştiu întotdeauna locul şi rolul secundar şi totuşi.. 

              Mulţi au ghinionul să iubească doar trupeşte. Ori să nu înţeleagă şi să ştie ce înseamnă să apreciezi cu adevărat o persoană. Să o poată descrie în orice moment în 5 pagini, să îşi dea seama imediat că ceva e în neregulă. Nu sunt lucruri măreţe şi totuşi .. 

             Eu am ales să mă apropii de tine doar prin cuvinte. Sau, de fapt, conjunctura a determinat asta. M-am obişnuit. Aş mai putea să scriu mult şi bine.. să fiu atrasă de aceleaşi momeli care de la zi de la zi par totuşi diferite şi să vin cum am mai venit la mal dar, nu ai mai fi la fel de surprins şi binedispus şi ai fi dezamăgit că a venit iar şi iar doar un peşte mic iar captura cea mare întârzie să apară. 

            Momente tensionate şi momente în care-mi dădeai prilejul să mă duc imediat să scriu. Să exprim tot ce simt în momentul ăla.. de multe ori am refuzat să o fac. Şi acum mi-a venit greu. Şi totuşi, am simţit că e nevoie.

           53 au trecut. Nu ştiu câte vor mai trece sau dacă voi mai ţine cont de ele. Ne-am sfârşit? M-am sfârşit? Cuvintele mele nu mai au puterea din alte vremuri ? 

          Rolul meu poate a fost doar să descopăr una dintre cele mai frumoase şi controversate minţi. Să am ce analiza, cu ce să-mi umplu timpul. Să ştiu ce să vreau de acum încolo. Să am un target. Probabil, totul a fost în mintea mea şi încă nu m-am trezit.. 

         Liniştea va curge în mine? Trebuie să zbori ? Sau n-am observat când ai făcut-o şi acum eşti doar o hologramă a ceea ce a fost? De fapt.. ce a fost?  53. Harem de iluzii. „

„Sa ma tii in vant nu-i greu
N-ai stiut sa tragi de sfori,
Am cazut de mii de ori”

plictisitor. Probabil ţi s-au făcut de multe ori complimente de acest

„Nu-i lăsa să plece..”

                       Neputinta imi curge prin vene si ma doboara. Nu pot face nimic. Nu stiu nici macar ce sa simt. Ura ? Ar fi prea mult. Indiferenta? Prea putin.

                     Toamna si-a intrat in rol.. de ceva vreme dar pana azi nici n-am simtit-o.. aveam sufletul atat de cald si eram sigura ca o puteam invinge..

                    Acum.. totul pare altfel. Rece. Fara sens , noima . Ma simt straina de toti si toate. Am trait atata timp intr-un glob de cristal ? A fost un vis intr-atat de frumos ?

                  Demoni dau tarcoale sufletului meu .. L-au urmarit atata timp iar acum.. isi vor doar premiul. Fericirea nu vine niciodata singura , fara sacrificii . De ce l-as pastra intact ? Pentru ce ? Nimic nu mai e sigur.. 

                 Din tot ce mai doare.. doar tu ai mai ramas. Tu si EI. Ce sa fac acum cu EI ? Ce le mai pot oferi ? Incertitudine ? Nesiguranta ? Asta nu-i pastreaza aici.. Nu-mi incalzesc sufletul. Nu pot alunga demonii. 

                 Intemnitati nu-i pot tine , le-am promis ca-i voi incalzi cu atentie , grija.. iubire. Acum , ma vor parasi ? De ce totul e atat de trecator ? De ce am atatea intrebari fara raspuns ?  

                 Mi-ai spus ca nu-mi vor face rau .. dar as vrea sa ma determini sa-i pastrez.  As vrea sa ma ajuti .. sa putem da timpul inapoi . Sa fie iar bine . Sa fie cald , soare si multe zambete. Acel zambet ce ma binedispunea. Acea imbratisare care ma lasa fara vlaga ..

                Dragii mei.. cu voi ce ma fac ? 

1186060_417696595006890_1557743966_n

          N-as vrea sa par acum lingusitoare dar stiti , baietii-s super 😆 !

            Intai vreau sa vorbesc despre aspect. Mie mi se par foarte tari baietii la capitolul asta, serios. O sa va explic si de ce.

            Frumusetea lor e naturala nene. Si nu ma refer la tipii care se ingrijesc mai mult decat o fata. Nu ca n-ar fi agreabili dar nu , aici ma refer la tipii naturali. Sa le vezi fatuca lor atat de draguta. Fara niciun pic de machiaj cum e in cazul fetelor. Sa le vezi culoarea ochilor.. atat de frumoasa. Uneori de un albastru nemaivazut sau un negru himeric.  E adevarat ca putin tus sau creion iti pune ochiul in evidenta dar.. v-ati uitat vreodata atat de atent la un baiat?

           Ce am putea vedea frumos la un baiat ? Trebuie  sa recunoastem , aspectul conteaza. Nu cred in balivernele ” Vai , interiorul , caracterul ” . Nu te uiti pe strada la cineva si spui” Vai ce interior frumos are , vai , cred ca o sa fiu pe veci cu el.”Nu,prima data vezi persoana respectiva.Daca e placuta , incepi sa vorbesti cu ea si de aici ..se poate infiripa ceva.

          Imbracamintea baietilor . Acum se pune multa importanta pe lucrul asta. Unii spun ca de la un timp baietii se imbraca mai bine. Mai bine dar toti cam la fel. Pantaloni cat mai mulati ( serios?! )  si tricouri cu-n fel de decolteu. Hai ca pantalonii mai merg dar tricourile alea mie una nu-mi plac. Probabil conteaza si asta intr-o proportie maricica. Eu, spre exemplu nu suport tipii cu ” slachi” 😆 . Sandalele parca mai merg dar slapii… hell no.

         Oare la un baiat trebuie sa ne uitam doar daca are un abdomen cat mai bine lucrat si freza facuta? Nu.. sunt atatea lucruri la aspectul lui. Gatul mi se pare o parte foarte interesanta. Si daca are si alunite,uau. Un gat e si mai frumos cu-n lant ce-l inconjoara.

         Mainile unui baiat sunt foarte interesante. Mai ales daca i se vad venele. Nu extrem de proeminente dar e un peisaj foarte frumos. Degetele.. unghiile sunt lucruri foarte importante. Ador degetele lungi,de pianist.. iar cu un inel pe ele,god,perfect ! Nu trebuie sa aiba manichiura facuta dar nici unghii mancate sau mizerie sub ele. Oribil !

          Ochii .. oglinda sufletului. Cred ca fiecare fata are preferintele ei : albastri,verzi,caprui ori negri. Dar si cand te indragostesti parca nu mai conteaza. Eu una ii prefer pe cei albastri.Am fost indragostita si de ochi caprui.. dar cei albastri au ceva special, ceva al lor . Iar acum sunt din nou indragostita de cei mai frumosi ochi albastri pentru mine.. Sa te poti uita la ei si sa-ti transmita atatea lucruri pe care cuvintele n-ar avea puterea sa o faca..Sa-i privesti, sa vezi ce culoare speciala au si parca in fiecare zi descoperi ceva nou.. 

          Inaltimea unui baiat. Multe fete-si doresc tipi mai inalti din diverse motive. Sa le poata saruta pe frunte,arata mai bine .. Totusi, repet cand te indragostesti parca nu mai conteaza asta. Si eu prefer tipii mai inalti . De ce? Stiu ca va suna ciudat dar tipii inalti,dupa cum stiti au picioarele lungi. Mi se pare o parte foarte atragatoare la un baiat ! Bine ca nu ma refer la tipii aia super inalti si cu niste picioare zici ca-s paie de chibrituri ! 😆 ..  Am iesit si cu tipi mai mici de inaltime si nu m-am simtit bine. Cred ca un tip mai inalt iti ofera si o anumita siguranta, protectie.

           Si am ajuns la comportament : cel mai greu capitol as putea spune. Unele fete prefera baietii rai. De ce? Pentru ca le pot oferi protectie,sa intre in noi anturaje , sa faca lucruri la care inainte nici nu visau. Sunt tipe care stau dupa cei ” inaccesibili”,indiferenti , care se lasa greu pentru ca vezi Doamne sunt o prada mai grea. Cred ca daca un baiat e sa fie interesat , e de la inceput nu trebuie sa te rogi efectiv de el.. 

        Baietii pot fi si sensibili si de obicei fetele cauta asta.  Si au si pretentia sa fie ca X sau ca Y. Nu, nu-i poti cere unui baiat asta pentru ca nici ei nu ar trebui sa o faca la randul lor. Fiecare baiat e special in felul sau. Si sensibil. DA,orice tip e sensibil doar ca depinde cat arata asta. Conteaza mult cat il faci sa-ti arate partea sensibila.

         Si sensibilitatea trebuie vazuta in mai multe moduri.. nu trebuie neaparat sa-ti faca poezii de dragoste, sa fie un mic Eminescu. Sa fie el si sa te faca sa te simti bine, in largul tau, sa-i poti spune orice. Sa-ti fie mai intai un prieten bun si mai tarziu iubit. 

        Sunt sigura c-ar fi mult mai multe de zis dar ma opresc aici.  Un baiat poate fi vazut din mai multe perspective si cred ca cel mai important e sa nu fie comparat cu altii pentru ca suntem unici si asta ne face speciali.. 

        Voi ce apreciati la un baiat? 

Sacrificii..

De multe ori auzim ” Ce-ai face pentru persoana draga/iubita?” ” Ti-ai da viata pentru ea ? ” 

Nu pot afirma inca ” Ohh mi-as da viata pentru X ” Nu , serios am 17 ani nu 40 !

Cand le vad pe unele ” Vai , il iubeeeesc .. nu pot trai fara el .  As da orice sa fiu cu el .. ”  si multe altele. Serios ?! Voi ganditi cand spuneti asta?

Sunteti penaleeeeeeeee !

Sunt de parere ca adevarata iubire vine dupa 30 de ani . Pana atunci cred ca e o puternica atractie fizica.. si apoi cu timpul vine si iubirea.  Acum nu vreau sa va simtiti jigniti sau nu stiu cum . E parerea mea . 

Nu cred in iubire la varsta asta. Da, recunosc am zis si eu ” Te iubesc ” dar.. nu e vorba ca regret.. dar nu cred ca era in adevaratul sens . Era ceva de moment.. e ca si cum ai zice” Tin la tine ” . Nu , iubirea e ceva mai mult .

Probabil e atunci cand iti accepti partenerul cu bune si cu rele , cand certurile sunt doar pentru a va tachina reciproc , cand simti ca nu poti trai fara el/ea  .. sa doresti sa-i fii mereu alaturi si alte lucruri din astea siropoaaaase ! 😀

Tin la M. dar nu pot spune ca-l iubesc. Chiar vorbeam intr-o zi cu el despre asta si am fost amandoi de acord ca nu se poate vorbi inca de iubire. . 

Vad relatia alor mei . Au trecut prin numeroase momente dificile.. si au atatea amintiri impreuna si .. da , ei pot vorbi de asemenea sacrificii .. dar cand tu esti de 2-3 luni cu X si va iubiti de va ies ochii poti afirma asa ceva? Penibil .

Sau cei care afirma ca ” vai , m-am despartit de Gigel, realizezi fato ? Imi vine sa mor , ceva din mine s-a ruptttttt .. viata numai are sens ” . OH DOAMNE ! Hai , fa-ti un breton la vene. N-are nimic. Doar e la moda. Mai iesi din monotonie.

FETELOR .. e doar un baiat . Daca n-a fost sa fie , resemnati-va ! Nu va merita sau aveti orgoliul prea mare din astea.Mai sunt baieti.. mai ales daca aveti 16-17ani. Da , v-a spus ca va iubeste, ca sunteti totul pentru el .. ca n-o sa va paraseasca niciodata , dar a facut-o . Ei si ? Nu e sfarsitul lumii .  Mai bine singure decat cu o companie de nimic :D!

Si daca va loveste.. da-ti-l dracului ! Nu merita ! Nici pentru ochii lui frumosi , nici pentru o floare , pentru nimic .

Sau alea care-si incep viata sexuala doar pentru a nu-si pierde iubitul . Nu , momentul ala e unul special , consider eu , si o faci cand .. simti asta nu ca sa nu te desparti de Vasilica. Oricum iti va da papucii dupa ce se va plictisi de tine.

De fapt .. toate zic asa si la practica-s varza.

Stiu si eu ma atasez repede de persoaneeeeeeeeeeeeeeeeeeeee dar nu , nu as face sacrificii pentru persoana iubita.Nu acum.

Desi as putea fi subiectiva pentru ca-s intr-o relatie.. dar nu ! Ar fi stupid. 

Voi.. ati face sacrificul suprem pentru persoana iubita?