Tag Archive: verde


Haos VS Cosmos

Haos în mintea mea. Cosmos în ochii tăi.

Cosmos în miintea mea. Haos în ochii tăi.

Haos în viața mea. Cosmos în juru-mi când sunt tine.

Cosmos când buzele ni se contopesc. Haos începând cu clipa în care dispari de lângă mine.

Haos când ochii tăi nu mă privesc. Cosmos când mă pierd în ochii tăi de-un verde unicat.

Cosmos când mă îmbrățișezi de parcă e ultima oară când ne vedem. Haos când noaptea perfidă ne desparte.

Haos cu gândul la vacanța ce bate la ușă. Cosmos visând la clipa reîntâlnirii.

Cosmos când te deschizi față de mine. Haos în momentul când scepticismul mă cuprinde.

Haos când gânduri nepotrivite îmi înconjoară sufletul cu lanțuri dintre cele mai grele. Cosmos când mi le alungi cu o simplă îmbrățișare. Simplă, dar atât de sinceră.

Cosmos cu gândul în suflet că-mi ești din ce in ce aproape de suflet zi de zi. Haos când mă gândesc cât pe neașteptate a venit totul. Dar vai, cât de rapid.

Haos amintindu-mi modul în care erai creionat în capul meu. Cosmos pentru ceea ce reprezinți actualmente, într-un timp atât de scurt.

Gândurile mele alternează între Cosmos și Haos. Oare nu e același lucru? Nu e oare Cosmosul doar un Haos ce are tendința de a fi mai aranjat? Ce e până la urmă Cosmosul? Dar Haosul?  De ce mereu asociem Haosul cu întâmplările negative din viața noastră?

De ce nu ar fi asociate cu minunatul Cosmos? Ce ar fi până la urmă? E doar ceva nemărginit, fără cap, fără coadă. Poate inspira teamă. Acea teamă de necunoscut. De ce nu ar fi chiar Cosmosul un Haos? Cine ar vrea să se piardă printre planete, constelații?

De ce Haosul nu ar fi ceva bun? De ce nu ai putea descrie amalgamul de sentimente ce te cuprinde când brațele lui te înconjoară? Când te privește în ochi și-ți spune suav că „Totul va fi bine”?

Cosmos când ești aproape. Haos din momentul în care realizez că va trebui să pleci.

Cosmos în ochii tăi. Haos în mintea mea.

Cosmos când te sărut chit că ești răcit bocnă. Haos ar fi de n-aș profita de fiecare ocazie ce mi se oferă.

Cosmos pentru că exiști. Haos de-ai pleca.

Rămâi. Rămâi cu mine.

Nu-mi da drumul.

Artă-mă.

Hai să ne creionăm frumos.

Să ne pierdem în Cosmos provocând Haos.

 

Reclame

Scuze…

   Ce nu prea suport eu ? Scuzele .. si nu ma refer la alea ” Scuze ca am dat peste tine ori ca ti-am furat ideea pe care vroiai sa o spui la ora ” ..

  Nu .. ma refer la alea care mi se par de-a dreptul penibile . Nu am putut sa vin/scriu/invat/merg/ajut ca ma durea capul,maseaua,parul,unghia,varful nasului ..

  Eu consider ca sinceritatea face aproape totul intre doi oameni . Nu esti sincer e cam aiurea .. pici in ochii mei . 

  Nu consider scuzele ca o cale de a spune „Nu ” intr-un mod dragut.. ci doar niste minciuni . Gogonate !

  Urasc minciuna .  Prefer sa-mi spui verde in fata . Ma voi supara dar eu-s genul care-mi trece repede. Ce rost are sa tii ranchiuna pe om ? Viata-i prea scurta sa urasti ori sa fii suparat/a.  Spune-mi ca nu ai chef , ca ai altceva  de facut dar nu sa minti . E jignitor . E injositor . Te minti de fapt pe tine .

  Eu nu pot sa mint . Mereu ma simt aiurea . Ma apasa constiinta si trebuie sa spun adevarul . Foarte,foarte,foarte rar mi-am mintit  parintii . Pentru ca sentimentul de vinovatie aparea imediat.. si ei oricum ma cunosc foarte bine . Dar prefer sa spun adevarul .. poate nu ” Stii , nu am chef de tine azi , fugi si ia-ti o viata ” .. dar  incerc sa fiu sincera .

  Scuzele astea penale mai apar si dupa ce o persoana nu da niciun semn de viata cateva zile si apoi se gandeste ea cu creierasii ei  , pusi la munca , poate pentru prima data in viata cu adevarat ce sa zica..  Ce-ar fi sa nu mai zica nimic ? Cam tot aia ar fi . Ori o scuza jalnica ori tacerea pentru mine ar fi cam aceeasi chestie .

  Probabil daca acorzi mult prea multa atentie unor persoane si-o iau in cap . Dar roata e rotunda , nu ? Si nu ma refer la razbunare . Nu , nu .. aia-i arma prostului . Dar indiferenta merge mereu ? Tot un fel de razbunare e dac-o iei asa. 

  Si ajung sa-ti strice ziua persoane de la care nici nu te astepti . Sunt acolo pe un piedestal .. si poc deodata pica si ce pacat.. mai greu sa ajungi inapoi . E o ierarhie , corect ? 

  Probabil de aia se spune sa nu ai prea multa incredere in persoane .. Oricum din orice greseala trebuie sa invatam , nu ?