Tag Archive: zbucium


The Man Who Sold The World

               A fost o saptamana… a naibii de grea . Multe teste. Nu foarte grele. Dar stresul ala te ucide. Si apoi suspansul cu notele. Urasc sa fiu tinuta pe jar.

            Inainte nu asteptam sfarsitul de saptamana… cu atata ardoare.. dar acum e parca o minune cereasca . La prima vedere. Dar.. ajung acasa, vinerea dupa ore .. si ma paleste o plictiseala de toata frumusetea. Si un somn incredibil. Si uite asa-ti trece ziua de vineri. Sambata inveti si scrii ca robotul , ca deh , esti a12a si nu-ti permiti sa te duci nepregatit, fiind in defavoarea ta iar duminica iti tragi si tu sufletul iesind  sa incerci sa-i zambesti soarelui care se pare ca e mai indulgent anul asta . 

          Ideea e ca vreau sa se termine tot stresul asta cat mai repede.. dar apoi vin lucruri cat mai complicate. E un intreg zbucium in mine. De cateva zile ascult asta intr-una. 

         Ma stiti. Il ador pe Kurt. Pe Nirvana. Ideea e ca .. desi versurile transmit o anumita chestie..mie total altceva. Ma uit la videoclip , desi il stiu pe de rost. Ma obsedeaza privirea si gesturile lui Kurt. Felul cum e imbracat.Acel pulover , verde, blugii.. totul . Pare atat de serios , concentrat… trist . Ador cum e imbracat. Daca as putea doar asa m-as imbraca. O bluza cat mai larga , sa tina si de cald si niste blugi . E si ultimul lor spectacol.. Mi-as fi dorit sa fiu acolo.Nu pot sa zic ca e idolul meu nici ca-l ador doar din compasiune. Ma atrage pur si simplu. Prin tot ce a fost. 

        Are ….avea in el un soi de tristete in care ma regasesc. Nu mereu o arata. La fel si eu. Ascultandu-i melodiile saptamana asta am incercat sa inteleg , de fapt , de ce am starea asta atat de apatica. Nu cred ca e doar din cauza scolii.Mi-am amintit numeroase lucruri.Si am constientizat alte sute. Ca pot trai si fara anumite persoane, pe care , pana ieri , mi-erau poate printre cele mai dragi persoane. Ca oamenii se schimba si te pot surprinde chiar daca ai 15,18,30,45 de ani. Omul intotdeauna va fi imprevizibil. O fiinta atat de parsiva. 

      Descoperi lucruri la care nu te-ai fi asteptat niciodata. Realizezi ca o persoana la care  nu te-ai fi gandit vreodata , stie , ca pentru tine Oli , Kurt e ” your love ” . Lucru ce cu siguranta-ti schimba seara. Ca un plan important al vietii tale se poate schimba , doar sa-ti doresti asta, sa oferi sansa inceputurilor.

     Iti dai seama ca parti din sufletul tau au ramas… in urma , odata cu trecutul. Atunci cand vorbeai in spital pana la 3-4 dimineata la telefon cu P.. si adormeai asemeni unui copil cu telefonul la ureche iar el iti asculta somnul dulce. Cand A. iti lasa comentarii din cele mai traznite si te numea ” diva ” . Atunci cand ii puteai spune totul , fara nicio retinere , simtind ca e printre singurele persoane care te poate intelege.  Toate astea au trecut incetul cu incetul. Nu fara a cere ceva in schimb.. 

     Nu poti sa-ti recastigi sufletul. Nu ar mai fi acelasi. El e obligat sa ramana in urma , cu acele amintiri pentru a nu afecta prezentul.. viitorul . Poti insa sa-ti reconstruiesti unul nou. Luand-o de la zero. Cu noi amintiri , noi persoane. Caci daca o persoana a plecat din viata ta, nu a facut-o decat sa faca loc alteia,nefiind apta pentru a-l ocupa.

     Am deviat stiu… doar ca nu-mi poate scoate din cap melodia asta. Butonul de „replay” e la pamant…

     Oare ce ne mai rezerva noiembrie ? Abia a inceput si e incredibil… 

Reclame

Asteptare..

   ”  Pereti albi goi .. imi inunda privirea si o obosesc. Pleoapele sunt asemeni plumbului..

       Corpul ma doare.. abia imi pot misca bratele .  

      Bluza alba observ  ca mi-e mult prea mica si-mi strange incheieturile .. 

       Incerc sa ii desfac nasturii mult prea lipiti de piele . Chiar si aceasta operatie ma oboseste.. iar ceea ce descopar ma uimeste. Zgarieturi si rani cicatrizate. Ce mi-am facut ? Si unde ma aflu ? 

       Persoane in paturi alaturate vorbesc dar nu-mi pot da seama ce..  mult prea mult zgomot . Se agita in paturi . Au priviri inspaimantatoare.. De ce nu-i supravegheaza nimeni ? 

        Nu mai vreau sa mai stau aici .. 

        O femeie e langa geam si il loveste cu pumnii . E intr-o stare degradata . Parul valvoi si ochii rosii te fac sa te simti ca intr-un film de groaza. Urla si se zgarie in incercarea ei de a se elibera.. Geamul nu se deschide. Gratii peste tot . 

        Simt cum peretii se apropie si cum vor sa-mi inghita sufletul . Desculta pe gresia rece , patata de cuvinte nespuse incep sa fug .. dar unde ? 

       Incercari zadarnice. Obosesc dupa primele secunde. Simt cum trupul mi-e ravasit de dureri ..  sange . Picaturi mici , fierbinti cad pe gresia infecta . Observ cu stupoare ca de la mine e . Asa zisul fluturas de la mana a cedat. Siroaie curg.. iar eu nu stiu ce sa fac. Incerc sa gasesc ajutor . O persoana. Nici tipenie de om . 

      Intunericul incearca sa puna stapanire pe holul nesfarsit .. cateva neoane incearca sa faca lumina . Sa ma indrepte.. spre niciunde. 

       Nu inteleg de unde atatea zgarieturi . Rani. Ce-i cu mine ? Nici macar o oglinda . 

     Simt ceva .. un sentiment . E dor  , am nevoie de o persoana. De fapt, asta caut. O anumita persoana. Nu ma uit dupa o iesire . Dupa cineva.. dupa cine ? De ce-mi plang ochii ? De ce nu ma pot opri din plans ? Unde ma aflu ?

     Un gol ma cuprinde. Ma simt incompleta.. pierduta .  Ma prabusesc intr-un plans zgomotos. Sangele nu mai conteneste. Ce naiba se intampla ? Vreau sa scap de aici . Inca nu-mi pot da seama dupa cine ravnesc. Am uitat tot . Nu stiu nici cine mai sunt . De ce sunt toti imbracati in alb.. de ce-am rani ?

      Ma intind pe gresia rece .. lacrimile nu inceteaza. Voi astepta aici . Incerc sa-mi aduc aminte .. 

      Pasi . Imi invadeaza mintea. Se apropie. Si mai aproape . Oameni ce nu-mi transmit nimic , reci .. ma ridica de jos cu o forta inexplicabila . Trag de mine si ma imbraca cu o camasa. Ce ? Nu . Opriti-va. Nu sunt nebuna !!

       Degeaba plang si incerc sa le explic ca e o greseala..  Mi-e teama . Ce o sa-mi faca ? Urasc injectiile . Ma simt atat de slabita.. Brate puternice ma imobilizeaza . Ii implor sa ma lase sa plec .. mi-e teama . Unde e toata lumea ? Unde e EL ?

       Cred ca acum sunt sedata .. dar mintea mi-e mai lucida ca la inceput . Oamenii din jurul meu incearca sa-i linisteasca pe ceilalti .. Ceata totala. 

       Imi amintesc totul .. imi amintesc cat te mult te iubeam .. stai , de ce folosesc trecutul ? A trecut mult prea mult timp. Iar tu nu ai mai venit .. eu te-am asteptat. 

       Asteptarea e radacina tuturor durerilor de inima . Dar eu nu ma simt bine deloc . Ma simt pierduta.. singura. Incompleta. Am nevoie de tine . Aici . Acum . 

       Zeci de ani au trecut iar eu .. am ramas doar cu nebunia. 

      Am innebunit dragule .. probabil maine te vei trezi fericit iar eu … te voi astepta. Sa vii . Sa-mi aduci fericirea.  Sa ma iei de aici. Vei veni , nu-i asa ? Vom fi fericiti .. stiu asta. Imi place sa visez.. nimeni nu-mi poate pune granite la vise.

       Maine vei fi aici .. chiar daca au trecut zeci de ani iar peste chipul meu boala si-a pus amprentele .. 

       Te astept.. sa ma readuci la viata . ” 

” You look so tired and unhappy

No alarms and no surprises (let me out of here) ” 

Caz inchis .. ?

  Probabil sunt doar o stea calatoare, ratacita  ce-si cauta cerul  .. 

  Ma inchid in mine . Fata de ceilalti . 

  Nu vreau sa fiu sociabila . Nu vreau sa aud de nici o problema . 

  Doar imi pun castile la refuz si calatoresc spre o alta lume , una a mea . Doar a mea . In care pot visa cu ochii deschisi fara ca nimeni sa-mi puna granite la vise .. 

  Acolo totul e perfect. Tu , eu , ei . Fara boli , referate , proiecte , ploi , vant rece , necazuri . 

  Imi place sa ma intind pe pajistea mea plina de lalele multicolore iar mireasma lor sa-mi imbie simturile . Sa le simt petalele fine mangaindu-mi fata ..  Sa ma uit la nori si sa ghicesc formele lor . Ma simt ca un copil rasfantandu-se-n propriile vise . 

  Sunt o visatoare , asta-i clar . Si Scott e-n lumea mea . Stam imbratisati . El visand la cateluse , eu .. eu visand la ” mai bine”.

  Ma pierd insa in ochii lui , mari blanzi si cand vine sa-l mangai .. ma bucura enorm . Imi place sa ” pierd timpul cu el . Ma iubeste sincer . Fara a-mi spune un cuvant . Doar privindu-l stiu ca ma iubeste . Seara e langa pat , urandu-mi din priviri ” Noapte buna micuto ! ” .. Eu ii mangai usor chipul , asteptand dimineata sa ne regasim . Si peste 30 de zile ma voi desparti si de tine . Inca nu realizez . Imi esti mai mult decat un prieten desi esti necuvantator . 

 Spuneam ca nu vreau sa fiu sociabila . Duminica nu am iesit in oras cu ea , asa cum ma rugase . Cateva persoane mi-au reprosat dar sincer .. ma lasa rece . Am preferat sa ies cu Scott , sa ne plimbam. Sa luam o mica mare gura de aer . Doar eu si el . Sa strabatem orasul pana ni se face foame . 

 Sunt o ciudata . Nu fac ceea ce face toata lumea . Cine nu ar iesi cu prietenii in loc sa plimbe un caine ? De ce nevoia asta de singuratate ? Poate pentru ca am ajuns la un punct in care vreau sa ma inteleg , sa petrec timp cu mine insami . Sa fiu doar eu . Suna atat de egoist. 

 Vad lumea in juru-mi agitandu-se pentru tot felul de lucruri ce mie mi se par infime : un ruj , parfum , cadouri , petreceri.  Nu , nu sunt din filmul asta . Si nici nu vreau. 

 Pur si simplu simt ca renasc . Redevin de fapt , vechea EU. Tipa putin introvertita , pierduta-n fel de fel de povesti stiute doar de ea. Imi inchid sufletul . Nu poti intelege nimic din el . E-ngradit cu porti mari , grele de fier . Indestructibil . El m-a facut asa . Nu cum se zice .. unele intamplari . Eu am ales sa fiu asa. 

 Vad cupluri zi de zi . Unii se iubesc .. altii cica o fac . Nu vad nimic in privirile lor , nici o stralucire , nici un Dumnezeu. Ori ochii mei nu stiu sa priveasca in adancul lor ? Oare sunt mult prea captata de propria-mi lume pentru a vedea adevarul ?

  Poate ma amagesc traind in propria-mi lume refuzand  viata ” normala ” , sa fiu ca ei . 

 Tu .. tu esti acelasi . Sunt eu prea schimbata .  Desi m-am inchis si refuz sa fiu ca ei , sa traiesc precum ei , sa ma port ca ei .. sentimentele mele sunt aceleasi . Incercam sa lupt cu ele . Sa nu mai fiu atat de atasata . Sa incerc sa te privesc cu alti ochi . Dar cum poti sta fata-n fata cu persoana la care tii si sa incerci s-o vezi altfel decat pana acum daca ea nu ti-a gresit ? 

 Si .. lupt sa nu ma consum ca nu esti bine . Si e doar vina ta .. putin si a mea . Daca as fi fost acolo , la momentul potrivit totul ar fi fost bine . Dar antiteza e apasatoare . Tu , sentimente , suflet rigid . 

 Poate de asta nu-s eu . Lupte interioare . Dor , dorinte , vise , libertate .. 

 Sper doar sa fie bine .. cine va castiga nu stiu . Ramane de vazut ..

Ambiguu ..

Together as one

Against all others…