Ieri am redescoperit ceva. Daca e redescoperire, evident ca stiam, doar ca nu realizam.
Credeam, initial, c-o sa am parte de cea mai plictisitoare vacanta de vara. Plina de stres la inceput, apoi anosta. Inca-s stresata. O s-am un morcov in dos joi de toata frumusetea.. pana aflu rezultatele.. o sa albesc de tot. Dar si daca iau, o sa stresez lumea cu ” Sunt un caluuuuuuut fericit, calut-calut fericit. ”
Originalul nu-l gasesc. E de la un desen animat. Dar… cam asa o sa cant mereu. Bine, calut, iapa nici nu mai conteaza !
Ieri, ma duceam acasa si trebuia sa-l sun. Moarta de cald, infometata mergeam printre oamenii care, parca, nici nu simteam aerul inabusitor. Sa subliniez ca era ora 12, deci nu foarte devreme.
Pentru mine vocea unui tip conteaza foarte mult. Si nu ma refer la accent. Nu ma deranjeaza sa aiba accent moldovenesc. Sunt moldoveanca, ce naiba, nu ma deranjeaza. Mai degraba tonalitatea, cat de dulce e. Nu-mi plac vocile prea groase dar nici cele prea subtiri. Potrivite. Cele care sa-ti transmita ceva doar printr-un simplu ” Buna” .
Probabil, multi stiti ca vocea baietilor dimineata are ceva aparte. Nu am stat sa analizez la fete, dar la baieti clar e ceva. Sau poate mi se pare mie ceva magnific doar pentru ca-l plac. Baietii au vocea dimineata prea frumoasa, profunda, iti vine sa lasi totul balta si sa te duci sa stai si sa-i asculti, vorbind. Orice. Doar sa-i auzi.
Nu stiu daca o sa mai prind o asemenea voce.Era deosebita sau sa se puna si dorul acumulat? Mi-a disparut si foamea si pluteam pe un norisor.. A fost o sclipire, ceva. Prea draguta… Oricum, el are o voce diferita de toti pe care-i stiu, e placuta chiar si cand se enerveaza…..
Oricat de mult te-ar enerva un baiat, aminteste-ti cat de placuta ii este vocea dimineata si uiti de toate.
” Isi dorea sa-l vada cu ardoare. Demonii din trup ii zgariau sufletul, facandu-l bucati. Ravnea la ochii lui albastri, la buzele lui carnoase si fierbinti.. Mainile lui fine.. ii aminteam acum de modul cum se jucau in parul carliontat, cum bratele lui puternice ii imbratisau trupul firav cuprins acum de demonii incertitudinii…
Se privi in oglinda. Cearcane adanci ii intunecau chipul angelic. Ochii verzi pareau acum tulburi.Zambetul ii disparuse o data cu ultimele urme de umanitate ramase….
Isi colora pleoapele in negru, asa cum facea mereu cand nu voia ca nimeni sa-i citeasca privirea… voia sa salveze aparentele dar trupul slabit o trada. Isi puse rochia neagra, stransa pe corpu-i firav care parea sa nu mai reziste nici acestui material inofensiv. Isi aranja cu grija parul.. dar mainile-i tremurau nervos. Isi musca buzele salbatic incercand sa controleze avalansa de lacrimi ce se pregatea sa cada …
Nu-si lua pantofi. Nu voia sa impresioneze. El stia prea bine ca nu-i suporta. Genunchii ii tremurau. Lumea se uita la ea ciudat. Rochie de seara cu tenisi.. o fata care parea sa promita multe mergea de parca facea parte dintr-o lume diferita. Nimic de aici nu coincidea cu fiinta ei.
Privirea-i incetosata ii facea drumul pana la el interminabil. Tot ce dorea e sa-i mai simta trupul langa al ei, sa-i simta savoarea buzelor, sa o iubeasca din nou… Urca scarile in graba de parca ar fi ultimul lucru pe care-l facea in viata..
Soneria facu un sunet arsuzitor si obositor. Inima-i batea nebuneste la gandul ca o va intampina cu acel zambet.. ce uneori ascundea prea multe lucruri, pe care incerca de luni bune sa le descifreze cu pretul sufletului ei…
Ca de obicei, ii ocoli privirea. Acei ochi albastri la care ravnea.. pe care rareori ii intelegea. In care voia sa fie singura imagine vazuta de ei, sa-i vada dilatati doar pentru prezenta ei. Se aseza pe un colt de pat, cu privirea-n jos, muscandu-si buzele. Tot ce-si dorea e sa-l devoreze, sa-i devoreze trupul, sufletul , orice… sa fie doar al ei. Sa fie ultima data cand se va lasa iubit de cineva, cu sau fara voia lui…
Se aseza langa ea, intins pe patul moale. O trase langa el, la piept. Zambea. Se simtea atat de mica. Fata-i rosie ii descoperea surprinderea. De ce se purta atat de natural? Sa se poarte normal sau sa izbucneasca in plans ?
Intr-un moment, fara sa-si dea seama, el se sprijini de pieptul ei, cei doi intersercandu-si inevitabil privirea. Inghiti in sec. Isi dorea doar sa reziste acelei priviri, acelei influente.. buza de jos ii tremura si tot ce-si dorea era sa-l sarute. Mainile ei, desi firave, ii cuprinsera spatele si-l trase spre ea c-o forta nebanuita. Se unise cu el intr-un sarut mult asteptat. Se simti lipsita de vlaga dar il imbratisa dorind parca sa-si uneasca trupurile.
Rochia de pe ea disparuse intocmai ca ultima dorinta, indeplinindu-se. Privirea-i era fixata pe tavan. Lacrimi curgeau siroaie. Stia ca asta il face fericit. Nu-i era nici amanta, nici iubita. Era singura pe care o iubea trupeste. Era….. un corp pentru dorintele lui carnale. Nu-l mai putea citi, nu-si mai dorea sa se complice. Voia sa se daruiasca in totalitate. Fiecare particica sa fie iubita doar de el. Isi pierduse orice incredere in ea. Uitase sa se deschida, sa-i zambeasca, sa-l intampine cu imbratisari si vorbe calde… orice simtea era doar o temere.
Se opri. Ii dadu parul din ochi si o privi zambindu-i.
” – Esti bleaga si naiva. Stii ca nu merit lacrimile astea. „
„- Nu le pot opri. Asta e menirea lor. Sa cada. Bucura-te. Cineva are sentimente pentru tine fara a te obliga sa-i raspunzi intocmai… cineva o face deliberat. „
” – Stii ca eu nu ma exteriorizez. Stiai de la inceput.. tu esti copilaroasa, blanda, frumoasa si ai un suflet incredibil. Un suflet in care am incaput si eu.. crezi ca nu realizez ca prezenta mea iti intuneca ratiunea, viziunea? Ti-am zis de multe ori sa te indepartezi de mine , de tot ce-nsemn eu.. „
„-Esti ca un rau necesar.. si stii foarte bine… „
„-Bleaga mica… ”
Se puse cu capul pe pieptul ei ascultandu-i bataile inimii …
Ea se ridica zgomotos si cazu jos din cauza fragilitatii trupului sau. Plangea, plangea convulsiv. Se smulse din bratele lui. Se ghemui in mijlocul camerei, facandu-l sa se intrebe ce se intampla.
” – Tu nu intelegi… n-ai sa intelegi niciodata. Traiesti in lumea ta. Lume in care eu nu am acces… M-am straduit atat de mult sa fac parte din ea, sa fac parte din tine. Sa-ti apartin. Mi-am compromis sufletul pentru tine. Pentru noi. Uitam sa fiu eu, ma dedicam tie. Te ascultam, iti sorbeam cuvintele, te admiram, savuram orice secunda alaturi de tine.. Tot ce mi-am dorit a fost sa nu simt nimic profund pentru tine… nimic care sa ma faca sa-mi pierd mintile. Dar iata-ma aici, in mijlocul camerei tale, plangand si ducand totul pe terenul dramei. Mi-am dat seama ca te iubesc si ca lucrurile nu mai pot avansa. Mi-am dat seama ca tin mult mai mult la tine decat la mine….. „
Ramase incremenit in mijlocul patului uitandu-se la ea. Cuvintele pareau ca-l lovesc din toate partile. Nu stia ce sa spuna. Stia asta, dar fiindu-i spuse cu atata hotarare.. il nelinisteau. Sa o imbratiseze? S-ar fi smucit.. sa o sarute? Nici nu s-ar fi putut atinge de ea. Simtea ca trebuie sa-i fie alaturi, sa o linisteasca..
” – Imi pare rau c-ai ajuns in starea asta….. din cauza mea . „
” – E vina mea, m-am complacut. N-am putut renunta la ochii tai albastri, unde simteam siguranta, la atentia pe care mi-o acordai, la tot timpul petrecut impreuna… la pielea ta fina si alba… ”
Liniste. Se apropie de ea. O imbratiseaza strans. Nu poate sa-i promita nimic. Doar ca pe moment, e aici, langa ea. Il saruta ca si cand ar fi ultimul sarut… ii zambeste, sarutandu-i nasul, fruntea si obrajii..
Adorm imbratisati, asa cum si-a dorit intotdeauna. In bratele lui protectoare, fiind singura femeie din viata lui…
” Dragul meu,
Poate nu te-am meritat niciodata. Tu voiai o iubire simpla, eu am complicat totul. Nu mai pot trai asa, oricat de greu mi-ar fi sa ma despart……. de mine. Caci iti apartin tie. Ti-am apartinut de atatea ori, m-ai avut. Nu vreau sa-ti tin viata in loc. Te iubesc, de aia n-as vrea sa te schimbi pentru mine. Eu iubesc, deci sunt bolnava. Bolnava de iubire. Trista si bolnava. Stii ce e trist? Ca oricat timp as petrece cu tine, nu ma vindec. Sunt rani prea adanci.
Nu ma cauta. Ar fi prea dureros……. acum, cand poate e prea tarziu. Stiu doar ca-n ultima zi din ce-a ramas din mine, am fost a ta. Voi ramane pe vecie.
..…… pentru cat timp nu stiu. Vad ca s-au facut multe schimbari aici si ma uitam de parca am dat prima data de internet.
Da, se pare ca incerc sa scriu iar ceva. Poate fara sens, neinteresant.. doar ca simteam nevoia sa mai insir niste cuvinte pe o foaie alba, nevinovata. Care.. va deveni martor al gandurilor mele incalcite.
Da, am terminat si cu BAC-ul, yeeey ! Hai sa vorbim despre asta. Am avut un morcov in dos cat Casa Poporului. Am invatat de m-am spetit la romana si tot dezamagita sunt. Cu o seara inainte, am stat ca nebuna pana la 12 si am avut o durere de cap imensa, am vomat. Stiu, sunt foarte emotiva si ma stresez imediat. Dimineata eram varza. Dar, nu vreau sa-mi gasesc scuze. Puteam mai mult asta e clar. Apoi istoria si logica au fost floare la ureche. La logica am terminat in jumatatate de ora iar o ora si 10 minute m-am uitat pe pereti, stiti.. regula aia, nu te lasa sa iesi decat dupa o ora jumatate.
N-as vrea sa para aceasta postare ca o imensa lauda adresata mie. Doar ca oameni buni, BAC-ul nu e ceea ce pare ! Daca inveti la timp.. totul e floare la ureche. Cel putin la romana. Nu va bazati pe ideea ca nu da poezie anul asta, desi au dat ani la randul !!!! Si eu speram la un Morometii, ceva.. de unde ! :))
La liceu s-au afisat rezultatele c-o zi inainte, de duminica. A fost o zi urata, din mai multe puncte de vedere. Era sa sufar un esec sentimental ( trecem peste ) si… credeam ca o sa fie 5-6 elevi care au aflat.. nu….. jumatate de liceu ! Abia-abia daca am ajuns sa-mi vad numele fara sa nu fiu calcata, strivita, facuta terci. Eram cu M. ( sau S pentru cei ce nu vor intelege, nu M-ul din vechile postari ).. M-am uitat. Medie mare, 9,50 dar eram dezamagita de nota la romana. Am primit felicitari de la M. si o imbratisare pe masura. Tremuram. Nu stiam daca de la emotii sau pentru ca eram dezamagita. Ambele. Mi-a zis ca-s fraiera si sa fiu bucuroasa, cu media asta intru oriunde doresc. Am sunat-o pe mama, imi urla in telefon, tata a inceput sa planga. Eu nu eram vesela. Nici acum nu-s prea mandra de nota mea. Imi era cald.. nu aveam o stare prea buna. Ma uitam la el, zambea. Mi-am revenit.
Ideea e ca nu-i inteleg pe cei de la profil uman, unde clar, materiile de BAC sunt mult mai usoare. Cel putin cei care aleg LOGICA. Serios? Intr-a9a, mi-a placut primul semestru, apoi am sfeclit-o in cel de-al doilea. Apoi am zis ca nu vreau sa o mai vad. Dar sincer.. dintre filosofie, psihologie, geografie.. de ce sa nu alegi logica? Inveti materia intr-o luna, faci exercitii si teoria in 2-3 zile. Eu am fost atenta la ore, am lucrat si acasa si dupa cu vreo luna inainte, m-am axat pe romana si istorie si la logica am repetat c-o seara inainte. Deci, se poate !
Acum am un alt morcov in dos, normal ca l-am inlocuit. Nu incurcam treburile. Pentru admitere. Am examenul joi si deja sunt la nivelul maxim de stres. N-as vrea sa intru la taxa, desi am zis ca daca va fi asa, o sa continui. La fara frecventa nici nu-mi inchipui. Am pus si a doua optiune, Jurnalismul. Stiu, multi mi-au recomandat sa nu o fac. Dar e doar o portita !
Imi pare rau ca nu v-am mai citit, c-am ratat parti din voi… am incercat sa citesc o parte din postarile ratate. Sper ca v-am lipsit * lipsa de modestie* si ca ne vom citi cu drag ! Sper sa fie bine la admitere si sa va umplu „reader-ul ” de postari ! 😀
Oli 