”  O ploaie de toamna se ivi in calea intalnirii celor doi , Iona si Mihail..

  Zgribuliti de frig se indreptara spre camaruta modesta a acestuia..

  Iona, intra … si ramase uimita in timp ce-si dadea jos paltonul. O multitudine de picturi o priveau. In acele picturi era implementat chipul ei. Zeci de portrete o priveau : mirata , indragostita , bosumflata , confuza..

  Se aseza pe pat inmarmurita.. 

   -Iti pot explica .. doar da-mi voie .. spuse el.

  -Nu-mi vine sa cred.. ca tu ai facut toate astea.  Eu.. eu .. sunt peste tot ! 

 Se aseza langa ea pe pat. O privea cu ochii mari , negri si cu buzele tremurande..

  – Iona , stiu ca pare ciudat.. asemeni unui altar dar…sunt confuz.  Probabil sunt mult prea indragostit. Simt mii de fluturi atunci cand te vad si .. desi as vrea sa-ti spun multe .. ma pierd. Ador felul tau cum ma privesti, tachinezi.. felul tau de a fi. Uneori nu pot dormi.. iau o foaie si totul vine de la sine . Nu ma pot opri din a te desena . Buzele tale.. sunt un dar al zeilor iar eu.. un simplu muritor care poate a mers prea departe..

   Iona avea privirea pierduta .. incerca sa spuna ceva dar emotiile o copleseau . Isi atinse obrajii.. Desi in incapere era frig.. simtea cum obrajii ii iau foc . Isi duse palmele repede spre ei si incerca sa se calmeze.  Visa ?! De ce sta el langa ea si-o priveste in modul asta spunandu-i lucruri pe care le citesti doar in romanele de dragoste ?! 

   – Eu .. spune-mi ca visez . 

  – Stii .. esti prima fata care calca in modesta mea camaruta. Cine ar vrea sa se vada cu-n biet pictoras care nu castiga cine stie ce?  .. Poate am intrecut masura si ma crezi vreun obsedat . Imi cer mii de scuze . Nu stiu cum sa-mi arat sentimentele .. 

  Iona intoarse capul si sari in bratele lui plangand . El ramase uimit , mangaindu-i parul .

  Cu ochii inlacrimati ridica privirea si ii stranse obrajii intre palmele ce-i tremurau spunandu-i : 

  – De ce te subestimezi ? Nu-mi pasa ca altii te cred un biet pictoras. Tu ai talent , am incredere in tine ! Am fost doar coplesita .. de tot ce ai facut . Nimeni nu a mai facut asta pentru mine . Nu-mi pasa daca e un altar sau nu . Iubesc faptul ca te-am intalnit .. te iubesc de fapt si probabil asta incerci sa-mi transmiti .. 

 – Iona. . ma cunosti mai bine decat m-as putea cunoaste in toata viata . M-am pierdut doar ..

 -Incercand sa-ti ceri scuze de la ceva firesc ? Copil naiv ce esti .. 

 -Copil.. copilul tau ? 

 -Mereu vei fi .. 

– Iona daca ai stii .. 

– Ca ma iubesti ? E evident.. 

 Il stranse puternic in brate si-l saruta .  Parca si portretele le zambeau . Frig ? Nu-l mai simteau .  Inimile lor bateau in ritmul ploii de afara . Zgomotos si lipite una de alta intocmai unor stropi . 

– Nu inteleg de ce tocmai tu.. si probabil nu o sa vreau sa inteleg . Doar ca ajungi uneori sa iti placa o persoana atat de mult incat sa nu mai vrei sa-i mai dai drumul . Sa-ti doresti sa o pastrezi mereu langa tine  . La bine si la rau . Orice gest de-al ei ti se pare perfect.. desi oricine are imperfectiuni  . Esti imperfect de perfecta . De ce te iubesc ? De ce mi-e dor imediat dupa ce pleci ? 

-Nu am crezut niciodata in destin .. doar ca ma bucur atat de mult de prezent incat nu-mi mai pasa de altcineva. Sunt fericita. Ma faci fericita . Realizezi ? Nimic nu mai conteaza . 

Noaptea veni cu fulgere si tunetele ce bantuiau cerul purpuriu.. Dar nimic nu mai conta . Imbratisati in intunericul tacut nu-si mai doreau nimic decat ca aceasta poveste sa nu se mai termine .. intocmai ca cele din copilarie.. ” 

” They don’t care about you, like I do, like I do „