Corpul ii freamata de emotie.
Stie ca-l va revedea. Ca-n sfarsit a avut curaj sa-i ceara o intalnire… dupa atata timp. Pusese orgoliul pe planul secund. Ii lipsea si dorea cu orice sa-i arate oricare ar fi fost consecintele..
Orele treceau atat de greu. Ca de obicei era gata cu mult inaintea orei programate..
Pornise agale.. Controlul asupra corpului ei era zero. Mainele-i tremurande incercau sa puna castile.. dar degeaba.Nimic nu o mai asculta…
Dar oare nu facuse o prostie ? De ce i-a cerut sa se vada? E trecut.. de ce totusi a acceptat ? E pur si simplu incredibil.. Dar ce-i va spune ? Va avea curaj ? Daca va fi reciproc? Daca nu-si vor mai vorbi niciodata? Daca … daca.. atat de multe intrebari .
Acelasi parc.. cu neschimbata alee batatorita de vise, sperante.. vorbe dulci . Acum nu mai este frig.. zapada nu se mai joaca sub papucii inghetati .. Acum razele timide, intocmai ca si ea , se intrezaresc printre frunzele de un verde orbitor al copacilor..
Locul de intalnire e tot mai aproape iar nesiguranta ii cuprinde sufletul. Nu ! E o prostie ! Se va-ntoarce. Ce sa caute aici? De ce sa rascoleasca trecutul..
Dar aude una dintre cele mai frumoase voci .. strigandu-i numele. Nu obisnuia sa o faca. Oare de ce? Prenumele ei parca e venit din alte lumi .. acum . Suna atat de minunat. Se apropie de ea , schitand un zambet.. Unul irezistibil. Ca de obicei ea, isi arunca privirea in pamant… De ce nu-l poate privi in ochi ? Nu-si planuise ca azi ii va spune tot ?
” – Unde te grabeai .. haide , am gasit o banca la umbra ..
– Nu mi-ai dat drumul la mana , inca ..
– Tot reci le ai . Indiferent de clima . Ce ma fac eu cu tine ..
– Nu prea m-am schimbat.. ”
In comparatie cu el. Parea un alt om.. de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Atat de vesel , de normal . Ca ce se comporta?Prieten , amic ? Era totul o gluma ?
Lumea zumzaia in jurul lor .. dar era evidenta antiteza dintre ceea ce era in sufletul ei si toata aceasta.. intamplare. Toti ii priveau ca la inceput . Mergeau umar la umar .
„ – Iar te uiti doar in jos .. esti bine ?
– .. Da ! Normal .. de ce n-as fi bine ? E putin cald. Stii .. pana aici a fost drumul lung. Astept sa stam pe o banca .
– Zambeste ! Tu aia care obosesti repede.. ”
Era un vis ? Sau poate e doar ” linistea ” dinaintea furtunii . Banca era aproape. Pulsul crestea. Momentul adevarului. Si cat l-ar fi imbratisaaat.. dar totusi .. el e trecut.
” – Si zi-mi ce ai mai facut.. imi pari putin schimbata.
– Ti se pare .. nu m-ai mai vazut de mult timp . Mai nimic. Monotonie .. stii ..
– Ba da .. nu mai esti atat de vorbaaareata. Am schimbat rolurile ?
-Nu doar ca.. stii tu , n-am mai iesit de atata timp ..
– Am rascolit ceva ?
– Se poate spune ca mi-am facut-o cu mana mea . Eu am vrut .
-Si eu sunt in ecuatie .. Vorbeste. Descarca-te . De aia sunt aici ..
– Oare ? E nu stiu .. E ciudat. Uita-te cat e de frumos afara. Si noi doi … suntem aici . Am asteptat ziua asta inca din clipa in care te-am cunoscut. Asteptam cu sufletul la gura ca zambetul sa-ti fie luminat de primele raze ale soarelui .. nu mai conteaza.
– De ce ?
– Pentru ca e trecut. De aia e frumos , nu ? C-a trecut. Nu putem trai la nesfarsit in trecut. Trebuie sa trecem peste, sa invatam, sa luam totul ca o experienta.. viata merge inainte .
– De ce ai vrut sa ma vezi ? Nu ca ti-era dor de mine ? Stii ca nu putem fi doar amici ..
– Poate din perspectiva mea.. cine stie ce gandesti ..
-M-ai intrebat vreodata ce simt ? Poate e reciproc..
– Imposibil .
– Crezi ?
-Sunt absolut sigura. Orgoliul tau masculin te-ar fi impiedicat.. Recunoaste. Am ajuns cu discutia mult prea departe. Poate nici nu trebuia sa ne vedem.. In fond n-am rezolva nimic. Doar ciondaneli fara rost.. Intre noi nu mai e nimic.. doar amagiri .. „
De ce a luat discutia intorsura asta ? Mainile-i tremurau.. ochii sunt inlacrimati. Isi priveste tenisii de jumatate de ora. Nu poate ridica privirea. Ii vede doar degetele lungi batand nervos in lemnul vechi al bancii .. S-ar ridica. Ar pleca in furtuni de lacrimi .. dar ar fi o lasa . Nu ar putea sa-l lase aici singur .. Poate va fi ultima discutie . De ce e atat de atasata? Isi uraste sufletul mult prea ingenunchiat iubirii.
„ – Iti mai cer un singur lucru .. Apoi te voi lasa sa pleci. Am gresit. Si n-as vrea sa tin acum un discurs pompos. Ai dreptate . Poate nu-s destul de matur. Nu stiu sa apreciez. N-au rost cuvintele acum .. Doar.. priveste-ma in ochi si spune-mi ca nu ma mai iubesti ca nu mai simti nimic pentru mine .
– Stii asta.. si un nod se puse in gat. Nu mai simt ceea ce simteam inainte . Imi doresc sa fii bine , evident ..
– Priveste-ma in ochi .. sa-ti vad ochii aia mari .. cum se pierd ..
– Inceteaza .. dramatizezi . Nu esti in vreo piesa de teatru. Ti-am zis o data.
– Ce? Am uitat .. Ma iubesti , recunoaste. Poate mai mult decat ai facut-o inainte. Ti-e frica in orice clipa sa ma pierzi. Ca mi-as putea gasi pe altcineva si .. ca relatia noastra si asa subreda s-ar risipi ..
-Baliverne.. iar dramatizezi . Vrei sa ma scoti pe mine hipersensibila si tu , masculul feroce . Cred ca mai bine incheiem aici. A fost o prostie sa iesim .
-Nu .. descriam ceea ce simt eu ..
– Un pic cam tarziu , nu crezi ? De ce te-as crede acum ? Si daca ma lasi din nou prada singuratatii ?
-Nuuu ! Trebuie sa ai incredere in mineee..
– De ce … ?
– Ca ma iubesti ..
– Daca ma intrebai acum ceva timp .. iti spuneam ca te iubesc mai mult decat pe mine uneori .. acum .. sufletul mi-e in genunchi. Mi-e doar teama.. Poate ma voi intoarce.. Tu , asteapta-ma .. ”
Isi ridica corpul ca de plumb si-l imbratiseaza .. Corpul inca-i freamata de emotie. Se-ntoarce cu lacrimi in ochi si pleaca. Poate se va intoarce si el o va astepta asa cum ea a facut atata timp ..
Vrea doar sa vada putina implicare din partea lui ..
Binele.. doar atat . Mult , mult prea indepartat din pacate . E ranita .
( Povestea e fictiune .. pentru Alina care ar fi tentata sa dea numeee 😳 ! Melodia merita ascultata ! )
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.